Pomenirea sfinţilor împăraţi Constantin şi mama sa Elena

https://i2.wp.com/www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/Constantin_si_Eleni.jpg

În ziua de 21 Mai sunt sărbătoriţi Sfinţii Constantin şi Elena.

Mai multe informaţii găsiţi în Sinaxarul zilei-21 mai-http://ortodoxism.ro/proloagele/mai/Proloage21May.shtml

Flavius Valerius Constantinus, era defapt numele lui Constantin cel Mare.

De numele său este legat Edictul de toleranţă de la Milano privind legalizarea creştinismului, a restituit bunurile bisericeşti, a numit în funcţii importante administrative credincioşi creştini, a ajutat material biserica creştină.

În anul 325, a convocat primul Conciliu Ecumenic de la Niceea (Turcia) (în clădirea reşedinţei lui de vară), ca reacţie la răspândirea Arianismului, curent care susţinea că Iisus nu ar fi fiinţă identică cu Dumnezeu.  Constantin cel Mare a fost botezat abea pe patul morţii -la Rusaliile anului 337 .

Teza antiarianică, după care Fiul a fost recunoscut deofiinţă cu Tatăl (Homousios) a fost adoptată, episcopii din toată lumea creştină au osândit rătăcirea lui Arie şi au mărturisit dreapta credinţă, alcătuind cea mai mare parte din Crez, pe care, de atunci, îl rostim şi noi, la orice Sfântă Liturghie. Din acel moment Constantin a primit şi denumirea de cel Mare în biografia scrisă de episcopul Eusebius, iar Arie a fost dat anatemei.

Tot de numele său este legat acel act/document falsificat Donatio Constantini (Dania împaratului Constantin cel Mare, de care s-au servit papii(între sec.IX-XV) spre a-şi justifica pretenţia de rol conducător în lumea creştină.

Se spune că drept recunoştinţă pentru că papa Silvestru l-ar fi vindecat de lepră, în anul 315 i-ar fi acordat dreptul de domnie a papei Silvestru (şi a viitorilor papi) asupra Romei, Italiei şi provinciilor romane din estul bazinului mediteranean. Dania ar fi recunoscut totodată şi primatul spiritual al Sfântului Scaun asupra tuturor bisericilor lumii.

Nikolaus von Kues (1401-1464), o somitate istorică a vremii, a observat pentru prima dată că actul Donatio Constantini nu a fost amintit niciodată în lucrările istorice ale episcopului Eusebius, biograful împaratului Constantin cel Mare. Cercetările ulterioare au confirmat faptul că Donatio Constantini este un fals istoric, întocmit probabil în jurul anului 760 spre a susţine primatul papal.

Această Danie a constituit una din armele cele mai importante în cadrul aprinselor dispute dintre Biserica de Vest (Roma) şi cea Est (Constantinopol).

În anul 1054 a avut loc Marea Schismă , după care cele două mari biserici (catolică şi ortodoxă) s-au despărţit.

Constantin cel Mare a fost primul împărat roman care s-a convertit la creştinism.

Mama: Elena, născută în anul 255 în Drepanom (mai târziu, în onoarea ei denumit Helenopolis) în Balcani,a fost botezată, devenind creştină, în anul 312.După anul 313 a susţinut activ creştinismul. A decedat la data de 18 august 330 în Nicomedia (azi Izmit în Turcia).

Despre ea ştim că a găsit la Ierusalim cinstitul lemn pe care a fost răstignit Mântuitorul.

Elena a fost declarată sfântă. Zile de pomenire: 18 august (la catolici), 21 mai (ortodocşi).

Sfînta împărăteasă Elena a poruncit ca în Ierusalim, pe la sfintele locuri, să se zidească biserici. Mai întîi a poruncit să se zidească Biserica Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, lîngă Sfîntul Mormînt, acolo unde s-a găsit Sfînta Cruce. A mai poruncit să se zidească o biserică şi în Ghetsimani, unde este mormîntul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a cinstitei ei Adormiri. Apoi, după ce a zidit şi alte optsprezece biserici, înfrumuseţîndu-le cu toate podoabele şi dăruindu-le cu îndestulate averi, a venit la Constantinopol, aducînd o parte din lemnul Sfintei Cruci cea de viaţă făcătoare şi sfintele piroane cu care a fost pironit trupul lui Hristos. Apoi, nu după multă vreme s-a mutat la Dumnezeu, bineplăcîndu-I Lui, şi a fost îngropată cu cinste.

Iar marele împărat Constantin, după moartea maicii sale, Sfînta Elena, vieţuind ca zece ani şi ceva, a plecat la război împotriva perşilor. Dar într-un sat al Nicomidiei a căzut în boală. Deci, cunoscînd că i s-a apropiat sfîrşitul, a făcut diată, împărţind împărăţia la cei trei fii ai săi; şi, bolind cu trupul, şi-a dat sfîntul său suflet în mîinile lui Hristos Dumnezeu, cerescul Împărat. După aceasta a fost adus în Constantinopol, unde s-a îngropat cu slavă în biserica Sfinţilor Apostoli. El a murit la 32 de ani ai împărăţiei sale; iar toţi anii de la naşterea sa avea şaizeci şi cinci.-Viata Sfantului Marelui Imparat si intocmai cu Apostolii Constantin si a maicii lui, Elena

Anunțuri

2 răspunsuri la „Pomenirea sfinţilor împăraţi Constantin şi mama sa Elena

  1. Sa vedem si sa ne minunam de cine este cu adevarat acest individ adorat de biserica crestina si caruia ne inchinam noi inimile .

    A fost un imparat care , in razboaiele de cotropire , a cerut sprijinul prorocilor crestini. I s-a aratat pe cer semnul crucii si dedesubt scria – sub semnul acesta vei invinge . A castigat razboiul si nota de plata a fost – legiferarea crestinismului.
    Constantin Cel Mare a dat popoarelor subjugate urmatoarea lege crestina : „Daca un sclav fura un blid de mancare – sa i se toarne in gura plumb topit ” A se vedea pe -net toate ororile acestui nebun al crestinatatii si poate , in al doisprezecelea ceas, vom intelege ce este Biserica crestina.
    Si a aruncat sotia si copilul in cazanul cu apa fiarta , motivul – a banuit-o de adulter.

    Era atat de oribil si de odios incat de abia a reusit sa scape de furia poporului latin . Ajuns la Constantinopo, a devenit peste noapte ” Sfantul pastor ” .Daca ar fi fost lichidat precum Ceausescu ( care ne-a fost parinte drag ) astazi am fi fost liberi la cuget precum pasarile cerului.

    Asa au fost crestinati dacii, slavii si tracii . Toate izvoarele istorice si toate filmele prezinta la unison sclavia romanao- crestina. Popoarele subjugate -dacii , slavii si tracii au purtat piei de urs si jug de lemn si tatuaj la mana , dar romanii – cei care l-au cocotat pe Diavol Sus, Sus , in ierarhia universala – purtau coroane de aur si coifuri si zale de argint ; romanii erau mandrii si plini de sine , cu bujorei in obraji , mancati si spreyati iar popoarele subjugate nu mai aveau nici identitatea de neam , de nume , de tara si de spatiu geografic.

    • Viaţa şi activitatea Sf Constantin cel Mare trezesc adevărate controverse, văzute din punct de vedere laic, fără ochii credinţei, a tuturor celor care se îndoiesc de puterea Sfintei Cruci.

      Realitatea istorică a acelor vremuri era plină de acte de cruzime, politica acelor vremuri folosea altfel decât acum intimidarea maselor, tocmai de aceea scenele în care erau torturaţi creştinii nu erau făcute în secret ci cu mare fast, în văzul tuturor spre deliciul sadismului din sufletele închinătorilor la idoli.

      După pofta inimii mele, mi-ar fi plăcut să-ţi spun că cel care l-a învins pe: Maxenţiu cel crud, a cărui armată era mult mai puternică, mai numeroasă, pe Liciniu, apoi a cucerit Cetatea Bizantia să fi fost împăratul” Constantin cel Blând”, însă probabil că acelor vremuri li se impunea un alt tip de împărat, un „alt Ţepeş”. Repet însă, este doar o părere personală.

      Dar dacă urmăm strict firul logicii, fără a da crezare cuvintelor Mântuitorului”nu te teme, Eu sunt cu tine”, într-o perioadă în care împăraţii persecutori se dedau la cele mai crunte metode de tortură împotriva creştinilor, probabil că nu ne putem aştepta la o izbândă asupra acestora de la un împărat creştin care să se comporte „cu mânuşi”.

      Să nu uităm însă că împăratul Constantin, cu toate că a apărat creştinismul şi l-a recunoscut oficial prin acel edict de la Milan(prin care se acorda libertate religioasă deplin creştinismului, care devine religio licita = religie permisă în Imperiu. Din religie nepermisă şi persecutată, creştinismul devine relige permisă, ba chiar favorizată, cum arată actele ulterioare ale împăratului Constantin), nu s-a botezat decât pe „patul de moarte”. Nu putem decât să bănuim şi să deducem motivele reale urmărind firul istoriei timpurilor în care şi-a desfăşurat activitatea.

      „Dar, uneori, tocmai din frica de a nu scăpa esenţialul nu te alegi cu nimic. Pupila se dilată ca la pisici în întuneric şi priveşti lucrurilele fără să le mai vezi.

      Poate că adevărurile mari sunt uneori atât de aproape, încât doar de aceea nu le observăm fiindcă le căutăm. Ar trebui numai să deschidem ochii şi să privim.”

      (Octavian Paler, Caminante)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s