De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, și bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? (Sf.Scriptură Matei7, 3)

https://i2.wp.com/3.bp.blogspot.com/_JOpIyeovgV4/SjYMsVEtcFI/AAAAAAAACyo/rYsoZqe0CxU/s400/justitia+by+joienegru.jpg

Rugăciunea pentru aproapele ne duce iar la aceeaşi întrebare-Cine e aproapele meu?

Vezi bine că, acesta poate fi şi duşmanul tău şi dacă mintea nu poate să se concentreze îndeajuns nici măcar atunci când ne rugăm pentru noi sau cei dragi nouă, cum să ne rugăm pentru duşmani din adâncul inimii noastre?

Din Sufletul meu, Temniţa mea….Arh. Simeon Kraiopolous aflăm  că sufletul omului are trei straturi: conştientul, subconştientul şi inconştientul;  conştientul reprezentând aproximativ a zecea parte din întreg.

Restul este necunoscut şi, în consecință, necontrolat. Provocarea majoră este ca omul să pătrundă în zonele necunoscute ale sufletului, ale fiinţei sale. Altfel nu se poate controla cu adevărat, nu poate fi stăpân pe sine. Imbolduri foarte puternice ieşite din adâncul necunoscut şi nestăpânit al fiinţei sale îl vor birui, îi vor anihila voinţa, îl vor purta pe o cale pe care el nu şi-o dorește, dar nici nu o poate evita.

Părintele Simeon propune soluția sau terapia creștină, experimentată de sfinții Bisericii care este simplă: încredințează-ți  partea conștientă din tine lui Dumnezeu, sau, încredințează-te lui Dumnezeu atât cât te cunoști și cât simți despre tine și, odată predată lui Dumnezeu partea conștientă a sufletului, va ieși la suprafață o parte echivalentă din subconștient și din inconștient. Continuând demersul cu consecvență și iarăși încredințând lui Dumnezeu  partea conștientă din tine, va continua să iasă la suprafața conștientă altă parte din profunzimile necunoscute întunecate ale sufletului. Și așa, până când vom scoate la suprafață totul și vei ajunge să te cunoști pe tine însuți cu adevărat și în întregime. În plus, te vei trezi că ai ajuns la liman sau pe malul celălalt, cum spune Părintele Simeon, adică ai ajuns la Dumnezeu, pur și simplu pentru că este momentul care coincide cu încredințarea sau predarea totală a sufletului sau a sinelui în mâinile lui Dumnezeu. Acesta este momentul eliberării noastre din captivitatea sau di temnița propriului nostru suflet, care echivalează cu cunoașterea deplină a sinelui și cu posibilitatea de a-l stăpâni. Este momentul adevărat al maturității noastre sufletești, când devenim, cu adevărat liberi și responsabili pentru că devenim stăpâni pe noi înșine. Este o maturitate duhovnicească pe care, din păcate, cei mai mulți dintre noi nu o atingem niciodată, murind sclavi în temnița adâncului propriei noastre ființe.

Când plouă în suflet, nu-i niciodată senin afară, iar când e senin în suflet, nu plouă niciodată afară, spune un proverb românesc.

Mahatma Ghandi încerca să explice astfel de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi : atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă,ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi,cu atât mai tare trebuie să strige,din cauza distanţei şi mai mari.

Distanţa însă nu înseamnă şi distanţare/indiferenţă, paradoxal cu cât eşti mai supărat cu atât (încolţesc mai tare spinii urii şi ai răzbunării) eşti mai aproape de cel în cauză, te gândeşti să-i descoperi astfel punctele slabe spre a-l putea atinge acolo unde-l doare cel mai tare.

Se pare că avem încă, conturile neîncheiate cu acesta.

Pe lume nu există nimic din pricina căruia să vă puteţi certa serios, în afară de mântuirea sufletului. Repetaţi mai des cuvintele Domnului: Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? (Matei 16, 26)…-SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL DESPRE MÂNIE.

Discută, dar nu te certa!

Duşmănia este ura care aşteaptă prilej de răzbunare-Marcus Tullius Cicero.

Când omul vrea răzbunare

Un călugăr, pe care îl jignise un frate, se duse la stareţul mănăstirii şi-i zise:

– Fratele m-a ofensat si vreau sa ma razbun.

Staretul ii raspunse:

– Nu face aceasta, fiule, ci lasa razbunarea in seama lui Dumnezeu.

Calugarul replica:

– Nu ma voi linisti pana ce nu ma voi razbuna asupra lui.

Atunci staretul zise impreuna cu el o rugaciune, la sfarsitul careia a adaugat urmatoarele:

– Doamne, nu mai este nevoie sa Te gandesti la noi, caci ne vom razbuna singuri.

Calugarul, auzind aceste cuvinte, cazu in genunchi si exclama:

– Cearta cu fratele meu s-a sfarsit; eu il iert si Te rog si pe Tine, Doamne, iarta-ma pentru intentia pacatoasa de a ma razbuna.

La ce folosesc duşmanii şi de ce ne-am ruga pentru ei?

Tot din înţelepciunea populară aflăm că ceea ce nu ne doboară ne întăreşte. Aşadar ne putem gândi că ei lucrează asemeni unor anticorpi în sufletul nostru. Ne imunizează.

Nicolae Velmirovici spune un adevăr ce ne  îndeamnă la exegeză- ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii.

Rugăciune pentru vrăjmaşi – Nicolae Velimirovici

Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!
Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!

Amin.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s