Amintiri

Sub titlul Mărturii despre Hristos (1), aflăm mărtuii despre înfăţişarea fizică a Mântuitorului:

Scrisoarea raport a lui PUBLIUS SENTULUS proconsul,

funcţionar roman în regiunea Tigrului şi Sidonului,
către Împăratul roman TIBERIU
“Majestăţii Voastre şi stimatului Senat al Romei;
Din partea Senatorului Sentulus Publius proconsul, salutare!
.
Am aflat că doriţi să ştiţi cele ce acum vi le comunic prin această scrisoare: trăieşte aici un om care se bucură de mare faimă, anume Iisus Hristos.
Poporul îl numeşte “Profet al Adevărului”, iar ucenicii zic că este Fiul lui Dumnezeu, cel ce a făcut cerul şi pământul şi toate cele ce au fost şi vor mai exista în univers!
Şi-ntr-adevăr, Împărate, în fiecare zi se aud minuni din partea acestui Iisus Hristos.
.
Printr-un singur cuvânt, el dă viaţa morţilor şi sănătate bolnavilor. Este de statură mijlocie şi de o frumuseţe fără seamăn, uimitoare, şi seamănă cu mama lui care este cea mai frumoasa femeie din lume.
.
Părul sau este ca aluna coaptă şi îi coboară până la umeri: se împarte în două prin mijlocul capului, după obiceiul locuitorilor din oraşul Nazaret. Fruntea lui este lată, exprimând inocenţă şi linişte. Nicio pată, sau zbârcitură, nu se vede pe faţa lui puţin rumenă. Nasul drept, buzele subţiri, expresia nobilă, nu prezintă niciun argument pentru vreo critică logică, iar barba sa bogată, şi de aceeaşi culoare cu părul, este lungă şi se desparte în două prin mijloc.
.
Ochii săi sunt albaştri-vineţi, blânzi şi senini. Privirea lui este însă aşa măreaţă, încât insuflă respect tuturor celor care îl privesc şi care se văd siliţi să-l iubeasca şi să se teamă de el. Lumina revărsată de faţa lui, este ca lumina soarelui, aşa încât este cu neputinţă a o privi cineva mai îndelung. Inspiră teamă acea lucire.
.
Când însă povăţuieşte şi sfătuieşte, face aceasta plângând şi atrage iubirea şi respectul ascultătorilor. Se asigură că niciodată nu a râs, dar ochii lui veşnic lăcrimează. Braţele şi mâinile lui sunt foarte frumoase. Este foarte plăcut când vorbeşte, dar foarte rar iese în lume.
.
Cât despre învaţătură, el atrage atenţia întregului Ierusalim.
Cunoaşte perfect toate ştiintele, fără a fi studiat vreuna.
Călătoreşte desculţ, sau încălţat în sandale romane şi cu capul descoperit.
Se vorbeşte pe aici că asemenea om nu s-a mai văzut până acum prin părţile acestea.
Mulţi iudei îl cosideră chiar ca Dumnezeu; alţii îl denunţă că lucrează contra legilor Majestaţii Voastre. Mă revolt foarte contra acestor iudei pizmaşi.
.
Omul acesta nu a cauzat nicio nemulţumire niciunui om, niciodată.
.
Scrisă la Ierusalim, Grupul X, luna a IX-a,
Al Majestăţii Voastre,
prea smerit şi supus servitor:
PUBLIUS SENTULUS
Proconsul
_____________________________________________________
NOTĂ: Scrisoarea fost descoperită în Anglia, într-o bibliotecă particulară, în jurul anului 1865. A fost publicată iniţial într-un cotidian englez, apoi într-o revistă bulgară cu titlul „Nova svetlina izraveslovie”, de unde a ajuns să fie tradusă, în scurt timp, şi în limba română. Marturii despre Hristos (scrisoare publicata cu binecuvantarea PS Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului) – culegere text Istrate Iordan.
Acest articol îmi aminteşte de copilărie, de un foarte drag părinte de la biserica ortodoxă pe care o frecventam atunci.
Părintele obişnuia să ne cheme la ora de cateheză, duminica după Sfânta Liturghie.
Deşi aceasta se întâmpla pe vremea comunismului, eram suficienţi copii şi tineri care răspundeam acestor chemări.
Acolo am aflat pentru prima dată despre portretul Mântuitorului.
Biserica era amplasată lângă liceul nostru, iar pedagogul se simţea dator să vină la biserică şi să ne urmarească(stând  retras într-un colţ) .
În ziua următoare ne aflam cu toţii pe lista celor care în loc să participe la activităţile culturale organizate de şcoală, mergeam la biserică.
Pentru noi, era un soi de rebeliune specifică vârstei, iar pedagogul era un fel de bau-bau spion şi cam atât.
Stiţi, ca în bancul acela despre şcoală:

O fetiţă abia terminase prima săptmână de clasa întâi şi vine nervoasă acasă:
„Îmi pierd vremea cu şcoala” îi spune mamei.
„Nu ştiu să citesc, nu ştiu să scriu şi nici să vorbesc nu mă lasă!”.

https://i0.wp.com/img.9am.ro/article_pictures/141859_articol.jpg
După căderea comunismului l-am revăzut pe acelaşi pedagog în biserică, la fel de retras, dar fără a se sfii să facă semnul crucii.
Se pare ca şi lui i-au prins bine acele ore de cateheza, sau poate că noi am fost atunci doar scuza prin care putea şi el să fie unde îşi dorea!
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s