Adolescenti pe mare-de Nichita Stănescu
Aceasta mare e acoperita de adolescenti
care invata mersul pe valuri, in picioare,
mai rezemandu-se cu bratul, de curenti,
mai sprijinindu-se de-o raza teapana, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsa taiata-n unghi perfect
si ii contemplu ca la o debarcare.
O flota infinita de yole. Si astept
un pas gresit sa vad, sau o alunecare
macar pan’ la genunchi in valul diafan
sunand sub lenta lor inaintare.
Dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan
au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare.
Mai suntem zvelţi şi calmi şi diafani, mai avem şanse să mergem pe valuri în picioare?
Măcar de-am fi asemeni insulelor pe care valurile mării le bat, dar nu le înneacă.
Motiunea de cenzura a fost respinsa. Guvernul Boc ramane
Acelaşi teatru ieftin.
Blogul omului frumos 
Gânduri bune. Am citit cu plăcere – reîntâlnirile cu Nichita sunt deosebite…
Mulţumesc pentru vizită.
Numai bine!
Noi, care ne umplem de frumuseţe unul de la altul, citindu-ne mai suntem… Restul, cei mai mulţi se umple de lucruri negative de la tv şi ei nu mai sunt…
Am băgat opinia ta la „bibilică”.
Să sperăm că pozitivismul ăsta aduce şi foloasele scontate. 😉
Boc ramane din pacate… iara nu o sa mai dorm 2 zile de nervi
Bine ai venit !
La grădi am învăţat un cântecel care era cam aşa:
„Fii calm, dragul meu, că e mai bine
Pentru cei din jur şi pentru tine!!!” 😉
nichita nu poate fi comentat. nu-i aşa? el e ca rotundul… perfect!
despre restul nu comentez, vorba ta… nu îmi face bine!
seară bună!
Bună seara. Bine-ai venit.
No, bine, no, dacă nu vreţi nu comentăm… 😆
Pingback: Lasă-ţi lumea ta uitată « Cristian Dima·
Ma bucur sa revad aici poezia lui Nichita, aceeasi pe care mi-ai daruit-o ca si comentariu.
Inseamna ca apreciezi mult poezia lui. 🙂
cum ai putea sa NU apreciezi poezia lui Nichita?!
Da 😆
ai putea să nu-l apreciezi pe nichita, eo! 😀 crezi că fanii lui guţă şi salam ştiu cine a fost îngerul blond al necuvintelor?
pentru voi, prieteni: -http://www.youtube.com/watch?v=k9jYPtwCK4A
Mă bucur că ţi-a plăcut, Gabriela.
sa merg pe valuri in picioare,
nu e nimic deosebit;
sunt stanjenit de optime meduze
infipte pasnic intr-o spuma;
cu bale ce le curg peste genunchi,
calatoresc un cal de mare;
pur apa, nu pur sange cuvenit;
un balamuc de sepii viseaza marinarii
sunt niste sirene caprifoi,
miros a calimara de iubire,
le-am pus 3 vele pe spinare
si canta, canta balanganind din brate,
sa stranga tot la piept
si sepii, si meduze, si vase-ncantatoare,
intreaga lume intr-un EU malign.
Că bine zici, ăla-i necazul, „Întreaga lume într-un Eu malign”!
pai spune tu ca nu…
am o teorie despre ego, dar intr-un alt moment, la o alta cina, in cadrul unei discutii adecvate! 🙂
a, sa nu uit… il urasc pe boc, insa vreau sa ramana. imi place enorm ca cineva sa iti bata joc de mine 🙂
Bună motivaţie ţi-ai găsit. 😆
Eu cred ca imi inmoi cuvintele in valuri si le trimit unei frumoase-ndragostita de albastrul ei, de briza si de tarmul rapitor…
Iar eu vin cu o flotă infinită de yole, spre slova ta de azur.
ne întîlnim pe ţărm! 😉
Pingback: ce fel de bloguri citesc? « Pisica's Blog·
Uite cum simt prietenii când ai nevoie de o vorbă dulce (eram cu bărcile înnecate 😉 ).
Mulţumesc pentru apreciere.Eşti prea generoasă cu mine, nu merit. Dar dacă asta se simte( şi ştiu că tu eşti sinceră), mie îmi este suficient, nici nu-mi doresc altceva.
Hai sa salvam ,,barcile”innecate”…prinde ancora!
Am prins ancora, mulţumesc Nona, frumoasă piesă, aduce liniştea şi pacea de după furtună!
mă bucur că ţi-am venit aproape atunci când aveai nevoie! hai, aducem bărcile alea la mal, le uscăm şi pornim, la ulise, mai departe… 😀
Pingback: Cele şapte arte ale sufletului « Cristian Dima·
PIIING!-Jasp
L-am pierdut pe Făt-Frumos ?!
Oameni, oameni, fraţii mei,
Disperaţii, fericiţii,
V-aţi spălat de superstiţii,
De demoni şi dumnezei.
Însă-i nu-i destul folos
Dacă peste tot ce este
V-aţi spălat şi de poveste,
L-aţi pierdut pe Făt-Frumos.
Vin la voi acum plângând,
Gura-mi sângeră ca rana,
Unde este Consânzeana,
În ce bolţi, pe ce pământ?
Mă ridic plângând de jos,
Ca la un pierdut examen,
Unde vă e basmul, oameni.
Ce-aţi făcut cu Făt-Frumos?
Făt-Frumos n-a existat,
N-a stat nimănui în cale,
Era numai visul moale
Al vreunui trist băiat.
Mai visaţi de vreţi să fiţi
Fericiţi cu capu-n pernă,
Feriţi epoca modernă
De rigizi şi scofâlciţi.
Din prea mult entuziasm
Să nu spargeţi Voroneţul,
Daţi-i voi mai mare preţul,
Oameni, mai râvniţi la basm.
Voi, care aveţi copii,
Nu-i lăsati sub gând satanic,
Să respire sterp, mecanic,
Ca şi când nu ar fi.
Doborâţi himera jos,
Oameni, reveniţi în lume,
Pe umana noastra culme
Regăsiţi pe Făt-Frumos.
Făt-Frumos şi toţi ai lui,
Fiindcă unde nu-i poveste
Lume nu-i şi om nu este
Şi, de fapt, nimica nu-i.
El venea la noi pe jos
Şi ni l-au răpit piraţii,
Vameşi vigilenţi, redaţi-i
Actele lui Făt-Frumos.
Daţi-i viaţa înapoi,
Ochii mari, mişcarea buzii,
Făt-Frumosul din iluzii
Şi frumos numai prin voi.
(Adrian Păunescu)
Făt-Frumos a cam îmbătrânit, gârbov şi ridat cum e, lumea s-a cam speriat de el.
L-au redistribuit în piese de Helloween. Aşteaptă să fie reinventat Făt-Frumosul din iluzii…
Pingback: Tortura Vrăjitoarei de Halloween ! « M's blog·
Pingback: Poveste de vis (11) « Blogul lui Teo Negură·
Pingback: Peron cu mireasmă de romanţă (1) « Cristian Dima·
Pingback: Tortura Vrăjitoarei de Halloween ! | Madi şi Onu Blog·
Pingback: ce fel de bloguri citesc? | psi-words·
Pingback: Dialog cu Mine Insumi·