Omul contemporan, om al nelinistilor

Postat de cammely la ianuarie 24, 2012 · 7 comentarii 

E important sa te simti bine in pielea ta, de aceea nu arareori ni se intampla sa primim sau chiar sa ne informama singuri despre diferitele articole sau produse publicitare ce ne-ar putea da o mana de ajutor.
Marketingul modern stie sa capteaza atenţia consumatorului, mizeaza pe frustrarile, snobismul si rapacitatea cu care unii devoreaza promotiile de tot felul. Uneori nici nu mai conteaza daca aveau nevoie stringenta de acel produs, important e sa prinda promotia.
Lista prioritatilor se pierde cu aceeasi usurinta a pierderii principiului valoric.
V-ati intrebat vreodata cat de mult suntem dispusi sa aruncam pe “apa sambetei” pentru a ne simti bine in pielea noastra si de ce aceasta investitie este mai mereu legata de confort, dorinta de a fi apreciat/”observat”?
Galopam prea iute, obosim prea usor, dezastrele din jurul nostru ocupa un loc neinsemnat in interioritatea noastra, important e sa ne simtim bine in pielea noastra.
Probleme de constiinta? Mai da-le incolo, lozinca “priveste/gandeste pozitiv” te salveaza!Si unde mai pui ca e la indemana oricui in mod gratuit!
Dar cu sufletul nostru cum ramane, cat suntem dispusi sa galopam si sa investim din timpul nostru pentru el? Ocupa un loc prioritar omul chipul lui Dumnezeu, ori asteptam sa prindem ceva promotii si aici pentru a fi aidoma frumusetii Modelului ?
Fiind o fiinta divino-umana, omul tinde in chip natural spre Dumnezeu. Atunci cand aceasta miscare este intrerupta sau inabusita, omul este bantuit de o mare neliniste si tristete, pe care Blaga o numea “tristete metafizica”. “Nelinistit este sufletul meu, Doamne, pana cand nu se va odihni intru Tine”, ofteaza Fericitul Augustin chiar la inceputul “Confesiunilor” sale. “Caci sufletul omului, scrie Sfantul Tihon din Zadonsk, fiind duh creat de Dumnezeu, in nimic altceva nu-si afla placerea, linistea, pacea, mangaierea si bucuria, decat numai in Dumnezeu, de la Care, dupa chipul si asemanarea Aceluia, a primit fiinta; atunci cand se desparte de El, e nevoit sa-si caute placerea in fapturi si cu patimi felurite, ca si cu niste roscove, se hraneste…(…) Insa ceea ce ne nelinisteste pe fiecare dintre noi nu este altceva decat glasul absentei lui Dumnezeu”(http://www.crestinortodox.ro/editoriale/omul-chip-lui-dumnezeu-chip-animalului-70283.html)

Înregistrat sub Religie