Fărâmituri de…inimă

https://i1.wp.com/dorupope.com/wp-content/uploads/2009/09/crumbs-300x275.jpghttps://i0.wp.com/www.funnypedia.ro/user_pictures/big/inima_de_gheata39.jpegÎntr-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să se laude cu frumuseţea inimii sale. Nu după multă vreme, în jurul lui s-a strâns o mare mulţime de oameni să vadă şi să se minuneze. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisură. Nu încăpea îndoială, nu văzuseră o inimă mai frumoasă. Tânărul era foarte mândru de inima lui…

Dar a apărut un bătrânel care s-a învârtit puţin în jurul lui, apoi a rostit ca pentru sine:
– Mda, oarecum…
Intrigaţi, şi tânărul şi fanii lui i-au spus:
– Cum aşa, oarecum…? Ce, ştii vreo inimă mai frumoasă?
Bătrânul a arătat-o pe a sa. Era o inimă puternică, dar era plină de cicatrice, locuri unde bucăti din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau exact, colturoasă pe alocuri… Mai mult, din loc în loc îi lipseau bucăţi intregi, lăsând să se vadă răni încă deschise…
– Poate fi asta o inimă mai frumoasă?, îşi şopteau oamenii. Tânărul râdea în gura mare de pretenţia bătrânului cum că ar avea o inimă mai altfel… Dupa ce a examinat atent inima bătrânului, i-a spus râzând:
– Cred ca glumeşti, mosnege. Priveşte la inima mea – este perfectă! Pe când a ta este toată o rană, numai durere!

– Da, a spus blând bătrânelul. Inima ta arată perfect, dar n-aş da inima mea pe a ta. Fiecare cicatrice pe care o vezi reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea – aşa sunt eu, rup o bucată din inima mea şi o dau omului de lângă mine, care adesea îmi dă în schimb o bucată din inima lui, care se potriveşte mai mult sau mai puţin în locul rămas gol în inima mea. Nimeni nu măsoară la milimetru, rămân margini colţuroase, dar pe care eu le preţuiesc nespus de mult… Îmi amintesc de dragostea pe care am împărtăşit-o cu cel de lângă mine. Uneori am dăruit bucaţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucăţică din inima lor. Acestea sunt rănile deschise pe care le vezi, găurile negre ale iubirii… Păstrez locurile astea, că s-ar putea ca într-o zi să se răzgândească şi să se întoarcă la mine… Să-mi umple locurile goale cu bucăti din inimile lor… Nu asta ar trebui să fie adevărata frumuseţe a inimii? a încheiat zâmbind uşor bătrânul.
Tânărul a rămas tăcut, cu o lacrimă în colţul ochiului. S-a apropiat timid de bătrânel, a rupt o bucată din inima lui perfectă şi i-a întins-o cu mâinile tremurând. Bătrânul i-a primit bucata pe care a pus-o pe inima lui. A rupt apoi o bucată din inima brazdată de cicatrice şi a pus-o pe inima tânărului. Se potrivea, dar nu perfect, marginile erau cam colţuroase. Dar câtă fericire era acolo! Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în ea pulsa dragoste din inima celuilalt. Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zâmbit şi au pornit împreună la drum.

sursa:http://foreverandaday001.blogspot.com/2009/12/inima.html

Nevoia de miracole, sau senzaţional, cine altcineva  o poate specula mai bine,  dacă nu,  mijloacele mass media…

Înt-un spital din Colorado, o femeie care urma să nască, inima a încetat să-i bată, medicii au intrevenit printr-o cezariană încercând să salveze copilul.

Dr. Stephanie Martin, cel care s-a ocupat de caz. „Nu prezenta semne vitale. Inima nu ii batea, nu avea tensiune, nu respira”, a declarat medicul. „Bebelusul era practic neputincios si avea un puls foarte scazut”, a mai spus medicul care nu isi explica cum au reusit sa-si revina ambii pacienti. „A fost mana lui Dumnezeu. Atat eu, cat si sotia mea suntem credinciosi dar ce s-a intamplat nu poate explica nimeni”, a declarat Mike. Tracy Hermanstorfer, de 33 de ani, si-a revenit complet si a fost externata din spital marti, impreuna cu fiul ei.

Articolul Miracol in Ajunul Craciunului: a revenit la viata imediat ce a suferit o cezariana, desi intrase in moarte clinica,

ar trebui să sensibilizeze probabil opinia publică.

Eu însă, rămân la părerea mea. Dacă naşterea micului Iisus nu a fost un miracol pentru toţi, orice alt miracol/minune se va uita rapid şi nu va trezi vreo inimă împietrită!

http://ghenadiana.files.wordpress.com/2009/01/thumb-123be03729c35e7ed46e0b855fa5f9aa.jpg?w=100&h=75

„Nimeni nu striga dupa ajutor decat atunci cand se vede in fundul prapastiei sau, cel putin, cand atarna de un fir de iarba deasupra ei. Atunci abia avem puterea sa strigam dupa ajutor cu disperarea lui David: „Dintru adancuri am strigat catre Tine, Doamne, auzi glasul meu!“. Daca nu ajungem sa strigam, daca ne simtim relativ bine si nu ne doare prea tare nimic, atunci… cine sa vina sa ne salveze? Citim rugaciuni, spunemdar inima noastra nu plange, nu striga: „Poporul acesta se apropie de Mine cu gura si Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine” (Isaia 29, 13; Matei 15, 8).

sursa:http://www.razbointrucuvant.ro/2008/06/14/scrisoare-catre-un-prieten-la-pogorarea-sfantului-duh/

Din Patericul egiptean:

Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : oare, parinte, pentru ce imi este inima asa de impietrita, incit n-am nicidecum frica lui Dumnezeu in inima ? Batranul i-a raspuns : mi se pare, fiule, ca deoarece nu are omul mustrarea inimii, pentru aceasta nu dobandeste frica lui Dumnezeu. Si i-a zis lui fratele : dar ce este parinte, acea mustrare a inimii ? Zis-a lui batranul : intistrarea inimii aceasta este, sa se mustre omul pe sine totdeauna in toate lucrurile sale, zicand asa : adu-ti aminte, ticaloase, ca dupa scurta vreme o sa stai inaintea lui Dumnezeu si o sa dai raspuns pentru toate lucrurile si vorbele, gandurile si cugetele tale. Deci dar, de ce trebuie sa sezi cu oamenii la vorba desarta ? Intru acestea, fiule, invatandu-te si deprinzandu-te a le vorbi pururea in gandul tau, iti va veni frica lui Dumnezeu in inima si te vei mantui.

Zis-a un batran : precum umbra noastra pururea o avem cu noi, ori incotro mergem, asa ni se cade noua sa avem umilinta si plangerea pururea cu noi, ori incotro vom merge si ori unde vom fi.

Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand : spune-mi mie, parinte, ce voi face, ca doreste sufletul meu lacrimi si nu am, ca-mi este inima foarte impietrita pentru umilinta, macar ca citesc vietile sfintilor parinti sau le aud; si nicidecum nu-mi pot umili inima si foarte scarbit e sufletul meu de aceasta. Batranul i-a raspuns : fiii lui Israil dupa 40 de ani au intrat in Pamantul Fagaduintei, in care, daca au intrat, nu s-au mai temut de razboaie. Asa si noua ne-a poruncit Dumnezeu, sa ne mahnim si sa ne scarbim pentru mantuirea noastra. Caci scris este : cu multe scarbe ni se cade sa intram intru Imparatia Cerului, iar fara de scarbe, nu vom putea intra in Pamantul Fagaduintei. Asculta, fiule, sa-ti spun o istorie a unui tanar. Era un tanar care dorind viata calugareasca, a mers la muntele Nitriei si acolo s-a facut calugar. Si era chilia lui aproape de chilia unui frate, pe care il auzea in toate zilele plangandu-si cu mare tanguire si lacrimi pacatele sale, iar inima lui era impietrita si nu-i venea umilinta si lacrimi ca sa poata plange. Deci se intistra pe sine zicand : nu vrei ticaloase, sa plangi si sa versi lacrimi pentru pacatele tale acum pana ai vreme si esti fara de simtire si nebagator de seama ! Sa stii, ca daca nu vrei sa plangi, eu te voi face si te voi invata sa plangi. Si avea o funie tare impletita si luand acea funie, se desbraca de haine si se batea cu funia peste spatele gol, pana cand i se ranea foarte trupul lui si nu mai putea suferi si atunci incepea sa planga. Iar acel frate, care era aproape de dansul cu chilia, luand seama ce face si vazandu-l de multe ori facand asa, batandu-se si insusi muncindu-se, se minuna foarte. Si a inceput a se ruga lui Dumnezeu ca sa-i arate, daca este placut lui Dumnezeu lucrul acelui frate, care se bate el insusi, si se munceste asa ? Si i-a aratat lui Dumnezeu. Intr-o noapte in vis l-a vazut fiind in ceata mucenicilor, purtand cununa muceniceasca pe cap si il arata lui cineva cu degetul, zicand : vezi, iata mucenicul cel bun, care rabda pentru Hristos ! Acesta impreuna cu mucenicii fiind primit, s-a incununat. Asa si tu, fiule, sileste-te pentru Hristos sa patimesti si sa rabzi toate scarbele ce ti se vor intampla si asa nu numai umilinta si lacrimile pe care le doresti, ti le va da Dumnezeu, ci si cu cununa muceniceasca te va incununa.

sursa: http://www.sfaturiortodoxe.ro/pateric/3.htm

„Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s