Nu e loc de polemici

Hristos a Înviat!

Mulţi dintre noi am avut bucuria de a ne aduna în Sfânta seară a Învierii la vatra cea caldă a căminului nostru. Familiile s-au reîntregit, părinţi, copii şi nepoţi au petrecut aceste clipe împreună, adunaţi fiecare din locurile unde s-au stabilit, năzuind spre o viaţă mai îndestulătoare.

Lacrimile părinţilor, care nu mai speră la un sprijin la bătrâneţe, s-au uscat la bucuria copiilor”veniţi de prin străinătăţuri”. Alţii s-au mulţumit doar cu o duioasă drumeţie sufletească.

Şi unii şi alţii, însă, mulţumitori Părintelui Ceresc pentru bunătatea Lui cea fără de margini, am cântat cu însufleţire şi nădejde „Hristos a Înviat!”

De ce?

Pentru că Jertfa aceasta s-a făcut pentru mine, pentru tine, pentru fiecare din noi. „Pentru omul mic şi păcătos Dumnezeu cel mare şi-a jertfit propriul Fiu ca să-l mântuiască pe om de stăpânirea satanei, de întunericul iadului, de osândă şi suferinţa veşnică-Aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică(In.3,16)”, ne amintea PS Justinian arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului.

Am auzit adeseori spunându-se că nu facem diferenţa dintre credinţă şi religie, că religiozitatea acestui popor s-ar restrânge doar la nişte superstiţii, împlinind mecanic doar anumite ritualuri şi spre argumentare ni se pune înainte starea de păcătoşenie şi nimicnicie a omului doar din gură râvnitor.

Religia pentru ateii, care cel mult recunosc, sau nu,  existenţa doar a unui Iisus istoric,  pare doar un teatru ieftin, o serie de dogme şi de rituri menite să manipuleze marea masă de ignoranţi şi să satisfacă nevoia de apartenenţă la un creator.

„Veniţi de luaţi lumină!” este rostit de aceştia la modul zeflemitor.

Cădem de comun acord cu aceşti semeni doar într-un singur lucru, acela că vom vorbi mereu limbi complet diferite. De aceea nu e loc de polemici inutile, Dumnezeu a lăsat omului libertatea de a alege.

Exista o ”intelepciune draceasca” – ea este aceea care cauta toate argumentele ca sa demonstreze inexistenta lui Dumnezeu sau sa-si justifice mandria si patimile egoiste, dar aceasta ”intelepciune” care se numeste mai precis falsa cunoastere sau gnoza panteista mai degraba intuneca pe cel ce o adopta lipsindu-l pe unul ca acesta si pe toate de sens.-http://www.ortodoxradio.ro/ortodox/2007/08/20/despre-patimi-si-ispite/

Acelaşi soare răsare pentru toţi. Iubirea lui Dumnezeu se îndreaptă către toată făptura Sa-„N-am venit să chem pe cei drepti, ci pe cei păcătosi la pocăintă (Marcu 2, 17)”.

De aceea să nu intrăm în polemici, să nu-i judecăm şi nici să ne ruşinăm de felul în care ne judecă, să nu ne temem decât de judecata lui Dumnezeu. Liberi sunt şi ei a ne ocărî, sau a ne privi cu superioritate, fiecare după judecata lui, noi însă să alegem lacrimile şi frângerea inimii înaintea Judecătorului, cerând iertare şi îndurare pentru păcatele noastre care aduc sminteală semenilor noştri.

„Iubitilor, sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu.
Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire.
Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem.
In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.
Iubitilor, daca Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, si noi datori suntem sa ne iubim unul pe altul.
Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramane intru noi si dragostea Lui in noi este desavarsita.
Din aceasta cunoastem ca ramanem in El si El intru noi, fiindca ne-a dat din Duhul Sau.
Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul, Mantuitor al lumii.
Cine marturiseste ca Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane intru el si el in Dumnezeu.
Si noi am cunoscut si am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are catre noi. Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el.
Intru aceasta a fost desavarsita iubirea Lui fata de noi, ca sa avem indraznire in ziua judecatii, fiindca precum este Acela, asa suntem si noi, in lumea aceasta.
In iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desavarsit in iubire.
Noi iubim pe Dumnezeu, fiindca El ne-a iubit cel dintai.
Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca.
Si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau. „(1 Ioan 4:7-21)

Cum putem scăpa de povara păcatelor? „Hotarul frângerii inimii pentru păcate este hotărârea nestrămutată de a nu-L mai jigni cu păcatele noastre pe Dumnezeu”.

Sfântul Apostol foloseşte expresia „întristare după Dumnezeu” şi spune că ea lucrează în noi pocăinţă fără părere de rău, altfel spus hotărâre nestrămutată de a nu mai păcătui (2 Corinteni 7, 10).

După Sfinții Părinți ,,mintea noastră se află cu ființa în inima noastră și întrebuințează creierul ca organ al exprimării ei.”Aceasta au susținut-o Părinții neptici ai pustiei, precum Sfântul Grigore Palama, și ,,această învățătură a fost întărită de autoritatea hotărârilor sinodale ale Bisericii din Constantinopol”.

De aceea trebuie să ne cultivăm smerenia, nu să o confundăm cu egoismul! Să dăm iubire, nu vrajbă şi agresivitate. Să ne înfrânăm pornirile răutăcioase.

„Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare,
Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi.
Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii.” (Coloseni 3:12-14)

Să nu uităm însă că: „Daca vrajmasul staruie sa ne razboiasca in acestea socotind sa ne prinda in cursa nerusinarii lui si sa ne surpe, sa nu ne lasam rapiti, ci dupa intaiul atac sa luam aminte la al doilea si tot asa in continuare caci s-a scris: ”De sapte ori intr-o zi cade dreptul si se ridica.” (Psalmi 24,16). Dar a se ridica inseamna a lupta, iar cel ce lupta cade si se ridica pana ce la sfarsit arata cine este. Dar in toate sa avem grija sa chemam numele cel sfant al lui Dumnezeu caci unde este Dumnezeu, acolo sunt toate cele bune. Dar tot asa de adevarat este ca unde e diavolul sunt toate cele rele si e vadit ca de vorbim pentru a placea oamenilor sau cu tulburare in chip rau, acestea sunt de la diavol.

Pazeste-te de convorbirile cu ereticii voind sa sustii credinta cea dreapta ca nu cumva veninul cuvintelor rele ale lor sa te otraveasca. De afli vreo carte cunoscuta ca eretica sa nu voiesti sa o citesti ca nu cumva sa se umple inima ta de veninul mortii, ci ramai in ceea ce ai fost luminat neadaugand si nescotand nimic din aceea. Pazeste-te de constiinta mincinoasa care se impotriveste invataturii sanatoase cum a spus Apostolul (I Tim. 1,10).

http://www.ortodoxradio.ro/ortodox/2007/08/20/despre-patimi-si-ispite/

http://vimeo.com/10017958

Lumina Sfântă de la Ierusalim. Dovezi şi mărturii from OODE on Vimeo.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s