“Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”.

„Poarta de Aur” – Poarta prin care a intrat Domnul Hristos în Ierusalim Ierusalimul Vechi, spre deosebire de cel nou, este înconjurat de jur-împrejur cu ziduri groase de circa 3 metri și înalte de 10-12 metri, care formează un poligon neregulat cu suprafața totală de circa 4 kilometri pătrați. Intrarea în Sfânta Cetate se poate face pe orice latură, prin cele șapte porți deschise, plasate de jur-împrejur. Cea de-a opta poartă, numită „Poarta de Aur”, situată în partea de răsărit, străjuită de sute de morminte, este zidită de musulmani, pentru a nu mai putea intra pe aici Hristos, a două oară. Căci pe această poartă a intrat Domnul triumfal în Sfânta Cetate, la Duminica Floriilor. Tradiția spune că tot pe această poartă va veni Hristos să judece lumea în Valea lui Iosafat, care este alături. Numai atunci se va deschide. În forma actuală a fost construită de bizantini în secolul al VII-lea păstrând și elemente irodiene pe lângă bolțile bizantine. Se crede că pe locul porții se găsea, în vremea lui Irod, Poarta Suzei. În anul 810 a fost închisă lăsându-se doar o mică deschizătură. Cruciații o deschideau de două ori pe an: o dată la Ziua Crucii și a doua oară în Duminica Floriilor. Poarta a fost închisă de musulmani în anul 1530, reprezentând pentru ei Poarta Judecății Universale.(http://www.doxologia.ro/imagine/poarta-de-aur-poarta-prin-care-intrat-domnul-hristos-ierusalim)
Sfanta Scriptura ne da putine informatii topografice cu privire la diferitele ziduri care au fost construite in jurul Ierusalimului. Sursa principala de informatii ne ramane, in acest caz, importanta lucrare a lui Iosif Flaviu: Istoria razboiului iudeilor impotriva romanilor, care descrie amanuntit cetatea Ierusalimului la venirea romanilor, aducand in discutie si fortificatiile cetatii ce insemnau atunci trei randuri de ziduri.
Specialistii ne fac atenti ca nu este vorba de trei centuri de ziduri concentrice cum s-ar putea crede, ci trei ziduri care s-au construit succesiv in partea de nord a cetatii pentru a include noile cartiere care s-au construit o data cu extinderea orasului in acea zona. Imposibilitatea de a face sapaturi sistematice intr-o zona cu cladiri extrem de dense, a dat nastere la diverse pareri, adesea contradictorii, cu privire la localizarea diferitelor ziduri ale cetatii si constructorilor lor.
Primul zid, si cel mai vechi, este atribuit lui Solomon, desi David s-a straduit si el sa-si fortifice cetatea de scaun, depunand toata stradania la inaltarea zidului. El pornea de la actuala Poarta Iafo, numita de Iosif Flaviu “Gennath”, adica Poarta Gradinii si se intindea pana la intrarea in templul, inconjurand si muntele Moria, pe care se afla templu.
Al doilea zid, ne informeaza acelasi istoric Iosif Flaviu, pornea de la Poarta Gradinii inconjurand partea de miazanoapte a orasului pana la fortareata Antonia, pentru a pune la adapost noul cartier care aparuse intre timp in afara zidului de nord a cetatii, iar spre sud se extindea mult incluzand si partea muntelui Sionului, care acum se afla in afara zidurilor cetatii, probabil si Scaldatoarea Siloamului, ajungand spre est pana la vechiul zid al lui Solomon. Se crede ca acesta ar fi zidul pe care l-au reconstruit evreii intorsi din robia babilonica sub conducerea lui Neemia, care a facut unele modificari nesemnificative, si intarit apoi de Irod cel Mare.
Al treilea zid, construit in vremea lui Irod Agrippa I (4l-44), avea ca punct de plecare aceeasi Poarta a Gradinii, langa care era construit impresionantul turn Hippicus, si se intindea spre miazanoapte cuprinzand zona Garebului si a Be-zetei, inconjurand practic muntele Golgota. Din cauza opozitiei romane zidul a ramas neterminat pana in anul 63 cand evreii s-au grabit sa se puna la adapost de pericolul care ii ameninta.
Consolidat in vremea cruciatilor, acest zid reprezinta, in mare, copia zidului refacut de sultanul Soliman Magnificul in secolul al XVI-lea care impresioneaza azi pe orice vizitator al Ierusalimului.
La intrare pe Poarta Iafo se pot observa in partea stanga doua morminte musulmane pe care legenda le atribuie celor doi arhitecti executati de Soliman pentru ca nu au prelungit zidul spre a inconjura si muntele Sion. Zidul lui Soliman are un perimetru de circa 3 km, inaltime de 13 metri si e prevazut cu 34 de turnulete.
Iosif Flaviu aminteste ca deasupra zidurilor se inaltau turnuri avand 20 de coti latime si inaltime, cu forma patrata si masiva. Asa putem intelege de ce turnul Hippicus era atat de impresionant. Acelasi istoric ne da si numarul turnurilor: primul zid avea 60 de turnuri, al doilea 14 turnuri, iar cel de-al treilea 90 de turnuri cu o distanta de 200 de coti intre ele. Zidul care inconjoara azi cetatea Ierusalimului are opt porti, dintre care una, Poarta de Aur, a fost complet zidita de turci in anul 1530, reprezentand pentru musulmani Poarta Judecatii Universale. In forma actuala a fost construita de bizantini in secolul al VII-lea pastrand si elemente irodiene pe langa boltile bizantine. Se crede ca pe locul portii se gasea, in vremea lui Irod, Poarta Suzei. In anul 810 a fost inchisa lasandu-se doar o mica deschizatura. Cruciatii o deschideau de doua ori pe an: o data la Ziua Crucii si a doua oara in Duminica Floriilor.
In cosmopolitismul modern al cetatii, simbolul musulman al Judecatii Universale, reprezentat prin Poarta de Aur, a inceput sa se regaseasca in noile legende evreiesti si crestine ce prind contur in imaginatia ghizilor dornici de a gasi senzationalul cu orice pret. Urcand de la Poarta de Aur spre nord gasim Poarta Sfantului Stefan, cunoscuta si sub alte doua denumiri: Poarta Leilor sau a Oilor. In fata portii se afla targul de oi de unde se cumparau pentru jertfele de la templu, erau spalate, dupa ritual, in scaldatoarea care se gasea in apropiere si apoi erau duse la templu spre jertfire.
Numele de Poarta Leilor il are din vremea ocupatiei otomane cand Soliman reconstruieste zidul si porunceste sa se sculpteze pe aceasta poarta patru lei grupati cate doi, fata in fata. Legenda musulmana explica aceasta aparitie sculpturala printr-un vis pe care l-ar fi avut sultanul care ar fi vazut doi lei ce-l amenintau ca-l sfasie daca nu construieste Zidurile Ierusalimului.
Arabii o mai numesc Bab Sitti Maryam – Poarta Stapanei noastre Maria, deoarece este in apropierea locului pe care traditia il atribuie casei parintilor Maicii Domnului, astazi biserica Sfanta Ana.
Crestinii i-au atribuit numele Sfantului Stefan in amintirea primului martir crestin despre care Sf. Luca scrie: “L-au tarat afara din cetate si l-au ucis cu pietre”.
in partea de rasarit a zidului nordic gasim Poarta lui Irod numita astfel datorita apropierii de fortareata Antonia considerata a fi fost palatul lui Irod. Datorita decoratiilor florale sapate in piatra arabii o mai numesc Bab ez Zahira, adica poarta florilor. in apropierea acestei porti au reusit cruciatii sa faca o bresa in zidul cetatii prin care au patruns in cetate, tabara lor fiind asezata la mica distanta de aceasta poarta, pe locul in care se afla astazi valorosul muzeu Rockefeller.
Tot in aceasta parte nordica se afla impunatoarea Poarta a Damascului ce face legatura cu drumul Damascului. in traditia locala acestei porti ii revine onoarea de a primi personalitatile care doresc sa viziteze orasul vechi. Poarta a existat in acel loc cu mult inainte ca Soliman sa dea configuratia actuala zidului si portilor existente. Arheologii sustin ca poarta ar fi existat de pe vremea lui Irod Agrippa, dar numele initial s-a pierdut pentru posteritate.
Pe vremea imparatului Adrian poarta avea numele de Neapolis fiind compusa dintr-o poarta impunatoare si larga pe mijloc, flancata de alte doua mai mici. In secolul al IV-lea aceasta poarta a fost denumita de crestini Poarta Sfantului Stefan in amintirea primului martir crestin. Pe hartile cruciatilor poate fi vazut acest nume. Dupa a doua cucerire a Ierusalimului de catre musulmani in 1187, crestinii au numit Poarta Leilor si Poarta Sf. Stefan.
In secolele VII-VIII poarta a primit numele Bab al Amud sau Poarta Coloanei, nume pe care arabii il folosesc si azi. Numele provine din perioada lui Adrian, care a construit in apropierea acestei porti o coloana cu bustul sau ca imparat. Aceasta coloana este reprezentata si pe celebra mapa de la Madaba din secolul al VI-lea, la inceputul soselei Cardo Maximus, distrusa sau mutata in perioada cruciadelor. Numele de Poarta Damascului provine probabil din secolele XVII-XVIII si atesta inflorirea Damascului din acea perioada. Pana acum cativa ani in fata portii se deschidea o piata lunga, dar pentru a fi executate cercetarile arheologice s-a construit un pod peste vechea poarta inchizand-o dedesubt, iar piata a devenit un adevarat amfiteatru de unde turistii contempla frumusetea portii ca pe o posibila poarta a Raiului.
Spre nord-vest se afla o alta poarta a cetatii numita Poarta Noua datorita prezentei relativ noi in peisajul cetatii. La sfarsitul secolului al XIX-lea, cand pelerinajele francezilor au luat amploare, s-a construit impunatoarea cladire Notre Dame de Jerusalem spre folosul pelerinilor. Din motive practice, pentru a evita aglomeratia de la poarta Iafo, s-a deschis aceasta poarta din apropierea cladirii amintite. Incredintata, la inceput, de francezi calugarilor asumptionisti ea a devenit in prezent proprietatea Vaticanului.
Spre apus gasim vestita Poarta Iafo, una din principalele porti ale vechii cetati, pe care se poate intra atat pe jos, cat si cu masina. Masiva poarta a fost facuta de otomani in 1898, in onoarea regelui Wilhelm al II-lea al Prusiei. Numele portii provine de la orientarea ei spre vechiul port Iafo. Arabii o numesc Bab al Khalil, adica Poarta Prietenului sau a Hebronului, referindu-se la Avraam care a fost inmormantat la Hebron (Khalil), drumul unind, in directia opusa portului, Hebronul de Poarta Iafo. Pe hartile cruciatilor apare sub denumirea de Poarta lui David. Din 1948 a fost inchisa pana dupa razboiul de sase zile, timp in care a constituit frontiera dintre statul israelian si cel iordanian. Dupa reunificarea orasului din 1967 a fost redeschisa.
Spre nord-vest intalnim o alta poarta numita a Sionului, dupa muntele care se afla in apropierea portii sau ea mai e cunoscuta in istorie ca Poarta lui David, mormantul marelui rege aflandu-se si el in aceasta zona a cetatii, in care troneaza impunatoarea biserica a Adormirii Maicii Domnului si vechea casa romana care aminteste de Cina cea de Taina. Inscriptia de deasupra portii atesta ca a fost construita de Soliman Magnificul in anul 1541.
mai multe despre Ierusalim in sursa citata:http://www.ipedia.ro/orasul-ierusalim-953/


This slideshow requires JavaScript.

About these ads

4 responses to ““Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”.

  1. Pingback: colţul european – 18 « Colţu' cu muzică·

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s