Întrajutorându-se şi sprijinindu-se mădularele după rostul lor, Trupul „îşi săvârşeşte creşterea” (Efeseni 4,16)

„Să ne rugăm unii pentru alţii, ca să ne tămăduim” (Iac 5, 16)
„Ne confruntăm acum, în secolul al XXI-lea, cu formalismul religios. Cum? Ajungând să trăim în biserica noastră ortodoxă o atmosferă de magazin, în care tranzacţia preot-pomelnic-prescură-lumânare sau tranzacţia “închide-te şi deschide-te uşă de altar” este echivalentă cu rândul la casa de bilete pentru a pleca cu trenul. Am dat banul, am luat restul şi am plecat”, spunea un părinte.
Stând departe de rugăciune, oamenii stau departe de Dumnezeu.
http://cuvioasacasiana.files.wordpress.com/2009/07/sutasul-credincios.jpg

Duminica a 4-a dupa Rusalii – Vindecarea slugii sutaşului -ne reaminteşte cum se face rugăciunea sinceră prin implicare, smerenie, credinţă, dragoste.
Un necreştin a apelat la Mântuitorul cerându-i ajutorul, nu după mulţimea păcatelor sale ci după mulţimea îndurărilor Lui.
El ştia că nu este vrednic, dar avea credinţa că şi doar prin cuvânt  Mântuitorul are puterea de a vindeca.

Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.
„Lucrul cel mai important în rugăciune este de a sta în faţa lui Dumnezeu cu mintea coborâtă în inimă”-Sf. Teofan Zăvorâtul
Despre puterea rugăciunii pentru semenii noştrii ne stă chezăşie Sf Ap Pavel, „care a străbătut întreaga lume ca un întraripat, care a stat la închisoare, care a fost bătut, care a purtat lanţuri, care a trăit vărsând sânge şi în primejdii, care a izgonit demoni, care a înviat morţi, care a pus capăt bolilor, nu se încredea în niciuna din aceste fapte mari pentru mântuirea oamenilor, ci în rugăciuni; cu ele întărea pământul. După ce făcea minuni, după ce învia morţi, alerga la rugăciune, ca un atlet care aleargă, după ce primeşte cununa, la locul de exerciţiu. Că rugăciunea este dătătoarea puterii de a învia morţi şi de a face toate celelalte minuni. Puterea pe care apa o dă pomilor, pe aceea o dă rugăciunea vieţii sfinţilor. În noaptea în care rugăciunea uda sufletul lui Pavel, el îndura cu uşurinţă chinurile, lăsând să fie lovit, ca o stâncă. Prin rugăciune a zguduit în Macedonia temniţa; prin rugăciune a sfărâmat lanţurile ca un leu; prin rugăciune a smuls din rătăcire pe paznicul temniţei; prin rugăciune a zdrobit tirania demonilor . Ştim apoi şi cuvintele pe care le-a scris tuturor oamenilor: Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire, rugându-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să-i deschidă cuvântului nostru o uşă spre a grăi taina lui Hristos… . Ce spui, Pavele? Atâta îndrăznire ne dau rugăciunile, că putem îndrăzni să-L rugăm pe Dumnezeu pentru tine? Care soldat îndrăzneşte să roage pe împărat pentru comandantul său? Şi doar niciun comandant nu-i aşa de prieten cu împăratul, cât de prieten e Pavel cu Dumnezeu! Cu toate acestea, la atâta cinste ne ridică rugăciunile, că putem îndrăzni să-L rugăm pe Dumnezeu pentru Pavel. Tot aşa şi marele Petru, cel mai strălucit decât cerul, a scăpat din închisoare, pentru mântuirea de obşte a oamenilor, mai întâi prin virtutea lui, apoi prin rugăciunea Bisericii care a deschis degrabă porţile încuiate ale temniţei. Nu fără rost Luca a scris că se făceau de către toată Biserica rugăciuni stăruitoare pentru Petru ; s-a scris ca să cunoaştem câtă putere au în cer rugăciunile, ca să cunoaştem că pot scăpa de primejdii chiar pe Pavel şi Petru, stâlpii Bisericii, verhovnicii apostolilor, pe cei străluciţi în cer, zidul lumii, pavăza de obşte a întregului pământ şi a mării.”-Cuvântul II – Despre rugăciune
Iubirea aproapelui este recunoscută a fi o porunca la fel de mare ca şi cea a iubirii lui Dumnezeu atât de Evanghelia lui Matei (22,39) cât şi de a lui Marcu (12, 31).
„Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan. 13, 34-35 si 15, 12).
„Unde se termină rugăciunea începe păcatul-Sf. Efrem Sirul”
„Bucuraţi-vă pururea, rugaţi-vă neîncetat(I Tes 5, 16-17)
De la noi până la Cer e cale de o rugăciune.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s