„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta”

Cel ce e pus să conducă ştie că în mâinile lui se află şi vieţile altora.

Dumnezeu, iubindu-ma, ma tot pune la felurite incercari ca sa nu ma plictisesc. Asa a fost si cu soferia. Ne-am luat si noi masina. Atunci mi-a zis sotia ca ar fi bine sa-mi iau permis si eu, ca, cine stie, s-ar putea sa fie nevoie vreodata sa sofez. Pentru mine, lucrul asta a venit prea tarziu si m-am dus la prima lectie de soferie cu emotii de liceean, la un PECO, unde trebuia sa ma intalnesc cu instructorul. Tremuram rau pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, si il asteptam. Cel mai bun lucru era ca omul nu ma cunostea. A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceausescu, careia, cand i-a pus o frana, chiar in fata mea, i-au sarit suruburile pe jos. Le-a adunat tacticos si le-a pus la locul lor, ignorandu-ma. Era mecanicul absolut, la intalnirea cu imbecilul absolut.
Locul mortului
Nea Ilie era plin de vaselina si avea un fes slinos pe cap. M-a citit din prima, si-a dat seama cu cine are de-a face. Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus: «Vai, maestre, ce onorat sunt sa va fiu eu instructor!» Cand mi-a zis, fara sa se uite la mine: «Ba, asta e cheia!», am inghetat. «Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frana este mama, iar acceleratia este copilul tampit care alearga pana ce da cu capul in prima masina.» Absolut genial!Apoi imi spune scurt: «Treci in locul meu!» Eu, speriat: «Lasa-ma, nene, ca n-am mai pus in viata mea mana pe asa ceva». «Ba, tu nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa te conduca toti tampitii?» Si atunci m-am gandit sa strig si eu la poporul roman: «Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?»Era o adevarata resuscitare, domnule! Si imi tot repeta: «Hai, hai, invata sa conduci!» Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct in trafic. Si eu trebuia sa am mana pe volan, pe chei, pe schimbatorul de viteze, trebuia sa ma uit in cele doua oglinzi, dar si in ochii lui. «Unde te duci, maaa? Nu vezi unde ma bagi? O calci pe baba aia! Nu te uiti in spate? Vezi, ba, ca intra ala in tine!»Si m-a tinut asa, de inghetam si transpiram tot, doua zile la rand! Nu mai eram sanatos! Nici un rol, in viata mea, nu m-a solicitat atat de mult si nu m-a adus intr-o asemenea stare. In a treia zi s-a linistit de tot. Statea batranul cu o mana pe volan si cu fesul pe ochi. Dormea, domnule! «Inseamna ca am inceput sa conduc bine», mi-am zis.
Crucea Sfantului Andrei
Nu l-ati vazut pe Puric disperatul intre Maestrul sau dormind si traficul din Bucuresti. Si, tarandu-ma incet-incet, am trecut pe langa un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii: «Ba, vezi? Aici e o fosta eleva de-a mea!» Mie mi-a inghetat coloana vertebrala. «In cimitir?» «Pai da! Nu e singura, e cu sotul!» «Cum a ajuns acolo?» «Tot asa, ba, ca si tine, nu a oprit la Crucea Sfantului Andrei, aia pe unde trece trenul. Pai, ba, cand vezi o cruce nu te opresti sa te inchini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, ca tot acolo ajungi!» Omul asta m-a crestinat pe mine, teologul lui peste. Avea dreptate!Cand vezi Crucea Sfantului Andrei, te uiti in dreapta si nu crezi nici macar in ala de-ti face semn cu steagul, ca e tara plina de prosti.Vei invata sa conduci cand vei sti sa te feresti de prosti, nu cand vei sti legea!!!”-Dan Puric.

Cine însă, ar putea da măsura corectă asupra greutăţii conducerii în diferite situaţii?

Toţi conducem. Unii gospodăria, alţii firme, alţii state etc.

A conduce reprezintă procesul decizional şi procesul prin care sunt sau nu implementate deciziile (sinonim cu a guverna).

Vei invăţa să conduci când vei şti să te fereşti de proşti, nu când vei şti legeaeste expresia corectă asupra stării de fapt  în care este aruncată o ţară întreagă prin criza incompetenţei.

Din când în când ar trebui să se mai oprească, să se închine şi dacă trebuie, să nu se grăbească ca animalul, ci să-i lase pe alţii să treacă.

Cine ar avea prioritate?

Competenţa!

https://i0.wp.com/www.faurosemnal.ro/Imagini/indicatoare/avertizare/A41.gif

APEL

Dacă o vedeţi că vine, acordaţi-i prioritate, că ne loveşte trenul.

Anunțuri

5 răspunsuri la „„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta”

  1. intra pe „apologeticum” si cauta „dan puric”,ai sa vezi ce spune Parintele Justin Parvu despre ceea ce a putut sa faca acest purice…presupun ca nu este el mai credibil decat PARINTELE…vezi,de asemenea pe blogul lui Victor Roncea cam ce ii poate pielea „dragului” tau purice…nu asi insista,dar isi bate joc, inducand in eroare pe tinerii crestini ortodocsi.Dumnezeu sa va lumineze!

    • Dragă gabi m, nu mă îndoiesc de intenţiile tale bune, dar ele se pierd în modul agresiv de abordare gen „ce-i poate pielea dragului tău purice”, după care treci la „Dumnezeu să vă lumineze” (era mai facil un link la subiectul cu pricina, dacă doreai să le oferi tinerilor creştini ortodocşi un contraargument).

      Aşi vrea să ştiu că ai citit ce am scris şi nu ai sărit ca arsă doar la citarea lui Dan Puric.

      Dacă e ceva controversat în persoana sa, cu siguranţă o va explica mai bine cel care are argumente, în cazul de faţă blogul amintit de tine.

      Tind însă, să cred că tineretul ortodox nu este atât de labil încât să-şi lepede credinţa doar pentru că aplaudă un actor.

      Învăţăm să selectăm doar lucrurile bune şi să citim printre rânduri(gânduri). Niciodată un creştin adevărat nu va fi în pericol de smintire, doar atunci când aceasta o va face chiar duhovnicul lui în care investeşte încredere. Dar şi aici avem ajutorul lui Dumnezeu, nimic din ceea ce ni se întâmplă nu este fără ştirea Lui. Să-i cerem doar ajutorul, aşa cum ai spus şi El ne va lumina.

      Discută, dar nu te certa!

      Mi-aş permite şi eu să-ţi sugerez citirea articolului- De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, și bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? (Sf.Scriptură Matei7, 3).

    • Acesta este probabil „dreptul la replică” pe care doreai să-l indici tinerilor labili.

      Interviu cu Parintele Justin Parvu: Sfintii din Aiud- glasul care striga in pustia lumii de azi-http://roncea.ro/2010/05/12/marturii-despre-martiriul-lui-valeriu-gafencu-noaptea-patimirilor-film-documentar-realizat-de-radu-dinu-cu-marturisitorii-inchisorilor-comuniste-in-atentia-patriarhiei-romane-video/

      „- Parinte, s-a creat o intreaga valva pe seama proiectului manastirii sau memorialului de la Aiud. Stim ca sfintia voastra ati sustinut un proiect, momentan aflat in atentia IPS Andrei, dar care a acordat mai mult credit unui proiect mai putin ortodox din punct de vedere arhitectural, sustinut insa de personaje ale mass-mediei romanesti, cum ar fi domnul Dan Puric si altii, care au lasat impresia mai mult a unor interese profitabile decat a proslavirii sfintilor martiri de la Aiud. Cine este in drept sa hotarasca asupra acestui proiect? De ce credeti ca glasul fostilor detinuti este oprimat si acum, dupa atatia ani de la caderea cenzurii si comunismului?

      – Dragii mei, pentru mine Aiudul are o semnificatie mult mai profunda decat leo acorda mai marii lumii de azi. Aiudul ar trebui sa fie pentru noi centrul principal de preocupare al intregului nostru neam crestin ortodox, pentru ca de aici se leaga toata forta de traire si de rugaciune a noastra, la ora actuala, prin puritatea martirilor, a anilor si miilor de ani care s-au scurs prin toate aceste celule. Aiudul nu poate fi monopolizat de nimeni; Aiudul nu este o granita, nu este un loc inchis de unde se adapa numai neamul nostru. Aiudul este un centru de traire duhovniceasca, de spiritualitate si model de viata pentru toate neamurile crestine, in special pentru ortodoxie, pentru ca forta si idealul acestor martiri se rasfrange asupra unui intreg neam crestinesc, nu doar peste Romania. Ei sunt glasul care striga in pustie in veacul acesta rece si mort si lipsit de viata duhovniceasca si de luptatori vaditi impotriva prigonitorilor crestinismului pe toate planurile. Ele sunt singurele glasuri care ne unesc pe noi intr-un singur glas catre ceruri pentru salvarea si viitorul neamului nostru. Vremurile sunt destul de grele, mai mult decat banuim noi. Nu este vorba despre o greutate materiala, financiara, economica. Este o criza spirituala care a cuprins intreaga lume si aceasta criza a dat si peste Rasaritul acesta ortodox si in special, Romania, tara ortodoxa care a mai ramas in picioare cu fata catre ceruri. Pentru mine, in lupta asta crancena intre ateism si ortodoxie care este din ce in ce mai puternica, singurul glas curat catre Dumnezeu este glasul romanilor, prin sangele martirilor din Aiud si de prin toate puscariile comuniste, Pitestiul, Gherla, cetatui de rezistenta anticomuniste. Cand in puscariile noastre judetene, cum era de pilda in Suceava, prin 1949, se faceau odioasele arestari, zaceau copii de 15- 16 ani, si copii de san care au fost luati de la cresele lor si adusi cu mamele lor la ancheta, cu tatii lor, adusi aici intemnitati. Ce jertfa mai placuta si mai curata poate fi decat a acestei generatii in fata careia noi trebuie sa ne inchinam? Nu este admis sa vorbim altfel despre lucrurile acestea pentru ca numai niste atei, niste oameni uratori de neam si de Biserica pot sa se mai opuna acestor idealuri crestine, curate, sanatoase care ar putea sa dea nastere unui simbol al adevarului de lupta crestin ortodoxa.

      Este inadmisibil sa se gandeasca cineva ca aici e vorba despre centru cultural, despre centru de cercetari martirologice, de cercetari istorice samd. Aici este vorba despre fondarea unei biserici crestine ortodoxe, care sa ne adanceasca comuniunea cu martirii trecutului nostru. S-a creat o mare confuzie in privinta sensului de schit sau de manastire.

      Ce est un schit? Un schit este radacina, samburele unei manastiri; nu e altceva. Un schit are un numar de pana in 15 calugari, si ce este mai mult devine o manastire. Schitul este nucleul de inceput al monahismului nostru si leaganul formarii neamului nostru. Ce a fost manastirea Neamtu, de pilda, cetatea acesta voievodala? Ce a fost Putna, toate cetatile marete ale domnitorilor nostri? Au fost niste schituri. Intai domnitorul a dat o mostenire de pamant, cateva zeci de hectare, unde s-au adunat cei mai buni dintre crestini, calugari si care au inceput sa faca pomenirea ctitorilor, voievozilor si a tuturor din trecut. S-a dezvoltat Putna, mrea Neamtu – manastiri domnesti, care duc mai departe crezul nostru crestin ortodox. Ce a fost m-rea Neamtului initial? A fost un schit, a devenit o manastire, apoi un centru cultural; acolo s-au adapostit toti scriitorii nostri mari: Eminescu, Sadoveanu, Creanga, Arghezi si altii, care au ajutat si au cautat sa dezvolte cultura romaneasca in baza traditiei si obiceiurilor noastre ortodoxe. Acum se bat in terminologie si se bat in nimicuri cum ca facem schit, cum ca facem manastire, cum ca facem centru de studii. Pai cand am spus manastire, implicit este vorba si despre centru cultural. Pentru ca aici se celebreaza jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos, de aici izvorasc toate cazaniile, toate cartile, de aici izvoraste toata cultura noastra romaneasca; restul este imitatie. Ca se aproba, ca nu se aproba, ca se denumeste, se calculeaza – nu este altceva decat o rea vointa a tuturor care se opun la jertfa si la valorile noastre crestine. A te opune Aiudului, este echivalent cu a te impotrivi Imparatiei lui Dumnezeu, direct; acestia anuleaza jertfa martirilor, anuleaza viata noastra spirituala atat aici cat si dincolo. A fost o durere pentru mine faptul ca nu s-a luat in considerare si parerea noastra, a fostilor detinuti si acest lucru mi-a reamintit de dictatura comunista. Am avut sentimentul ca nu se vrea cu niciun chip implicarea celor care s-au jertfit si au marturisit acolo. Nu cumva sa scrie istoria cine a jertfit pe acele locuri si cine a scos tara de sub comunism, nu cumva sa ramana acolo o marturie adevarata pentru viitorul si fiii neamului nostru. Sa inventeze ei istoria dupa cum le convine lor.

      – Dar ce parere aveti despre acesti oameni de cultura care vor sa transforme intr-o firma acel loc sfant, arogandu-si drepturi nemeritate?

      – Mai, oamenii acestia nu sunt niste oameni de cultura, sunt niste speculanti de istorie, arta si filosofie, pe ici pe colo si nu fac altceva decat sa incurce mintile oamenilor. Nu gasesc oameni de cultura care sa se opuna la o frumusete asa cum ar trebui sa fie Aiudul.

      – Credeti ca poate fi curata activitatea unor oameni care au asocieri cu diverse cluburi si organizatii indoielnice?

      – Nici pomeneala. Nu are ce cauta asa ceva in cetatea aceasta a Aiudului; aici a fost o conceptie curat crestina si nationala; tocmai aceste organizatii, masoneria a fost cea care a oprimat si a inchis acolo miile de crestini si au dat condamnari de sute de mii de ani. Acestia sunt si raman in intuneric; pentru ei Aiudul este cel mai mare junghi in inima lor; in realitate ei nu urmaresc decat sa distruga si sa descompuna orice notiune de adevar ortodox. Si acestia nu pot fi decat cei care de la inceput au ucis impotriva lui Hristos pe cei 14 mii de prunci, aceiasi sunt pana la revolutia franceza, si au continuat cu revolutia din Rusia, si pana in zilele noastre nu inceteaza sa lucreze la distrugerea planului nostru crestin ortodox.

      – Multa lume se intreaba cum de v-ati suparat pe Dan Puric, mai ales ca sfintia voastra i-ati aratat calea catre Biserica si ati rostit multe cuvinte laudative la adresa lui?

      – Mai in privinta lui merge zicala aceea romaneasca: „Un om, ca sa-l cunosti, trebuie sa mananci o banita de sare”.

      – Credeti ca actoria poate fi un mijloc de pescuire duhovniceasca?

      – Bineinteles, dar depinde in ce duh o faci, cum o faci. Daca nu ai pocainta, in zadar este toata lucrarea ta. Actoria este si falsitate. Depinde cat adevar ai in tine ca artist. Acesti actori care intr-o ora pot schimba trei masti, asa cum m-a pacalit si pe mine, aici… Eu i-am dat o sansa si o mana de dragoste domnului Puric, ca unul ce putea sluji cauzei acestui neam… dar, in sfarsit este loc de pocainta pentru fiecare, pentru cel mai mare criminal.

      – Cum credeti ca ar trebui sa se raporteze o personalitate culturala fata de toate aceste asociatii murdare care conduc lumea si nu iti permit sa te extinzi mai mult daca nu pactizezi cu ei cumva?

      – Pai, ori esti firul de izvor curat, neamestecat cu ape straine, ori esti o mare sarata care se compune din toate apele murdare care vin din lume. Noi ramanem pe acest fir ortodox curat, sanatos. Sigur ca au fost intotdeauna si oameni de atac impotriva acestui adevar si vor fi pana la sfarsitul veacurilor, insa noi nu trebuie sa ne micsoram in fata acestor incercari, pentru ca noi suntem radacina acestui neam; peste noi nu pot trece. Noi nu am cotropit pe nimeni; ei au venit peste noi si au amestecat toate limbile si cauta si pana astazi sa le amestece, si sa suceasca mintile credinciosilor nostri si intregii omeniri. Noi ne-am pastrat aici saracia si neamul, dupa cum spune poetul. Aici ne-am nascut, aici avem si drepturile noastre. Si mai mult, am fost aici permanent de straja Europei de Apus si ramanem si mai departe in aceeasi gandire crestin ortodoxa, a pacii, a linistii si a dragostei intregii lumi. Aceasta este conceptia, gandirea noastra, nu speculatie si amagire specifica oamenilor slabi.”

      *Ţi-am spus însă că nu sunt eu în măsură să judec pe nimeni, cine este şi cine nu este mason, cine face sau cine nu face ascultare, asfel de războaie se duc între cei îndreptăţiţi să o facă, trebuie doar să ştie să gestioneze corect criza conflictuală, din păcate trăim vremuri în care nu ajunge citarea unor mari duhovnici, lumea e scârbită de „circ” şi mă îndoiesc că „strigătul în pustiu pe lumea virtualului” ar putea fi suficient într-un aşa „război în cuvânt”.
      Aşa ceea ce se doreşte a fi un semnal de alarmă, seamănă doar cu o luptă infantilă, cu pâra unor copii care arată cu degetul la celălalt”vezi ce-a făcut?”
      Sunt însă convinsă că cei care vor cere şi se vor ruga lui Dumnezeu, vor găsi ajutor şi dreptate.
      Nimic fără Dumnezeu!
      Să ne rugăm doar să nu primim răspuns, după măsura păcatelor noastre, ci după nemărginita Lui îndurare.

      Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-ne pe noi păcătoşii!

    • Atenţie la ce?
      Din fericire, întotdeauna sunt câţiva oameni cărora nu le pasă de resursele minore ce le sunt puse la dispoziţie, încerc sa fiu optimistă şi totuşi, nu mă pot opri să fiu pesimistă dacă privesc ce se întâmplă azi.
      Toate aceste articole care pot genera panică, gâlceavă între fraţi de aceeaşi credinţă, că au sau nu dreptate, nu fac decât să bulverseze sufletul omului.
      Cred că autorii unor atare articole sunt ei înşişi panicaţi pentru că pornesc de la premiza că ortodoxia este cunoscută într-o formă diletantistă de către cei cărora li se adresează.
      Să o facă cunoscută!Să îi înveţe elementele de bază pe care trebuie să le cunoască orice ortodocs. Să explice ce înseamnă ortodoxia, care sunt pilonii de credinţă pe care se sprijină aceasta.
      Dacă tot se tem că, creştinul zilelor noastre are doar o credinţă formală, că lumea se află întro stare de înşelare amară în care diavolul îi înşeală cu o stare temporară de linişte şi chiar fericire de ce nu li se oferă mai multe articole de cateheză ortodoxă?
      Ei sunt asemeni părintelui care vrea doar să prevină nenorocirea punându-l în gardă pe copil de tot ce păţeşte „dacă”, uitând să-i acorde şansa liberei alegeri, acestea trebuie făcute fără să incite la mânie ci crescându-i întru învăţătura Domnului.
      Ar fi mult mai util punerea în faţa credincioşilor programul de viaţă duhovnicească, aşteptând prin catehizare să aducă un nou ideal de sfinţire.
      Cunoaşterea dogmatică a problemelor teologice nu înseamnă îndoctrinare, cei în măsură ar putea să scrie câteva articole şi în acest sens pentruca ortodoxia să poată trece de la cunoaşterea teoretică la trăire, să o simţim si să o trăim în toată profunzimea şi lărgimea ei.
      „Aţi auzit ce spune marele Apostol Pavel? Acea credinţă este mântuitoare, care se lucrează prin dragoste. Credinţă cunoscătoare au şi dracii, iar credinţa lucrătoare o au numai creştinii cei buni…Numai credinţa care se lucrează prin dragoste, numită credinţă ortodoxă lucrătoare, îl poate mântui pe om. Să ştiţi că nu toată credinţa în Dumnezeu este bună. Auzi ce spune marele Apostol Pavel: Fiule Timotei, sfătuieşte pe creştini să fie sănătoşi în credinţă. Poate să creadă cineva în Dumnezeu şi credinţa lui să nu-i aducă nici un folos, dacă nu crede cum mărturiseşte Biserica, adică credinţa adevarată Ortodoxă. Şi dracii cred în Dumnezeu! Nu spune Apostolul Iacob (cap. 2,19) că şi demonii cred şi se cutremură? Dar la ce le foloseşte diavolilor credinţa, dacă ei nu fac voia lui Dumnezeu?…Să ţineţi credinţa pe care aţi supt-o de la piepturile maicilor voastre ! Să ţineţi credinţa pe care o avem de două mii de ani ! Nu vă luaţi după slugile satanei, care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cumpără pe cei proşti şi nelămuriţi în credinţă, să rupă unitatea şi sufletul poporului român şi vor să facă cele mai mari erezii şi nebunii în ţara asta. Ce spune Sfântul Efrem Sirul ? ” Cu omul eretic să nu vorbeşti, în casă să nu-l primeşti, la masă să nu stai cu dânsul, bună ziua să nu-i dai „-http://www.sfaturiortodoxe.ro/credinta.htm
      Ortodoxia nu luptă împotriva cuiva anume(de aceea nu împotriva „ăluia” ci a „ce emite ăla” se împotriveşte), ci pentru apărarea dreptei credinţe, împotriva ereziilor.
      În rest, că nenorocirile vin azi, vin mâine…, noi trebuie doar să ne păzim candele aprinse pentru venirea Mirelui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s