Am trecut si prin Poiana Soarelui

Azi intorcandu-ne de la Manastirea Breaza, am vizitat in tihna exponatele numeroaselor tabere anuale de sculptura care constituie azi inedita expozitie permanenta in aer liber a Muzeului Florean.

Ceea ce vedeti aici sunt cateva poze din  Poiana Soarelui.

Un copil fara nume (imi cer scuze, dar am uitat sa pozez copilul), ocupa locul de cinste pe soclul care marcheaza drumul forestier ce duce din sosea spre Poiana Soarelui, sculptorul care a daltuit in piatra acest copil este Ioan Mihele.

Si pentru ca nicaieri nu gasesc nici o informatie despre sculpturile respective, ma plimb prin ploaie facand cateva poze, pentru ca mesajele sau talcul lor nu prea reusesc sa le deslusesc.

Alea jacta est. Astea zaruri!

Ma mai gandesc daca sa-l ajut, sau nu, sa urneasca pamantul, sau piatra-bila, ce-o fi…, ca nu prea am pe cine intreba nimic, omuletii astia din piatra nu-s prea comunicativi, de ce or fi asa tacuti, s-or fi enervat ca in Poiana Soarelui ploua?

Uite si o lacrima…, dar  nenea a carui picioarele nu-i  incap in pat, cine-o fi? Ma uit in jur, natura e mirifica, la ce-i trebuia un pat neincapator? Insa judecand dupa fata lui nu pare sa-i pese…

Nu prea ma pricep, dar pare sculptura in relief. Un corp odihnindu-se bine mersi, doar capul si mainile or fi avand pe undeva de lucru, ca aici nu-s!(?)

https://i2.wp.com/www.emaramures.ro/FotoMaramures/%20La%20hoinareala%20prin%20Tara%20Lapusului/Muzeul-Florean_6.jpg

„Ideea organizarii unei tabere de sculptura ii apartine omului de afaceri Victor Florean. Prin 1993, el s-a intalnit la o tabara de sculptura din Olanda cu Mircea Bochis, care avea nevoie de piatra. Impreuna au pus la cale proiectul care s-a materializat in 1998.  Muzeul de Arta Florean este primul muzeu privat de arta contemporana din Romania, daca nu cumva singurul. Lucrarile realizate de artistii plastici in timpul taberelor de sculptura desfasurate la Carbunari sunt expuse in Poiana Soarelui, intr-o zona situata departe de lumea dezlantuita, in apropierea localitatii Cernesti. Preocuparea pentru arta se pare ca este o caracteristica a familiei lui Victor Florean, care se multumeste sa joace rolul de Mecena: un var al acestuia este pictor in Cluj, o sora (aflata de o vreme in Portugalia) este tot artista, acestia nefiind singurii preocupati de arta din istoria familiei.

Ioan Mihele

Dintre sculptori, ii apreciaza in mod deosebit pe Brancusi, Gheorghe Anghel, Ladea, Irimescu si Rodin. Vorbele s-au legat in jurul personalitatii lui Arta suprema, geniala e cea in care spiritul isi cauta forma. Trebuie sa rezonezi cu Dumnezeu, cu spiritul. Trebuie sa te purifici, sa te scuturi de orice pacat, de orice greutate materiala. Nu poti sa te apropii de Soare fara echipament de protectie, pentru ca te topeste. Cum sa te apropii de Eminescu? intreaba Ioan Mihele.”-http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=509

Mai multe poze vedeti in sursa:

http://www.emaramures.ro/Foto/Default.aspx?IDCategorie=25&title=Trasee-turistice-Maramures


Desi uda leoarca, imi trag putin sufletul, intrebandu-l pe batran daca ar fi bine sau nu sa-i dau o mana de ajutor omului care se chinuie sa urneasca piatra-bila?

Ehei, se pare ca madona rubensiana a obosit, sa-i aranjez putin perna… Sssst, liniste, aici se doarme!

Cand ploua ce altceva poti sa faci?

Are dreptate.

Noapte buna!

Dac n-aveti somn desi ploua mai puteti face si altceva, chiar de ploua…

Cum ce? O bauta, dar nu exagerati!

Anunțuri

9 răspunsuri la „Am trecut si prin Poiana Soarelui

    • Brasov zici? Acolo mi-am petrecut luna de miere, la Poiana Brasov, ehehei ce vremuri…
      Acum ca mi-ai spus de Brasov am gasit conexiunea cu pisica.
      O pisica flamanda imi papase toate snitelele de pe balcon 😆

      • 😀 😀 😀
        da, cammely, mi-s braşoveancă din neam vechi de trocari, amestecaţi cu sângele ciobanilor zărzănari şi cu cel al moşierilor de pe câmpurile sânpetrului. şi nu am plecat de-aici, nici măcar în studenţie.

  1. Pingback: Mirabila Doamnă. Tiroliene « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă·

    • Îti mai aduci aminte, doamnã? (Cincinat Pavelescu)

      Îti mai aduci aminte, doamnã?
      Era tîrziu si era toamnã,
      Si frunzele se-nfiorau
      Si tremurau în vîntul serii,
      Ca niste fluturi chinuiti,
      Ca niste fluturi rãtãciti
      Din tãrile durerii.

      Ti-aduci aminte iar de seara
      Si-amurgu-acela violet,
      Cînd toamna-si acorda încet
      Pe frunza-i galbenã chitara?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s