Plouă cu stropi mari ce se izbesc de pământ.
O mână nevăzută frământă lutul umed. Oamenii-dar s-au zidit.
De atâtea ploi s-au transformat în soldaţi de plumb bacovian, rătăciţi în orologiul anilor.
Repetă în cadenţă aceleaşi vechi păcate sfărmând sub paşii lor aripi de îngeri neputincioşi.
Orice lege are o portiţă de scăpare , doar Decalogul nu are, iar oamenii-dar simt asta în oase, trupul lor de plumb devine din ce în ce mai greu târândui pe marginea prăpastiei cu o forţă gravitaţională.
S-a întunecat rău de tot pe când au ajuns să se întrebe care-i calea spre Lumină.
În ploaia toamenlor picură aceeşi întrebarea retorică: „Ce-am făcut Domane din darul tău? ”
Într-un colţ cenuşiu un înger scăpat de sub bocancii lor fredonează într-o ultimă încercare melodia:
Blogul omului frumos
Blogul omului frumos
Blogul omului frumos 
Adevarat… Oare ce s-o fi ales din Dar?!
Cred că oamenii îşi pot face viaţa un rai sau un iad. În funcţie de câtă dragoste poartă în ei darul se păstrează sau se distruge.
Dacă iubeşti natura şi ea te va iubi şi ocroti, n-o iubeşti, te va distruge.
Aşa cum iubeşti omul din tine trebuie să-l iubeşti şi pe cel de lângă tine , căci pe Dumnezeu îl iubeşti în fiecare semen de-al tău.
Am fost creaţi buni, trebuie să găsim formula să rămânem oameni buni.
Pingback: Provocarea- Oamenii dar « Cățărătorii·
Trist dar adevarat….
Se spune că orice recunoaştere a greşelilor este un pas înainte, nu trebuie decât să muncim ceva la schimbare în bine. 🙂
oamenii dar s-au zidit!
mă pui pe gânduri… şi nu te pot contrazice. 😦
acum şti cum e fiecare judecă după el însuşi, eu mai am multe de schimbat recunosc, dar nu+i de ajuns mai şi trebuie să fac ceva în acest sens. 😉
Pingback: Sistemul OKtal sau Omul-dar « Almanahe·
Pingback: Oamenii dar « Dictatura justitiei·
Ești tristă astăzi… dacă nu chiar dramatică.
no, apoi îşi mai face omul procese de conştiinţă din când în când 😉
Este atat de frumos scris ca nu am ce comenta…
Am citit de cateva ori.
asta-i durerea mea că prea bine le ştiu, dar prea puţin munces să şi schimb ceva…
pup Scorpio
Pingback: Oamenii dar « Dor De Dragoste·
Gând frumos, cântec de legănat gândul! Mulţumesc de aducere aminte! 🙂
tristă aducere aminte, dar nu-i tardiv, încă mai suntem în viaţă, încă mai putem lupta cu răul şi nepăsarea din noi 😉
S-au zidit întru nesurpare.
Adevărat, dar neîntreţinută orice zidire se degradează.
Cred ca de aceea nu prea mai sunt oameni-dar printre noi, pentru ce cei care erau, s-au zidit!
toţi suntem dar de la Dumnezeu si putem ramane oameni-dar păstrând cea mai importantă lege- legea iubirii. Dumnezeu să ne facă pe toţi să sporim neîncetat în iubire.
Pingback: colţul cu rock clasic – 27 « Colţu' cu muzică·