Din amintirile Dariei

Daria era o tânără plină de viaţă şi se ţinea numai de şotii.

Prin anii ’70, era angajată pe post de desenator tehnic. Nu era tocmai ce visase, dar până la urmă s-a obişnuit şi a început să-i prindă gustul.

Avea însă un şef nasol (a se înţelege bungheală la nasolu’ expr. (deț.) atenție, sumtem urmăriți!), cum îi plăcea ei să spună, care veşnic o tachina şi găsea el modalitatea de a o provoaca.

Alminteri şeful îi plăcea, era el genul de om care pe toată lumea enerva, dar pe ea o amuza  stilul germano-federal, cu un uimitor spirit de organizare şi de iniţiativă, neşovăind să-şi arate rezerva faţă de cei ce „cu drag muncesc”, într-o epocă prea comunistă, prea robotizată.

Într-o dimineaţă Daria, ajunsese cu două minute întârziere la servici,  salută grăbită portarul şi alergă pe trepte, neobservând că la poartă se afla chiar directorul unităţii.

Intră în atelier, şeful o mustră cu o privire părintească, ceea ce o puse puţin pe gânduri (numai atât…?), dar nu pentru mult timp, pentru că la vre-o jumătate de  oră apăru secretara, care le înmână bucurosă avertismentele scrise tuturor celor întârziaţi, ştiţi voi, ceva de genul” în baza Legii x , la următoarea abatere …”

-Ştiam eu, că se lasă cu aşa ceva, nu degeaba a stat directorul la poartă azi dimineaţă, spuse o colegă.

-A stat la poartă, întrebă alta surprinsă?

-Pe mine nu mă miră deloc, comentă Daria, ştiţi proverbul omul potrivit la locul potrivit!

Ghinoion, din spatele planşetei îşi făcu prezenţa directorul…

Daria înlemni, şeful încerca să acopere cu vocea lui ultimele comentarii explicându-i directorului faza în care se afla proiectul la care tocmai lucra, dar degeaba, prea târziu, directorul coborî tot podul de insulte la adresa Dariei.

Ehei şi de aici a început o lungă simpatie între Daria şi acesta.

Cel mai tare a lovit-o când şeful de partid, a anunţat-o că nu v-a fi făcută prea curând membră de partid.

Şi ce propuneţi, să-mi schimb atitudinea pentru a plăti o cotizaţie în plus, îşi spuse în gând Daria?! Schiţă doar un zâmbet, menit să-l enerveze şi mai tare pe mândrul şef de partid.

-Nu ştiu de ce zâmbeşti, stigă acesta pentru a o intimida, mai bine ţi-ai scoate lănţişorul ăla cu cruce de la gât, că tot nu te ajută la nimic, sau astea sunt convingerile tale?! Ştiu eu că ai un frate la seminarul teologic…, continuă el cu subînţeles.

– Nu aveţi, cumva, un ac de siguranţă, întrebă Daria? Vi s-a stricat fermoarul… de la prohab!

Colegii s-au ascuns după planşetă să râdă după pofta inimii lor, în timp ce şeful de partid trânti zgomotos uşa.

-Daria, Daria… îi spuse şeful, acum iar trebuie să-i plătesc un coniac ca să te scap.

-Dau eu grepfruitul, şefu, râse Daria.

Anunțuri

5 răspunsuri la „Din amintirile Dariei

  1. Pingback: EVADARE ÎN TOAMNĂ « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI·

  2. Pariez, ca seful de partid, de care vorbesti, azi este pdlist, sau mare anticomunist.Povestirea ta, este a unui suflet pur! Si simt ca-mi placi! De aceea voi fi alaturi de Adela si Carmen, in Like it. La fel, O duminica frumoasa! Si, multumesc, pentru ping!

  3. Pingback: Boc …la Cotroceni ?! « Madi şi Onu Blog·

  4. Pingback: Mesaj purtat de vânt… « Cristian Dima·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s