Scurtă vizită la Eilat Stone



V-am spus că anul acesta am fost în Ţara Sfântă, dar am uitat să vă povestesc despre scurta vizită de la Eilat Stone. Pentru iubitoarele, sau iubitorii de roci, sau bijuterii am făcut câteva poze.  Fabrica de bijuterii Eilat Stone, Israel, uneori numit „Regele Solomon Stone,”este denumnită după numele oraşului Eilat şi este  situat la capătul de nord al Mării Roşii.

Ca şi Marea Roşie, piatra Eilat de calitate are o combinaţie de nuanţe profunde de albastru şi verde.

Piatra Eilat este o rocă compusă din minerale de cupru secundar, inclusiv malachit masive, turcoaz, azurit, chrysocolla, şi altele. Nici o piatră nu este identică, nu poti spune că două sunt exact aceleaşi!

Este o piatră exclusiv din Israel, ea a fost găsită doar în minele de cupru ale regelui Solomon, în Marea Roşie lângă Eilat, Israel.

Nu există încă realmente acces  la mina, dar lângă ea  există un parc frumos – Timna parc, la nord de mina. Lângă aceste mine vechi sunt faimoase roci naturale formate de ciuperci, piloni şi stânci roşu gresie.

În stare brută roca arată cam aşa( sursa imaginilor cu roca brută: Eilat stone )

https://i0.wp.com/www.stoneageminerals.com/UserFiles/Store/Products/Products/1432x633914767552500000_M.jpg

https://i0.wp.com/www.stoneageminerals.com/UserFiles/Store/Products/Products/1433x633914769689687500_M.jpg

https://i2.wp.com/www.stoneageminerals.com/UserFiles/Store/Products/Products/1428x633914747220781250_M.jpg

„Let us not be too particular.
It is better to have old second-hand diamonds

than none at all.”
Mark Twain

Anunțuri

18 răspunsuri la „Scurtă vizită la Eilat Stone

  1. Copilut,am fost pe la tine.Am vazut si ii indemn pe toti cei care trec pe aici sa se opreasca si sa vada pietrele.
    Eu stiu despre ce e vorba.Am,sa zic asa,o relatie speciala cu pietrele si prima mare bucurie este atunci cind,pe teren,ne itilnim.
    Am inceput cu Smaraldul pentru ca pietrele verzi imi plac foarte mult.O sa vorbesc si despre cele care se gasesc la noi,cu detalii.

    • Aştept cu nerăbdare.
      Cât despre copiluţ la cei 48 de ani ai mei, consider că e un compliment 😆 , chiar dacă tu faci referire la lumea enigmatică a rocilor prin acest apelativ. 😉

      • Pina acum,se pare ca eu sint cel mai…vechi de prin preajma.Poza ,cu care ma prezint pe ici,pe colea este facuta in urma cu doispe ani la Muzeul de Arta din Cluj,intr-o sala in care erau expuse icoane.
        In concluzie:1-esti mai mica;2-ma adresez asa celor care imi sint simpatici,dragi din diverse motive-n-are importanta acum.Apelativul nu se refera la nivelul cunostintelor generale-nu stiu ce stii si nici la cele specifice-ai putea fi specialist in domeniu.Geologia baimareana a dat un lung sir de specialisti de inalta clasa.Oricum,ai aproape aceiasi virsta cu navasta-mea,asa ca…
        Imi cer scuze,daca te deranjeaza!
        Alexandru.

      • Nu mă deranjează, glumeam 😉
        Mulţam oricum că m-ai încadrat printre cei dragi!
        Geologia băimăreană o fi ea plină de specialişti, dar nu poţi învăţa să înoţi dacă nu cobori în apă.
        Ştii proverbul-Cioara va deveni oare lebădă dacă se scaldă în Gange? 😆

  2. frumoasă călătorie. personal îmi plac bijuteriile de la distanţă, nu prea port… dar îmi place să le văd. iar rocile, ele sunt fascinante! ştiu că şi la baia mare este un muzeu al florilor de mină, am petrecut acolo clipe de admiraţie cândva, acum mulţi ani. dar o păstrez în amintiri cu drag. 🙂

    • Oh, da! Muzeul de Mineralogie din Baia Mare, cu „florile de mina”, expuse exact asa cum s-au format, supunându-le doar unui proces simplu de curatire (apa si detergent). Zice-se ca esantioanele minerale gasite, diversitatea de forme sau culori ale fiecarui mineral în parte, combinatiile de minerale, dimensiune impresionanta, frumusetea sau perfectiunea unora, au dus la recunoasterea mondiala a „florilor de mina” din regiunea Baia MareDe dragul amintirilor, cateva exponate aici http://www.muzeuminbm.ro/exponate.php.
      Cu bijuteriile stam cam la fel si eu port foarte rar, mama soacra se enerveaza ca nu le port macar la nunti, unde… ne vad neamurile 😉 Daca ar fi dupa dansa, probabil le-as purta pe toate deodata sa arat ca un pom de craciun, dar asta probabil e o caracteristica de generatie pentru ca si mamei i-ar placea la fel 😆

      • sigur soacra ta şi a mea nu-s surori? şi eu păţesc la fel… mama e mai rezervată, nu emite păreri despre pomul de crăciun care ar trebui să fiu, pentru că în fapt îi semăn mult şi ea m-a educat în simplitate şi bun simţ.

    • Mi-am amintit de poze, doar după ce am văzut articolul lui Alex despre smarald. Am zis că poate să le placă şi altora, de ce să nu le împărtăşesc cu voi?
      Mă bucur dacă prezintă interes şi mai încântă ochiul trecătorului.

  3. O culoare deosebită la piatra Eilat… Deşi îmi place să mă uit pe la bijuterii, nu mi-a fost dat să văd nuanţa pe care o are această piatră în stare brută. A adunat în ea toată frumuseţea locului în care s-a născut.

    • Asta aşa este, foarte frumos ai punctat.
      Deşi port rar bijuterii, acesta este unul din seturile mele preferate, o combinaţie splendidă între nuanţe de verde- turcoaz şi albastru .

  4. Pingback: Cafeneaua cu vicii… « Cristian Dima·

    • Îţi plac bijuurile?
      Le-am văzut a doua zi după ce am plecat de la tine 😉
      Apropo, tu când îmi faci o vizită? E rândul tău acum să mă onorezi cu o vizită. Ce zici?
      Câte am avea de povestit, ce bine ar fi!

      • Imi plac bijuurile fine din aur alb,platina,lemn.Nu-mi plac cele din aur masiv,expuse ostentativ.
        Cammely,ma onoreaza invitatia ta si as merge cu tine intr-o sihastrie,fie si pentru o zi sau doua,timp in care sa analizam desertaciunile acestei vieti pamantene ,dar sanatatea subreda ma face precauta si pentru moment ma resemnez la stereotipul zilnic.Multumesc din suflet,pentru gandul frumos.
        Cred ca ai fost mai mult a Iuliei si a parintelui ,datorita conjuncturii si vremii aprige de iarna grea.
        Astazi,Maica Paraschiva ma elibereaza si imi permit o zi de odihna a creierului in mod special.
        Calde imbratisari tie si familiei.See you!

  5. Pingback: Trăiesc, deci înjur « Blogul lui Teo Negură·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s