Duminica Floriilor

Azi, odată cu incheierea Sâmbetei lui Lazăr, se termină cu pomenirea morţilor, urmează Săptămâna Patimilor când urcăm spre Golgota, având acum în centrul atenţiei noastre sufletul.

Duminica Floriilor este ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind aclamat de discipolii lui şi locuitorii oraşului.

Intrarea solemnă a Mântuitorului în Ierusalim a avut loc la 9 nisan, duminica, cu o săptămână înaintea învierii Sale.

Ne punem aici întrebarea de ce dacă mulţimea la întâmpinat cu toată slava ce i se cuvenea unui împărat strigând: Osana întru cei de sus! Bine este cuvântat Cel Ce vine întru numele Domnului!, deşi Mântuitorul ştia că ei văd în El doar un împărat lumesc care să aşeze poporul israelit mai presusu de toate celelalte popoare, a ales totuşi să îşi facă intrarea în Ierusalim? Iisus ştia că merge la patimă şi la moarte, ce nevoie avea de acestă intrare triumfală, avea El nevoie de cinstirea aceasta oarecum falsă?

Nu!

Însă oamenii trebuiau să ştie că intră ca un rege, pentru că va suferi ca un rege, acceptând de bună voie jertfa pentru păcatele noastre, mesaj pe care oamenii însă nu l-au priceput.

Mântuitorul a venit ca să împlinească Legea, fiindcă ea a fost proorocită încă din Vechiul Testament, şi fiindcă Iisus era Mesia, Fiul lui David care prin jertfa sa va împăca lumea cu Dumnezeu şi va deschide o eră nouă în istoria mântuirii noastre. Moise a prevestit că neamurile se vor veseli de Domnul şi Iisus şi-a făcut intrarea nu asemenea intrării triumfale ale învingătorilor în războaie, ci aşa cum ştim, călare pe un asin, blând şi smerit, ca un domn al păcii, biruitor asupra morţii.

Care a fost atitudinea pe care a avut-o Mântuitorul faţă de Sfânta Cetate în care a intrat? A plâns soarta tragică ce o va aştepta în viitor.

Sfinţii prooroci, prin descoperire de la Sfîntul Duh, au arătat cu mii de ani înainte că Mîntuitorul nostru Iisus Hristos Se va naşte după trup din sămînţa femeii (Facere 3, 15); că Se va naşte din sămînţa lui Avraam (Facere 22, 17-18); că va fi din neamul lui David după trup (Isaia 9, 6). La fel şi pentru ziua acestui mare şi prealuminat praznic al Intrării Domnului în Ierusalim, vedem împlinindu-se proorocia Sfîntului Prooroc Zaharia, care a zis: Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, că iată Împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor, smerit şi călare pe mînzul asinei (Zaharia 9, 9).

Dar, fraţii mei, ce simbolizează mînzul asinei despre care a proorocit Zaharia atît de arătat, iar Domnul şezînd pe el a împlinit proorocia? Mînzul asinei, ca orice mînz, este sălbatic şi anevoie de îmblînzit, iar ca un asin este necurat; pentru aceea nici nu era primit între cele ce se aduceau lui Dumnezeu după lege, ci se schimba. Necurate erau toate neamurile pămîntului pentru necredinţa lor şi sălbatice şi cu anevoie de îmblînzit, pentru că erau lipsite de legile lui Dumnezeu.

Şederea lui Iisus Hristos pe mînzul asinei însemna suspinarea neamurilor către El; şi vezi că Apostolii au adus la Iisus mînzul asinei, precum zice dumnezeiescul Luca, şi aruncîndu-şi hainele pe el au pus pe Iisus deasupra. Hainele aşternute pe jos erau semne şi închipuiri arătate cum că Apostolii, întinzînd propovăduirea Evangheliei la neamuri, le-au adus şi le-au supus lui Hristos, Care le-a umplut de darurile Lui cele dumnezeieşti. Apoi zice dumnezeiasca Evanghelie:

Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar cînd S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El şi că I le-au făcut Lui (Ioan 12, 16).

Poporul care era din Betania împreună cu cei din Ierusalim, auzind că Mîntuitorul a făcut acea mare şi preaslăvită minune, a învierii lui Lazăr, mort de patru zile, numai prin strigarea: Lazăre, vino afară!, a ieşit înaintea Domnului cu mare evlavie şi mirare şi L-a întîmpinat cu stîlpări şi cu ramuri. Dar oare tot cu această evlavie şi credinţă l-au primit pe Mîntuitorul arhiereii, fariseii şi cărturarii? Nu. Aceştia erau plini de zavistie şi de ură împotriva Mîntuitorului şi, auzind despre preaslăvita minune cu învierea lui Lazăr, nu numai că nu au crezut, ci s-au şi grăbit să ia toate măsurile pentru a ucide pe Iisus. Căci adunînd sinedriul, ziceau:

Ce facem, pentru că Omul acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor lua şi ţara şi neamul (Ioan 11, 47-48).

Vedeţi, fraţii mei, cîtă orbire şi răutate era în mintea şi inima cărturarilor, arhiereilor şi a fariseilor împotriva lui Iisus? Cîtă deosebire era între popor şi între conducătorii lor sufleteşti! Poporul cu atîta evlavie şi cinste îl primea pe Mîntuitorul. Încă şi mulţi din iudeii care veniseră la Maria şi care văzuseră ce a făcut Iisus, au crezut în El (Ioan 11, 45). Iar arhiereii şi fariseii, orbiţi de ură, de răutate şi necredinţă, nu numai că nu au crezut în El, ci în grabă pregăteau şi planul de a-L omorî. Cîtă dreptate avea Mîntuitorul cînd îi mustra pe aceşti cărturari şi farisei şi le zicea: Nebuni şi orbi! (Matei 23, 17). Cîtă orbire sufletească şi cîtă ură şi zavistie era în mintea şi în inima acestor conducători spirituali ai poporului lui Israel! În loc să creadă în preaslăvita minune a învierii lui Lazăr şi să-L laude pe Iisus Hristos, auzi ce zic: Ce facem pentru că Omul acesta face multe minuni? (Ioan 11, 47).

Auzi nebunie, auzi orbire din zavistie şi ură! Despre această orbire şi împietrire a fariseilor, a arhiereilor şi cărturarilor a proorocit marele prooroc Isaia, zicînd:

Că s-a învîrtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă, şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă şi să-l vindece (Isaia 6, 10).

Iubiţi credincioşi,

Cauzele împietririi şi orbirii sufleteşti a arhiereilor şi fariseilor erau ura şi zavistia, pe care le aveau împotriva Mîntuitorului. De aceea căutau felurite pricini spre a-L pierde. Astfel am socotit să vorbim cîte ceva despre blestemata pricină a zavistiei, nu cu cuvintele noastre, ci cu ale Sfinţilor Părinţi.”

Vedeţi sursa-http://www.razbointrucuvant.ro/2010/03/27/duminica-intrarii-in-ierusalim-a-imparatului-smereniei-daca-ai-fi-cunoscut-si-tu-in-ziua-aceasta-cele-ce-sunt-spre-pacea-ta/

https://i2.wp.com/3.bp.blogspot.com/_iSjI2KavbrM/R9vf5ul7kVI/AAAAAAAADIw/lav_kTONbN4/s400/jesus-palm16.jpg

Florii

Ce schimbător e omul şi cât de fluşturatic,

Minunea nu-i ajunge, tot vrea mai mult, mai mult,

Când Domnul înviat-a pe Lazăr din mormânt,

L-a aclamat… Dar Domnul tot trist şi singuratic…

Venind pe drumul care avea să fie ultim,

Iisus era călare pe mânzul de asin,

El, Regele făpturii, prea paşnic şi senin,

Vedea moartea aproape, colo-n Ierusalim.

Părea o zi frumoasă şi-atât de-mbietoare,

Uralele se-nalţă la cer, dar Domnul Sfânt,

Nici nu le bagă-n seamă, nu spune vreun cuvânt,

Cu rămurele-n mână, mulţimea strigă tare.

– Osana, Îi grăiră Fiului lui David,

Ai cărui Sfinţi Apostoli nu înţeleg misterul,

Se bucură copiii, se bucură şi cerul,

Iar El zăreşte Crucea, departe strălucind.

Cei care strigă astăzi, în ziua de Florii,

Mai tare or să strige în ziua Răstignirii,

C-aşa e şi acuma, îi place omenirii

Să fie-ntărâtată fără a mai gândi.

De ce e trist Stăpânul? Nu pentru moartea Sa

Care o să-L încerce, spre-a lumii mântuire,

Ci tocmai că aceea ce-şi spune omenire

E prea fără de minte, prea lesne a urma

Pe-acela care ştie cel mai frumos minţire.

Când lauri te-ncunună, gândeşte-te la El:
Azi, Rege pentru lume; apoi, jertfit ca Miel.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova, cf.www.lacasuriliterare.com/categorie-10457531.html

Sf. Andrei Criteanul ne avertizează să nu-L primim pe Mântuitorul aşternându-i doar ramuri la picioare, ci să ne aşternem pe noi înşine la picioarele Sale, prin smerenia sufletului şi prin dreapta judecată.

*Aproximativ 1,5 milioane de romani isi aniverseaza ziua onomastica de Florii. Potrivit statisticilor din cele 1.493.074 de persoane care poarte nume de flori, 630.115 sunt femei pe majoritatea chemandu-le Viorica (150.180). Acestora li se adauga cele care poarta numele de Florentina (125.132), Floarea (96.025), Florica (95.673) sau Florina (77.559).


Motiv de sarbatoare este si pentru femeile care poarta si alte nume cu rezonante florale, cum ar fi: Camelia (72.777), Margareta (55.503), Violeta (56.303), Lacramioara (33.747), Delia (28.698), Narcisa (12.229), Crina (18.952) sau Iris (1.494). Aniversate vor fi si persoane cu nume mai rar intalnite, precum  Dalia (2.732), Anemona (744), Micsunica (637), Crizantema (303) sau Panseluta (444).


Dintre barbatii pe care ii vom sarbatori maine, cei mai multi poarta numele de Florin (326.529) sau Viorel (148.197). Alaturi de acestia, vor petrece si cei pe care ii cheama Florian (55.119), Florea (33.517) sau Florentin (24.339). Lor li se vor adauga cei care raspund la apelativul Florinel (13.636), Narcis (12.758) ori Trandafir (2.546). Cei mai putini dintre sarbatoriti poarta numele de Bujor (1.623), Ghiocel (1.192), Florica (425) sau Crin (192).cf
http://www.citynews.ro/maramures/eveniment-29/crestinii-vor-sarbatori-maine-duminica-floriilor-77098/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s