Mănăstirea de la Suciu de Sus

Mănăstirea BreazaComuna Suciu de Sus este aşezată în partea de nord-vest a ţării, în judeţul Maramureş, la 60 km de Baia Mare aproape de poalele munţilor Ţibleş.

Mănăstire de călugariţe, înfiinţată în 1993- Hramul „Sfânta Treime”. Zi de pelerinaj: a doua zi după Rusali.

Azi am recitit „Zile trăite după gratii” a părintelui arhimandrit Gavril Burzo, duhovnic la mănăstirea Breaza din Suciu de Sus, jud. Maramureş.

Datorită faptului că a iniţiat un memoriu în favoarea părintelui Florea Mureşanu, „unul din miile de martiri pe care i-a dat Biserica Ortodoxă, prieten cu Blaga, iubitor de viaţă duhovnicească şi pregătit să primească haina călugărească„, părintele Gavril Burzo a fost arestat şi condamnat la 6 ani de temniţă grea.

Aflăm aici despre protopopul profesor Dr. Mureşan Florea din Cj, care a fost unul dintre intelectualii duşi la muncă silnică la canalul Dunăre-Marea Neagră pentru a fi exterminaţi.

Eliberat de la Canal a fost numit paroh în comuna Suciu de Sus, jud. Maramureş, în 1953. Casa parohială era însă ocupată de către comunişti. aici a fost sfatul popular, sediu de miliţie, ajungând apoi internat, iar părintele Florea a fost nevoit să locuiască în chirie pe la diferiţi credincioşi.

A ridicat o mică mănăstire de lemn şi două chilii la Breaza, „la poalele dealului cu acelaşi nume, cel mai înalt deal după munţii Ţibleş”, cu hramul „Sfânta Treime„, argumentând astfel edificarea mănăstirii„În locul celor 150 de mănăstiri şi biserici distruse de generalul Bukow, în anul 1762, construim şi noi măcar una” , sărbătorind primul hram în anul 1955.

La 2 iunie 1958 a fost ultimul Hram la care  a participat părintele Florea, pentru că, în noaptea de 11 iunie 1958, securiştii l-au arestat după o percheziţie rpvăşind biblioteca în care avea printre alte cărţi de valoare şi un exemplar original din Cazania lui Varlaam. „În zori zilei părintele Florea a fost obligat să ia în spate un sac plin cu cărţi şi dus pe jos , peste dealul Breaza până la maşina verde a securităţii care aştepta în Dealul Boierenilor(…) Nu au avut curajul să-l sducă prin sat, temându-se de revolta credincioşilor”.

Actualul duhovnic al mănăstirii, părintele Gavril Burzo, împreună cu bunicul său şi fătul bisericii, a redactat un memoriu(semnat de peste 400 de credincioşi) în favoarea părintelui Florea, care a fost trimis la Episcopia Clujului, prin care îl rugau pe Preasfinţitul Teofil Herineanu, să intervină în favoarea lui.

La 22 septembrie 1958 părintele Gavril Burzo, (fiu al satului, pe atunci elev al Seminarului Teologic Ortodox din Cluj), împreună cu bunicul şi fătul bisericii, au fost arestaţi.

Aşa a început calvarul detenţiei.

De la arestul din Baia Mare, la Satu Mare(doar aici l-a mai văzut, pe părintele Florea, la judecată ), mai apoi la Gherla (unde l-a reîntâlnit pe bunicul său), Constanţa- la colonia de muncă Luciu-Giurgeni, Jilava, tânărul teolog Gavril a cunoscut umilinţa, percheziţiile cu bătăi organizate pentru intimidare, condiţiile mizerabile din închisori şi coloniile de muncă.

La Gherla, în urma unui Decret de amnistiere parţială pentru deţinuţii înaintaţi în vârstă, al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, bunicul său a scăpat cu un an şi 9 luni de pedeapsă (din cei 4 ani la care a fost condamnat).

Redau aici un fragment din „Zile trăite după gratii 1958-1964” (tipar : PROEMA Baia Mare)

Gherla: „… Eu am nimerit într-o cameră cu 23 de deţinuţi. Printre noi era un preot armean ortodox. Se ruga mult la Dumnezeu. Numai cu alte două persoane eram aici, din cei 50 de la camera mare.

Aici  era o cameră la parter, fără toaletă, era numai jumătate faţă de cea de la etaj. Tineta, butoiaşul în care îţi făceai necesităţile era lângă uşă, paturi suprapuse, miros urât, gratii în fereastră şi jaluzele ca să nu pătrundă soarele la noi. În tavan era un mic bec care ardea zi şi noapte. Condamnări de la 5 la 25 de ani. Deţinuţi de toate felurile: intelectuali, muncitori, ţărani, studenţi etc. În cameră eram toţi egali, în aceeaşi zeghe vărgată fiecare. Mâncarea ca de obicei, numai ca să nu mori.

Peste două- trei zile, intră comandantul închisorii căpitanul Goiciu, că nu merită să-l amintesc, cu Istrate, locţiitorul politic şi strigă la noi: „Dezbrăcarea pentru percheziţie! A-ţi înţeles?” Vă închipuiţi ce ruşine m-a cuprins din nou. Ne percheziţionează peste tot, întorcându-ne pe toate părţile aşa goi cum eram. După aceasta comandantul se adresează în mod special preotului zicându-i:”Ia aceeastă sfoară şi îi cădeşte”. De sfoară era agăţat un cui.(…)comandantul a venit cu un polonic  vechi şi i-a dat preotului să scoată din tinetă fecale poruncindu-i să ne cuminece. „Cuminecă-i popă!” a răcnit la el. Atunci preotul a strigat foarte  tare:”Domnule comandant, de mine vă puteţi bate joc dar de Hristos nu!”

A strigat aşa de puternic că s-a auzit şi în celulele învecinate. În acel moment cîpitanul Goiciu, comandantul închisorii şi cu locţiitorul politic Istrate au tăbărât asupra lui lovindu-l cu sete pe tot corpul. La urmă au luat coada măturii şi i-au introdus-o în gură, până ce a ieşit prin ceafă. Pur şi simplu l-au omorât în faţa noastră(…)L-au scos afară târându-l ca pe o vită. Oameni fără suflet, fără credinţă, fără nici un pic de omenie(…)Ştie numai bunul Dumnezeu câţi deţinuţi au pierit în condiţii misterioase, pe la zarca, celule mai mici de una sau două persoane, cu regim de detenţie mai greu. Se spune că pe dedesubtul celulei curgea apă şi erau de multe ori înfometaţi. Dacă se întâmpla să te îmbolnăveşti , nu primeai nici un medicament. Deţinuţii politici erau consideraţi:duşmanii poporului.”(p.29-31)

După Jilava, a  fost adus din nou la Gherla, iar pe 22 iunie 1964, Gavril Burzo este eliberat, în urma unui Decret de eliberare a deţinuţilor politici. La eliberare l-a întâlnit pe preotul Traian Dorz, care se eliberase odată cu el.

De abia după un an de la Revoluţia din 1989, părintele Gavril Burzo reface Mănăstirea părintelui Florea Mureşan”că cea veche a fost incendiată de comunişti” , iar în 1998 este numit duhovnic al acestei mănăstiri.

L-am întâlnit pe părintele Gavril, prin 2006 la această mănăstire, la stăreţia căreia se află  maica Antonia. Binecuvântat loc, aici se nevoiesc câteva măicuţe, fie ca Dumnezeu să le întărească în urcuşul lor duhovnices.

„Manastirea isi are fiinta in promisiunea facuta lui Dumnezeu de pr. Florea Muresan, in anul 1952, cand se afla in detentie la canal, si este construita ca jertfa de multumire pentru eliberarea sa din prima arestare. Primele lucrari de constructie au inceput in anul 1954 si s-au incheiat in anul 1957. Hramul a fost dat manastirii de catre PS Justinian Chira, episcopul Maramuresului si Satmarului, pe cand era staret la Manastirea Rohia”-relatează maica Antonia Tighenea.( Sursă:http://www.google.ro/url?sa=t&source=web&ct=res&cd=1&ved=0CAYQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.crestinortodox.ro%2Fradio-trinitas%2F77372-lacasuri-de-cult-inchinate-sfintei-treimi&ei=pt0SS9CaA4umnQPm37TVAg&usg=AFQjCNFSR1h-_rO3wQi5qgR_dXq4kpu77A&sig2=I5EtTomYYa6M0mRVWI7tig )

Au fost ierni grele, în care acoperişul chiliilor a fost spart de gheaţă şi a fost nevoie de lucrări de refacere.

Anul acesta se lucra la gardul care împrejmuieşte mănăstirea.

Credincioşii din Suciu de Sus, urcă poteca spre mănăstire la Sfânta Liturghie, cu mare evlavie.

 

Anunțuri

10 răspunsuri la „Mănăstirea de la Suciu de Sus

  1. LA MULTI ANI ; Tuturor va zic la toti cu ocazia ANULUI NOU 2010, bucurii si un an mai bun. Salut pe aceasta cale pe parintele Burzo Gavril., lui se datoreaza refacerea Manastirii Breaza din com. Suciu de sus .Si tuturor Sucenilor , Va salut Onisor mierla.

    • Am colindat putin prin blogurile tale şi mi-au plăcut, felicitări şi „fir întins”!
      Sunt din Baia Mare.
      Iniţial acest blog nu a fost conceput pentru articole de teologie, dar se pare că aşa a ieşit, sufletului nu i te poţi împotrivi …
      Te mai aştept pe aici.

  2. Cu toata dragostea si bucuria reantalnirii macar in acest modsi speram sa nu mai treaca atat de mult timp si sa revenim la aceasta frumoasa manastire. Am rams profund impresionati de ravna si dragostea cu bucurie pe care o aratati semenilor dumneavoastra parinte slujitor si a celor catorva maicute conduse de maica stareta Antonia. Va imbratisam cu drag si invitam pe cat mai multi sa viziteze acest frumos asezamant atat de binecuvantat si primitor.
    Familiile; Incze: Irimie,Cornel, Lucretia; Buzdugan Victorita,Ioan, Sorin si Anamaria din Gherla.

  3. Doamne ajută, Cammely!
    Avem o mare rugăminte către tine, dacă se poate:
    Ai idee cum putem procura cartea părintelui Gavriil Burzo, ”Zile trăite după gratii”?
    Dacă știi cumva o librărie (cu un număr de telefon/mail ceva) ca să putem comanda cartea?
    Cartea ne trebuiește pentru demersul site-ului.
    Orice informație care să ne ajute la procurarea cărții ne este de folos!
    PS: rugăm să ne dai un răspuns pe mail dacă nu este cu supărare. În acest fel ne este mai ușor să urmărim dialogurile pe care le purtăm pentru dezvoltarea site-ului.
    Domnul să te aibe în pază!

  4. ” LA MULTI ANI CU SANATATE” MULTA BUCURIE SA NE PUTETI PASTORI MULTA VREME DE ACUM INAINTE CU MULT RESPECT SI MULT DRAG PRIETENII DIN GHERLA FAMILIILE: FODOR, BUZDUGAN, INCZE, BAGACEAN.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s