Mâinile frumoase

https://i2.wp.com/4.bp.blogspot.com/_BTUylcnuc3c/SnUppgXC0oI/AAAAAAAAAq0/bvIzQKP4NTE/s320/lectie_de_iubire.jpg

1. Parabola care ilustreaza ideea slujirii e aceea a Mâinilor Frumoase. Tinerele fete ar trebui s-o asculte mai cu atentie. Singura preocupare a trei fete la varsta adolescentei era cum sa aiba maini frumoase. Foloseau cele mai scumpe creme si lotiuni si-si pierdeau vreme si bani cu ingrijirea mainilor. Intr-o zi, cand cele trei fete iesisera la plimbare si se odihneau intr-un parc, de unde pornea un drum in urcus, li s-a alaturat o alta fata, cam la varsta maritisului. Aceasta asculta conversatia lor despre marea preocupare ce o aveau de a-si pastra mainile cat mai frumoase si, instinctiv, si-a privit propriile maini. Erau cam butucanoase, cu bataturi din cauza muncii, cu unghiile nu tocmai ingrijite, si nu vopsite si lungi precum erau ale celor trei adolescente. S-au uitat si acestea la mainile ei si au ras.

In momentul acela a aparut in fata lor o batranica, nu prea elegant imbracata, obosita. Le-a rugat pe fete s-o ajute sa urce dealul, mai ales ca avea si o sacosa destul de grea in mana. Cele trei gratii au strambat din nas, s-au uitat la mainile lor si nici nu s-au gandit sa se miste din loc. Cealalta s-a repezit de indata, i-a luat sacosa si a ajutat-o sa urce dealul. Cand au ajuns sus, fata cu mainile urate si batranica s-au oprit si, dintr-odata, prefacuta in inger, batranica a luat mainile fetei intr-ale sale, si i-a spus: Fata mea, cele mai frumoase maini sunt cele care ajuta pe altii! Si cine n-ar fi de acord cu aceasta? Inutilitatea mainilor frumoase le fac adesea sa fie urate. Mainile care nu stiu sau nu vor sa gateasca, sa spele, sa coase, sa mature, sa lucreze cu sarg pentru a-si castiga painea zilnica, nu prea sunt maini iubite, nici in familii, nici in societate. Se pot uneori bucura de admiratia unor ocazionali, dar o astfel de admiratie e in fond, discret, si o insulta. Evident, avem in vedere excesul si nu ingrijirea corecta care sta bine oricaror maini, caci ingrijirea corecta nu le scoate din categoria mainilor slujitoare, a mainilor gata de sacrificiu si daruire.

Cineva zicea: atata vreme cat am doua maini, nu ma tem de nimic si nu ma sperie viata!

2. Mâinile(sursa: http://psalmdedor.blogspot.com/2009/12/mainile-povestire-pentru-copii-si.html)

Era o sămbătă de toamnă caldă, cu mult aur şi aramă presărate pe frunze…Pe ici-colo, flăcări reci străluceau printre ramuri.

Merele au fost culese de dimineaţă, iar acum îşi aşteptau drumul către beciul casei. Câteva dintre ele au ajuns la bucătărie.
Estera, sau Steluţa, cum o alintau toţi, îşi privea mama cu admiraţie. Se uita cum mâinile acesteia trebăluiau prin bucuătărie. Ba spălând vase, ba punându-le la loc, ba lustruind mânerele de la mobilă, ba stând cu ele în şold uitându-se, un pic abătută, pe geamul ce dădea spre terenul de joacă din spatele blocului…
În curând, Steluţa observă mâinile mamei curăţind mere pentru prăjitura favorită a tatălui ei. Degetele albe apucau mărul roşu, îl cuprindeau strâns, apoi cu cealaltă mână, folosind un cuţit special, îndepărtau coaja roşie ce se rotea ca o spirală…
Mâinile mamei!!!…Ce minune sunt! Se hotărî să o întrebe cum reuşeşte să le facă pe toate aşa de bine…
– Mamă, de unde ştii tu să faci atâtea lucruri cu mâinile?
Mama fu surprinsă de întrebare…Stătu puţin pe gânduri, apoi începu să povestească:,,Când Dumnezeu a făcut omul, a stat mai mult timp atunci când i-a modelat mâinile…I-a făcut cele cinci degete de mărimi diferite ca să poată apuca orice obiect; i-a făcut o palmă în care să poată aduna boabe, sau apă din izvor sau petale de flori…A îmbrăcat palma cu piele catifelată ca să poată mângăia, să poată şterge lacrimi…I-a dat mâinii adieri de primăvară pentru a răcori fruntea arzândă a unui copil bolnav şi pentru a alina dureri ce zvâcnesc sub tâmple…Şi i-a dat căldură pentru a întâmpina palma celuilalt…Şi i-a dat o mână stângă şi o mână dreaptă pentru a-l îmbrăţişa pe cel ce îl iubeşte…” Steluţa o întrerupse brusc pe mama ei:
– Mami! Mami, ştii ce am observat? Că mâna stânga e diferită de mâna dreaptă, dar ce minunat e să te prinzi de mână cu un alt copil!!! Sau când dăm mâna cu el, atunci când ne jucăm…Mami, mâinile sunt atât de importante când ne jucăm, când scriem, ori când pictăm!…spuse fetiţa cu bucurie!
– Draga mea, hai să ne gândim şi la cei ce cântă la diferite instrumente, sau la cei ce zidesc case, sau la medicul ce atinge cu palmele sale copilaşul bolnav spre a descoperi locul durerii…Mâinile sunt un dar de la Dumnezeu! De asta sunt frumoase! De asta sunt iubite şi îngrijite şi cine rămâne fără ele e trist…
– Mami, de ce unii lovesc cu mâinile?!…De ce strivesc flori şi gândăcei?…De ce rup cu duşmănie cărţile de colorat? De ce zgârie bănci şi pereţi şi trunchiuri de copaci?!…De ce sparg baloanele şi becurile?! De unde atâta răutate, mami?…întrebă Steluţa aproape plângând…
– Fetiţa mea, tot răul din lume şi toată durerea sunt de la cel rău…El pune răutate în suflet şi atunci mâinile arată această răutate provocând distrugere şi durere…
– Mamă, ce trist! Nu se poate face ca toate mâinile să iubească?
– Ba, da! Spuse mama hotărâtă şi continuă cu o altă poveste: ,, Mai demult, când
Dumnezeu a văzut că mâinile oamenilor fac atât de mult rău, a hotărât să le schimbe inim
ile, numai dacă ei voiau. Aşa că, într-o vineri, primăvara, Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, care nu a făcut nimic rău cu mâinile Sale, a fost răstingit pe o cruce, bătându-i-se piroane în mâinile sfinte…A curs sânge sfânt…Şi de atunci, cine se roagă Lui, inima îi devine mai bună şi mâinile iubitoare…”

Steluţa era fermecată de această poveste cam prea tristă pentru ea, dar din care a înţeles că mâinile pot face mult bine, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Plecă în camera ei, îngenunchie acolo, îşi împreună mâinile şi spuse cu cuvinte simple de copil: ,,Doamne, îţi mulţumesc pentru mâinile mele! Fă-le să facă numai fapte bune! Să aducă numai bucurie!”
Când isprăvi scurta rugăciune, îşi privi mâinile împreunate….Zâmbi…apoi fugi repede la mama ei:
– Mami!!! Ştii ce mai putem face noi cu mâinile?! Le putem împreuna pentru rugăciune! spuse fetiţa mândră de noua ei descoprire…

Şi de atunci rugăciunea ei a fost altfel! Plină de mulţumire, de bucurie…şi cu mâinile împreunate strâns…

( Mariana L. )

https://i1.wp.com/1.bp.blogspot.com/_7ls7nP9To28/SYJBC8DBL1I/AAAAAAAAClg/iz4FbpOfG1Y/s400/maini.jpg

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s