Mosii de toamna este o sarbatoare a celor morti care are loc intre 26 octombrie si 8 noiembrie

Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste stari nu sunt definitive, ele dureaza pana la Judecata Universala, cand va avea loc invierea intregului neam omenesc si cand vor avea loc hotararile finale legate de starea de fericire sau suferinta. Noi ortodocsii ne rugam pentru cei morti, pentru ca avem credinta ca prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge la Judecata universala, intr-o stare mai buna decat aceea cu care s-a despartit de trup.

Cuvantul „mosi“ vine de la „stramosi“, si se refera la persoanele trecute la cele vesnice. Cu apelativul „mosi” sunt numiti nu doar mortii, ci si principalele sarbatori ce le sunt consacrate, precum si pomenile facute pentru ei. Din zilele de Mosi amintim: „Mosii de primavara” (de Macinici), „Mosii de vara” (sambata dinaintea Rusaliilor), „Mosii de toamna” (in prima sambata din luna noiembrie), „Mosii de iarna” (sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).-http://www.crestinortodox.ro/editoriale/mosii-toamna-pomenirea-mortilor-97519.html

Dumnezeu să-i învrednicească de milostivire Sa, să-i judece cu blândeţe şi să-i aşeze în ceata drepţilor.


Anunțuri

4 răspunsuri la „Mosii de toamna este o sarbatoare a celor morti care are loc intre 26 octombrie si 8 noiembrie

  1. draga mea, că uite tot voiam să te întreb asta. am o dilemă: la catolici moşii de toamnă seunt întotdeauna pe 1 noiembrie. eu ştiu că la noi, la ortodocşi moşii sunt în prima sâmbătă de noiembrie, dar pe 1 noiembrie vedem mulţi români pornind spre cimitire. cum e de fapt corect?

    • Corect pentru cei ortodocşi e in prima sambata din noiembrie, nu pe 1 noiembrie. În calendarul ortodox, pomenirea morţilor este, aşa cum ai spus şi tu, în prima sâmbătă de noiembrie. Astfel, in toate bisericile ortodoxe se va savarsi Sfanta Liturghie urmata apoi de Slujba Parastasului pentru morti.De asemenea, slujbe de pomenire se vor oficia si in cimitire la mormintele celor dragi. Se face sâmbăta deoarece, sâmbăta este ziua in care Mantuitorul a stat in mormant cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorat la iad, ca sa elibereze din el pe toti dreptii adormiti.

      Ar trebui să vorbim întâi despre ectenia morţilor, defapt ce este ea?
      Ai auzit-o la biserică, o redau, ca să-ţi aminteşti:
      „Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte. Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormiţilor robilor lui Dumnezeu (N) şi pentru ca să se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor unde drepţii se odihnesc. Mila lui Dumnezeu, Împărăţia Cerului şi iertarea păcatelor lor, de la Hristos, Împăratul Cel fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem.Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul Care ai călcat moartea şi pre diavolul ai surpat şi ai dăruit viaţă lumii Tale Însuţi Doamne, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi (N), în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea.Şi iartă lor, ca un Dumnezeu bun şi Iubitor de oameni, toată greşala ce au săvârşit cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul.Că nu este om care să fie viu şi să nu greşească. Numai Tu Singur eşti fără de păcat; dreptatea Ta este dreptate în veac şi cuvântul Tău adevărul Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna adormiţilor robilor Tăi (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor Întru fericita adormire, veşnică odihnă dă, Doamne, sufletelor adormiţilor robilor Tăi, celor ce s-au pomenit acum, şi le fă lor veşnică pomenire.”

      Aceasta este Ectenia morţilor, defapt este o cerere stăruitoare, izvorâtă din dragoste, ca mila lui Dumnezeu să se reverse şi asupra celor adormiţi. Rostirea ecteniei morţilor nu este obligatorie la fiecare Sfântă Liturghie ci, potrivit indicaţiilor din Liturghier, numai atunci când se face pomenirea morţilor.

      Liturghierele româneşti şi slave aşează, după ectenia întreită, ectenia morţilor preluată din slujba panihidei. Aşezarea ecteniei morţilor după ectenia întreită şi ca o prelungire a acesteia este justificată de sensul ecteniei întreite de rugăciune a Bisericii pentru nevoile fiecăruia, inclusiv ale celor mutaţi de la noi.

      Sâmbata este ziua pomenirii morţilor
      În secolul al XVIII, la Sfântul Munte Athos s-a iscat o puternică controversă pe tema zilelor când se face pomenirea morţilor. Gruparea tradiţionalistă a „colivarilor” (numiţi astfel ironic de către adversari), având ca exponenţi de frunte pe Macarie al Corintului (1731-1805) şi pe Sfântul Nicodim Aghioritul (1749-1809), susţinea respectarea riguroasă a tradiţiei Bisericii potrivit căreia pomenirea morţilor se face numai sâmbăta. Adversarii lor erau adepţii obiceiului creat în timp potrivit căruia pomenirile morţilor se pot face în orice zi a săptămânii, chiar şi duminica. Raspunsul Patriarhiei ecumenice la această dispută a fost că „cei ce săvârşesc pomenirea celor adormiţi sâmbăta fac bine, iar cei care o săvârşesc duminica nu sunt vrednici de osândă (…) cum de altfel e obiceiul şi în bisericile din cetăţi, şi anume de a savârşi pomenirea morţilor duminica din pricina adunărilor creştinilor ce se strâng atunci”. După cum reiese şi din acest răspuns, din punct de vedere liturgic, sâmbăta este cea mai potrivită zi pentru săvârşirea pomenirii morţilor.
      Dar, din raţiuni păstorale, în special la parohii, această pomenire se poate face şi duminica, ziua în care întreaga comunitate este adunată şi ne putem ruga cu toţii pentru cei adormiţi care sunt împreună mădulare cu noi ale Trupului lui Hristos, Biserica (cu condiţia ca la parastas să rămână întreaga comunitate).

      În concluzie, la Liturghie ectenia morţilor se pune sâmbăta, iar în duminici şi sărbători, atunci când sunt parastase, preotul poate să o pună sau nu. (Cf. http://www.dervent.ro/resurse/liturghia/index-D-26.html Ectenia morţilor).

      Mă gândesc că tot din raţiuni pastorale, în special la parohii, parastasele se fac în cimitire la diferite date, mai ales că sunt oraşe cu mai multe cimitire. Nu aş vrea totuşi să greşesc, de aceea cel mai indicat ar fi să întrebi un preot, sau pe preotul paroh de care aparţii.

      Doamne ajută.

      ps*Atenţie, înmormântarea şi parastasele sunt ierurgii, nu Sfinte Taine!
      În afara de Sfintele Taine, Biserica Ortodoxă mai are şi alte slujbe speciale pentru sfinţirea omului şi a naturii. Aceste slujbe se numesc ierurgii.
      IERURGII:
      1. Ierurgii în legătură cu naşterea omului:

      – molitfa ce se face mamei după ce a născut, la 8 zile după naştere, la 40 de zile, molitfa ce se face mamei care a avortat ;

      2. Ierurgii în legătură cu viaţa omului:

      – logodna, dezlegări şi molitfe, rugăciuni la diferite trebuinţe ;

      3. Ierurgii în legătură cu moartea omului:

      – citirea stâlpilor, înmormântarea, parastasele;

      4. Ierurgii în legătură cu sfinţirea naturii şi a obiectelor omului:

      – sfinţirea casei (sfeştania), a fântânilor şi a holdelor.

      Sfintele Taine sunt intemeiate de catre Mantuitorul insusi si privesc numai viata omului, sfintind momentele sau imprejurarile cele mai de seama din cursul ei; ierurgiile sunt oranduite de Biserica si au un camp de inraurire mai larg, privind nu numai viata omului, ci si natura (firea) si fapturile necuvantatoare.

      Scuze că m-am întins niţel cu acest comentariu, sper să fi avut răbdarea să citeşti.
      Te pup, o duminică însorită îţi doresc!

      • da chiar te-am citit, draga mea şi nu mi s.a părut lung ci interesant. ţi-am zis eu că uneori tac, dar citesc şi învăţ. mulţumesc mult. ţin mult la respectarea tradiţiilor pe care mi le-au sădit în suflet bunicii mei, aşa cum mi-au sădit şi credinţa. pentru ei, tot ce mai pot să fac acum, sunt puţine, iar păstrarea locului lor în sufletul meu este unul.
        duminică bună să ai.

      • Salut pisicuţo, toţi păstrăm la loc de cinste , acolo în adâncul sufletului nostru, pe cei dragi: bunici, părinţi, ori alţii pentru care nu mai putem decât să ne rugăm şi să nădăjduim în marea milă a lui Dumnezeu, ca sufletele lor să se aşeze unde cei drepţi se odihnesc.
        Sunt convinsă că bunicii tăi au fost oameni deosebiţi, căci ce poate fi mai de preţ decât să sădeşti credinţa în inima nepoţilor. Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească în pace.
        Şi eu îmi amintesc cu drag de serile în care îngenuncheam împreună cu bunicii pentru rugăciunea de seară. Avea o biblie bilingvă, mare cu icoane, de pe vremea dominaţiei austro-ungare. Îmi citea în limba maghiară şi îmi traducea, apoi mă lăsa să desenez după icoanele din ea. Desenele mele cu Maica Domnului şi Pruncul în braţe, sau cu Mântuitorul, erau păstrate în Biblie. N-am prea avut cărţi de colorat, dar îmi plăcea să desenez după icoane şi imagini din cărţile cu poveşti. Doamne, ce vremuri…
        Mulţumesc de amintirile pe care mi le-ai redeschis şi pentru faptul că ai avut răbdare să citeşti. Sper să-ţi fi fost de folos, cu atât cât ştiu eu.
        Te pup dulce, o seară plăcută!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s