Ieşire spre Lumină

FOBIA INCOGNOSCIBILULUI

Uneori suntem prinşi in propriul nostru univers şi nu vrem să cunoaştem altă realitate. Ne e bine aşa, de ce am vrea altceva?

Însă cineva ne spune că suntem creaţi pentru a ne alătura Creatorului, viaţa asta nu-i decât o trecere, ne place sau nu, vrem sau nu să ne rupem de ea nu depinde de noi, într-o zi, la un moment dat toţi trebuie să trecem dincolo…

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Iaon, 14, 6)

Unde dincolo?

Nu vrem, ne e teama, pentru că nu avem certitudinea de cum poate să arate viaţa acolo. Dacă acolo nimerim în veşnicul întuneric?

Nu vrem beznă. Cum să scăpăm de această fobie?

Poate dacă s-ar sparge beculeţul pe care noi îl concepem ca fiind lumină, doar pentru că e ceva cognoscibil, am putea înţelege că cea mai intensă Lumină străluceşte în întunecimea noastră  pe care nu vrem  să o recunoaştem.

Lumina care sălăşluieşte în noi vine din lumina divină a Fiului lui Dumnezeu.

Hristos este Lumina lumii (Ioan 8, 12).

„Lumea şi omul sunt lumină, şi omul e căutător de lumină, dar nu sunt lumină de la ele şi nici nu au toată lumina în ele, pentru că vin de la un Dăruitor, care are toată lumina în El, şi de aceea omul, căutând lumina până la capătul ei, trebuie să caute pe Dumnezeu izvorul infinit al luminii, sau al luminii infinite”-Dumitru Stăniloae, „Chipul nemuritor al lui Dumnezeu”


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s