Duminica Sfinţilor Români

Duminica a 2-a dupa Rusalii (a Sfintilor Români); Ap.
Romani 2, 10 -16; Ev. Matei 4, 18-23 (Chemarea primilor
Apostoli]: glas 1. voscr. 2

Clik aici http://www.patriarh.ro/Index/sfintiromani.php pentru vizualizarea  icoanelor cu Sfinţi Români.

În luna iunie îi pomenim pe:

-Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

2 iunie

Viaţa Sfântului Ioan cel Nou de la Suceavahttp://sfintiromani.mmb.ro/?sf=5)

https://i2.wp.com/www.revistafelicia.ro/uploads/modules/news/1002205/1002205_poza_1180917750.jpg

Troparul sfântului

Viaţa ta pe pământ bine cârmuind, patimitorule, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni şi lacrimi, şi iarăşi către pătimire bărbăteşte pornindu-te, necredinţa persienească ai mustrat. Drept aceea, Bisericii te-ai făcut întărire şi creştinilor laudă, loane, pururea pomenite.


-Sf. Mucenici: Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel

4 iunie

https://i2.wp.com/www.patriarh.ro/Index/SfintiRomani/imagini/image015.jpg

Sfinţii Mucenici de la Niculiţel, Zotic, Atal, Camasie şi Filip, împreună cu ceilalţi 31 de martiri, cu nume şi fără nume, de origine greci, romani, traci, daci şi capadocieni, au pătimit pentru Hristos prin tăierea capului, fie în timpul persecuţiei lui Diocleţian, în anii 303-304, fie în timpul ultimei persecuţii sângeroase din timpul împăratului Liciniu, în anii 319-324.-Despre Viaţa sfinţilor clik aici http://hristosesteortodox.wordpress.com/2008/08/09/sfintii-mucenici-zotic-atal-camasie-filip-de-la-niculitel/

-Sf. Martiri Nicandru şi Marcian

8 iunie

http://hristosesteortodox.files.wordpress.com/2008/08/sfnicandru1.jpg?w=139&h=245http://hristosesteortodox.files.wordpress.com/2008/08/sfmarcian1.jpg?w=118&h=245

La 8 iunie se sărbătorea la Durostor, în provincia romană Moesia Inferior, pomenirea martirilor lui Hristos, Nicandru şi Marcian. Aceştia erau ostaşi în armata romană de la Dunăre şi făceau serviciul militar în cetatea amintită. În urma biruinţei asupra perşilor, împăratul Maximian Galeriu a îndepărtat din armată pe ostaşii creştini, în anul 298, arestându-i şi persecutându-i până la moarte. El îi socotea vinovaţi de slăbirea şi decăderea Imperiului Roman.

Deoarece Sfinţii Nicandru şi Marcian au mărturisit, împreună cu alţi trei ostaşi: Pasicrat, Valentin şi Isihie şi cu veteranul Iuliu că sunt creştini, au fost aruncaţi în închisoare din porunca împăratului. După aceea au fost din nou cercetaţi, îndemnaţi şi apoi siliţi să se lepede de Hristos.

Dar ei, nevrând aceasta, au fost daţi la chinuri, înţepaţi cu suliţa, pârjoliţi în foc, aruncaţi pe cărbuni aprinşi şi bătuţi cu toiege. După toate aceste chinuri li s-a turnat saramură peste rănile deschise şi apoi au fost târâţi prin cioburi ascuţite, încât li s-au zdrobit gurile şi obrajii.

Ei însă au rămas statornici în credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, iar împăratul, văzând că nu mai are ce face, a poruncit să li se taie capetele.

Astfel, cei doi Mucenici ai lui Hristos şi-au primit cununa cea neveştejită a măririi, pentru tăria credinţei lor.

Pr. Prof. Ioan Rămureanu/Sfinţi români şi apărători, p. 138.-http://hristosesteortodox.wordpress.com/2008/08/09/sfintii-mucenici-nicandru-si-marcian-din-durostorum/

-Sf. Mucenic Isihie

Sfântul Mucenic Isihie

Sfântul Isihie era ostaş creştin şi făcea parte din legiunea armatei romane de la Dunăre, staţionată în cetatea Durostor din provincia Moesia Inferior, în timpul împăraţilor Diocleţian şi a ginerelui său, Maximian Galeriu.

Acest Sfânt mucenic a pătimit împreună cu alţi 5 sfinţi mucenici : Pasicrat, Valentin, Nicandru, Marcian şi Iuliu veteranul. Sfinţilor Pasicrat şi Valentin li s-au tăiat capetele la 24 aprilie, iar Sfântului Iuliu veteranul la 27 mai. În ziua pătimirii veteranului Iuliu, Sfântul Isihie, care se afla în închisoare cu el, i-a adresat o rugăminte ca să-şi aducă aminte de el când va sosi în faţa Domnului, căci curând va urma şi el aceeaşi soartă. Iar Sfântul Iuliu l-a îmbărbătat pe acest curajos ostaş al lui Hristos, amintindu-i de făgăduinţele făcute de către Domnul către cei ce vor răbda până la sfârşit.

Sfântul Isihie s-a încununat cu moartea martirică la 15 iunie, prin tăierea capului, şi astfel şi-a dat viaţa în mâinile Domnului.

Icoana este pictată de măicuţele de la Mănăstirea Diaconeşti.

Sfinţi şi martiri la Tomis-Constanţa,

în B. O. R. , XCII (1947), nr. 7-8, p. 990-991.

15  iunie-http://hristosesteortodox.wordpress.com/2008/08/10/sfantul-mucenic-isihie/

Sfântul Ierarh Grigorie Dascălu, Mitropolitul Ţării Româneşti- UN SFÂNT ROMÂN EXILAT LA CHIŞINĂU

22 iunie

https://i0.wp.com/www.patriarh.ro/Index/SfintiRomani/imagini/image016.jpg

-Sf. Niceta de Remesiana-„apostolul daco-românilor” a trăit într-o perioadă de mari frământări ale Bisericii creştine : secolul al IV-lea şi începutul secolului al V-lea.

http://www.ziarullumina.ro/imagine.php?pic=93714input_file0110402.jpg&rw=280

Scrierile „Despre privegherea robilor lui Dumnezeu“ şi „Despre folosul cântării de psalmi“ sunt două predici cu caracter practic ale Sfântului Niceta, care dovedesc unitatea şi continuitatea cultului ortodox rânduit de Sfinţii Părinţi şi păstrat cu sfinţenie până în zilele noastre.

În anul 370, Sfântul Niceta a compus imnul „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm“, sau, pe scurt, Te Deum, cu scopul de a întări învăţătura dogmatică ortodoxă în faţa provocării ereticilor.-http://www.ziarullumina.ro/articole;1261;1;24859;0;Sfantul-Niceta-de-Remesiana–apostolul-daco-romanilor.html

24 iunie


Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmet

Sfântul Ghelasie de la Râmet
(30 iunie)

Viata

Cu mult înainte de a fi descoperită inscriptia care-l pomeneste pe Ghelasie ca Arhiepiscop al românilor din Transilvania, locuitorii satelor din împrejurimile mănăstirii cinsteau cu mare evlavie amintirea unui monah cuvios cu acelasi nume. Traditia populară relatează mai multe minuni făcute de Dumnezeu prin rugăciunile lui. Considerăm că acest cuvios este identic cu Arhiepiscopul Ghelasie si că el ar fi fost mai la început egumenul mănăstirii Râmet. El si-a continuat viata aici, departe de zgomotul lumii, si după ce i s-a încredintat conducerea vietii duhovnicesti a românilor transilvăneni, va fi strâns la mănăstire si tineri pentru a-i învăta si a-i hirotoni preoti.

Moastele

Prin anii 1937 -1938 a revenit la Râmet de la Sfântul Munte ieromonahul Evloghie Ota originar din Geoagiul de Sus. Efectuându-se lucrări importante de restaurare, printre care si înlăturarea straturilor de pământ si pietris depuse de viituri pe lângă biserică până sub ferestre, s-a descoperit un craniu gălbui, frumos si care, răspândea mireasmă plăcută. Se spune că luat de apa ce iesise pe lângă biserică în urma săpăturilor, a ocolit-o de trei ori si s-a asezat pe fereastra sfintului altar. Călugării I-au asezat cu evlavie într-un loc curat nestiind al cui este.

După o vreme la mănăstire a venit o femeie din Maramures, pe nume Maria, care fiind bolnavă de epilepsie i-a relatat părintelui staret că a avut o descoperire cum că acel craniu este al Sfintului Ghelasie si are darul vindecării neputintelor omenesti. Părintii au săvârsit Taina Sfântului Maslu pentru femeie si după ce aceasta s-a atins cu evlavie de capul Sfântului s-a vindecat de suferinta ei. Părintele Dometie Manolache si maicile mai vârstnice au cunoscut-o pe această femeie; a stat de vorbă cu ea si actualul duhovnic, părintele Ioachim Popa.

În anii trecuti se spune că o mireasmă se răspândea din capul Sfântului învăluind mănăstirea si împrejurimile. Capul se păstrează într-o raclă de lemn în paraclis

Mărturii si minuni

O credincioasă în vârstă, ce locuieste aproape de mănăstire, Leontina Groza, relata si ea minunea că femeia striga cu voce groasă, cu voce ca de bărbat: “suntem doisprezece,… ba suntem o sută!”.

Mos Nicolae Bec, localnic din Râmet, povestea si el câteva întâmplări deosebite legate de viata Cuviosului Ghelasie: niste oameni din jur au mers la strâns de fân în zi de duminică. Sfântul s-a dus si i-a mustrat pentru fapta lor, poruncindu-le să dea foc fânului adunat. Îndată din claia aprinsă a iesit o arătare în chip de iepure. “Iată acesta v-a îndemnat pe voi să lucrati în ziua Domnului”, a zis Cuviosul.

Tot traditia locală a păstrat o întâmplare cu fântâna de la Hopagi, care se cheamă si astăzi “Fântâna Vlădichii”. Locul respectiv se află la câtiva km de mănăstire. Într-o vară călugării s-au dus acolo să cosească fânul. Fiind cald au început să cârtească fiindcă nu aveau apă. Egumenul Ghelasie s-a rugat lui Dumnezeu si făcând de trei ori semnul Crucii cu toiagul si lovind cu el în pământ, a iesit apă. Izvorul există si astăzi.

Traditia despre moartea Sfântului Ghelasie

Moartea lui a avut loc în chip minunat. Coborând de la Hopagi înspre mănăstire a murit călăre pe asin, care l-a dus singur acasă. În fata bisericii, unde s-a oprit, măgărusului i-a rămas imprimată copita în piatra care si astăzi se află în muzeu. Urma copitei a mai rămas atunci si pe o piatră în satul Brădesti. Se povesteste că la sapte biserici, între care si la mănăstire, clopotele au început să bată singure.

Multe alte fapte minunate le stie doar Dumnezeu si cei ce s-au bucurat de ajutorul Sfântului. În aceste vremuri de cumpănă, când tara îsi caută echilibrul, si încă nu si-l găseste, când singura salvare ne poate veni de la Dumnezeu prin Biserica strămosilor nostri, îl socotim pe Sfântul Ierarh Ghelasie ca un dar al cerului, făcut transilvănenilor.

† Andrei

Arhiepiscopul Alba Iuliei

Predica părintelui Cleopa-http://florinm.wordpress.com/2010/06/05/despre-chemarea-lui-dumnezeu-adresata-oamenilor-parintele-cleopa-predica-la-duminica-a-ii-a-dupa-rusalii/

Matei cap.IV

18. Pe cand umbla pe langa Marea Galileii, a vazut pe doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari.
19. Si le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni.
20. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El.
21. Si de acolo, mergand mai departe, a vazut alti doi frati, pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan fratele lui, in corabie cu Zevedeu, tatal lor, dregandu-si mrejele si i-a chemat.
22. Iar ei indata, lasand corabia si pe tatal lor, au mers dupa El.
23. Si a strabatut Iisus toata Galileea, invatand in sinagogile lor si propovaduind Evanghelia imparatiei si tamaduind toata boala si toata neputinta in popor.

Ap. Romani 2, 10-16

Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.
Căci nu este părtinire la Dumnezeu!
Câţi, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi.
Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.
Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege,
Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s