“Tu ai primit în viata de acum toate câte le credeai bune, si Lazar a primit cele pe care tu le socoteai rele”

Fragment din

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR » Omilii la parabola despre saracul Lazar

Despre cutremur si despre bogat si Lazar, si de unde vine robia(Fragment)

„Ce zice, deci? “Era un oarecare om bogat”- cu numele, nu cu lucrul. “Era un oarecare om bogat”, ce se îmbraca în porfira, întindea masa îmbelsugata, avea pocale de vin împodobite cu ghirlande, facea în fiecare zi ospete; iar celalalt “era un sarac oarecare pe nume Lazar”. Si unde este numele bogatului? Nicaieri, ca este fara nume. Câta bogatie avea si nume nu i se afla… Cum este aceasta bogatie? Ca un pom bogat în frunze, însa lipsit de rod, stejar întins spre înaltime, care-si da ghinda ca mâncare dobitoacelor, om fara rod de om – ca unde este bogatie si rapire, lup este cel care se vede; unde este bogatie si cruzime, leu vad, nu om: a pierdut bunul neam [nobletea] prin raul neam al rautatii.

N-ar gresi cel care i-ar numi pe unii ca acestia lupi care, luându-l pe bogat ca pe o oaie în mijlocul lor, îl ridica în slavi cu laudele, si îl umfla de mândrie cu osanalele, si nu îl lasa nici sa-si vada rana, ci îi orbesc cugetul si îi maresc buba. Mai apoi, schimbându-se bataia vântului, fug “prietenii”, iar suferinta i-o împartasim noi, cei ce îl mustram; mastile acelora sunt date jos, cum deseori se întâmpla si acum.

5. Asadar, bogatul acela hranea paraziti si lingai, facând din casa teatru, adapând pe fiecare cu vin pâna la molesire, în bunastare multa petrecând; iar celalalt era Lazar cel plin de bube, care sedea la poarta bogatului si poftea farâmiturile de la masa lui. înseta lânga izvor, înconjurat de bunastare flamânzea. Si unde zacea? Nu la rascruce, nu în vreo ulita, nu în mijlocul pietei, ci la poarta bogatului, pe unde intra si iesea bogatul, ca sa nu zica acesta: “Nu l-am vazut, mi-a scapat privirii, nu l-au zarit ochii mei”. La usa ta zace margaritarul în noroi, si nu te uiti? doctorul la poarta, si nu te lecuiesti? cârmaciul în liman, si suferi sfarâmare de corabie? Hranesti paraziti si pe saraci nu îi hranesti? Asa a fost atunci, asa este si astazi: fiindca acestea s-au scris ca viitorimea sa traga învatatura din fapte si sa nu pateasca ce a patit acel bogat.

Saracul, dar, zacea la poarta; saracul era afara, bogatul înauntru; zacea plin de bube trupul, comoara având deasupra spini, iar dedesubt margaritare – caci cu ce îi strica boala trupeasca daca avea sanatatea sufletului? Sa auda saracii, si sa nu-i mai înabuse deznadejdea; sa auda bogatii, si sa se întoarca de la rautatea lor: ca cele doua chipuri – al bogatului si al saracului, al cruzimii si al barbatiei, al lacomiei si al rabdarii – ne sunt înfatisate ca atunci când vezi un sarac bubos si dispretuit sa nu îl plângi; când vezi un bogat împodobit, sa nu îl fericesti. Adu-ti aminte de pilda; daca te tulbura sfarâmarea de corabie a gândurilor, grabeste la liman, ia mângâiere din povestire, gândeste-te la Lazar cel dispretuit, gândeste-te la bogat cât de bine o ducea si cum se bucura de placeri, si nimic din cele ce se întâmpla în viata sa nu te tulbure. Ca de ai gând desavârsit nu te îneaca valurile, nu se scufunda corabia ta, daca prin dreapta judecare a gândurilor deosebesti firea lucrurilor. Ce-mi zici: “Trupul meu este strâmtorat”? Cugetul tau sa nu se vatame. “Cutare e bogat si rau”.

Ce daca? Dar rautatea nu se vede cu ochii. Nu-mi judeca dupa cele dinafara ale omului, ci dupa cele dinauntru. Daca vezi un pom, te uiti la frunze sau la rod? Asa si cu omul: daca vezi un om, nu-l judeca dupa cele dinafara, ci dupa cele dinauntru; uita-te la rod, nu la frunze. Nu cumva sa fie maslin salbatic si sa fie socotit maslin bun; nu cumva sa fie  lup si sa fie socotit om.

Deci, nu te uita la firea omului, ci la alegerea voii; nu la înfatisare, ci la cuget – si nu numai la cuget, ci cerceteaza cu de-amanuntul viata lui. Daca are iubire de saraci, om este; de este dedat negoatelor, stejar este(în opera sfântului Ioan aflam de mai multe ori analogia dinti pacatos si stejar; în Omilia a opta despre pocainta, spre exemplu, el spune: “Stejar e curva, pom fara roada, care-si da ghinda spre mâncare porcilor necuvântatori”) de e dedat mâniei e fiara, este leu; de este rapitor, lup este; de este înselator, napârca este. Si sa spui: “Eu om caut, ce-mi arati fiara în loc de om?”, învata în ce sta vrednicie omului si nu te tulbura.”

Al doilea cuvânt despre Lazar, si ca sufletele celor morti de moarte naprasnica nu se fac draci, si despre judecata si milostenie (Fragment)

„Şi dacă veţi putea, amintiţi-vă tot; dacă nu, vă rog ca în loc de toate celelalte să vă amintiţi măcar că a nu împărţi săracilor din averea ta înseamnă a jecmăni pe săraci şi a-i lipsi de viaţă, şi că nu stăpânim bunurile noastre, ci pe ale lor. Că dacă vom avea astfel de aşezare sufletească, negreşit ne vom trimite înaintea noastră avuţiile şi, hrănind aici pe Hristos flămând, ca nişte buni neguţători vom pune la păstrare dincolo multă marfă şi vom putea să dobândim bunătăţile viitoare, cu harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru lisus Hristos, dimpreună cu Care Tatălui şi Sfântului Duh este slava, cinstea, puterea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”


În zilele noastre, această parabolă se mulează ca o mănuşă, trebuie doar să privim în jur la realitatea socială, pornind de la individual, la social/obştesc.

Din Catre cei ce pleaca la alergarile de cai, si la cuvântul Evangheliei: “Intrati prin usa cea strâmta, ca larga este usa si lata calea ce duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra printr-însa”, si sfârsitul tâlcuirii la bogat si Lazar (Fragment)

„ce soarta a mostenit cela ce cu rabdare si recunostinta a suferit boala si foamea cea apasatoare? Ca “între noi si voi prapastie mare s-a întarit”. “Multa departare e între noi: si nu prapastie oarecare, ci prapastie mare”. Si, cu adevarat, mare e departarea si multa deosebirea între fapta buna si rautate – ca una este larga si lata, cealalta strâmta si necajita; dezmierdarea este larga si lata, saracia si nevoia este strâmta si necajita.

Asadar, precum în aceasta viata potrivnice una alteia sunt caile, si cel care a ales fecioria, care urmeaza întreaga întelepciune, îmbratiseaza neagonisirea si dispretuieste slava desarta umbla pe calea cea strâmta si necajita, iar cel ce sârguieste a umbla pe calea cea larga si lata se deda betiei si dezmierdarii si poftei nebunesti de avutii si dezmatului si privelistilor vatamatoare, între acestia doi fiind mare deosebire: întocmai la fel si în vremea pedepsei si a încununarii mare deosebire este între rasplati – ca “prapastie mare s-a întarit între noi”, adica între drepti, cei îmbunatatiti, cei învredniciti de mostenirea fericita, “si voi”, adica cei ce v-ati irosit în viclenie si rautate.

Si atât de mare este prapastia, “ca cei ce vor voi sa treaca de aici catre voi sa nu poata, nici cei de acolo la noi sa nu treaca”. Vazut-ai ce prapastie mare? Vazut-ai ce raspuns mai apasator decât gheena?

Oare auzind la început câta bunastare avea bogatul si cum era slujit, fiind înconjurat cu cinstiri de toti, si cum se deda dezmierdarii în fiecare zi, nu-l socoteati fericit?

Si iarasi, vazându-l pe sarac zacând la usa, prada acelor cumplite bube, oare nu cainati viata lui? Dar acum, iata, vedem cum lucrurile se sfârsesc tocmai pe dos: bogatul, din dezmierdare si betii, a ajuns în cuptor, iar Lazar, dupa saracia si foametea cea mai de pe urma, este în sanurile patriarhului! Dar ca sa nu întind prea mult cuvântul, socot ca-i îndeajuns daca închei aici cuvântul de învatatura, rugând dragostea voastra sa nu urmeze usa cea larga, nici calea cea lata, nici sa nu caute odihna în tot chipul, ci, gândindu-va unde duce fiecare din cele doua cai, sa fugiti de cea lata, având în minte ce soarta l-a ajuns pe bogat, si sa urmati usa cea strâmta si calea necajita, ca dupa necazul de aici sa putem ajunge la locul de odihna.

Fugiti, dar, rogu-va, de privelile cele satanicesti si de vatamatorul mers la alergarile de cai: ca pentru cei momiti de diavol, care merg pe calea cea lata, am fost nevoit sa spun acestea, pentru ca ei, înteleptindu-se, sa lase calea aceasta si, umblând pe cea necajita (a faptei bune, vreau sa zic), asemenea lui Lazar sa fie învredniciti sânurilor lui Avraam si, împreuna sloboziti de focul gheenei, sa ne bucuram de bunatatile cele negraite “pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit” ( I Corinteni 2, 9), de care fie ca noi toti sa avem parte, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, dimpreuna cu Care a Tatalui si a Sfântului Duh este slava, puterea, cinstea, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.”

Pe plan social, criza mult trâmbiţată,  este  o consecinţă a ignoranţei, nepăsării, incompetenţei, sfidării, aroganţei şi a satisfacerii unor egouri mărunte. Nici bogaţii nemilostivi, nici Lazării ce rabdă umili să nu treacă cu vederea tâlciurile  Sfântului Ioan Gură de Aur.

Nu bogăţia sau sărăcia (palpabilă, materială) ne duce în Rai sau Iad, ci cum ne raportăm spiritual la oricare dintre acestea.

Bunăstarea să nu fie câştigată pe spinarea altuia, în mod necinstit, iar dacă ai bogăţie materială să fie însoţită de bogăţia sufletească, cea a milei, a ajutorării celui aflat în nevoi, iar sărăcia să nu fie o sărăcie spirituală, să fie însoţită de demnitatea iubirii, nu a urii, nici să nu fie o consecinţă a trândăviei .

Anunțuri

29 de răspunsuri la „“Tu ai primit în viata de acum toate câte le credeai bune, si Lazar a primit cele pe care tu le socoteai rele”

  1. Pingback: MILICA « Madi şi Onu Blog·

  2. buna ziua!
    daca as fi citit postul dv de ieri, nu as fi mers azi cu 1ora inainte la biserica. nu ca mi-a stricat dar sunt mereu in urma cu somnul.
    imi cer scuze pt faptul ca nu utilizez diacritice…inclin sa cred ca va veni si randul lor, intr-un viitor nu prea indepartat.

    • Bine ai venit.
      Îmi pare rău că ţi-ai stricat somnul dulce de dimineaţă, dar bine că ai ajuns la biserică.
      Nu e o problemă, dacă nu utilizezi diacriticele, era doar pentru o mai uşoară citire, mulţumesc oricum că ai trecut pe aici. Te mai aştept.
      Numai bine!

    • Bună ZIUA !
      Pentru … „redsky” ! (cu permisiunea, desigur a DOAMNEI „cammely” … 🙂 ! )
      ~
      http://srv.diacritice.com/
      Dacă folosiţi un „sistem” cu „ferestre” … este CEL mai rapid mod de a „pune” diacritice ! Şi comod ! Şi PLIN de Respect faţă de … „Blogolume” ! Şi necesar … vorbirii ROMÂNEŞTE !!! Şi-mi cer Iertare … pentru … impertinenţă ! … 🙂
      ~
      Cornelius,

  3. Pingback: Melancolie… « Gabriela Elena·

    • Bună dimineaţa şi bine ai venit!

      “Milă voiesc, iar nu jertfă” . Cuvântul este din proorocul Osea.

      Credinţa noastră creştină este izvor de fapte bune, ne angajează la fapte bune. “Toate câte vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor la fel” (Mt.7, 12).

      Doamne ajută.

  4. Pingback: Noiembrie. Porţile iernii… « GENUNCHIUL LUMII·

    • Percepţie, zici?
      Nu putem noi cuprinde în sufletele noastre câtă bucurie vrea Dumnezeu să ne dea.

      Sufletele slãbãnogite de mândrie stau totusi pururea încordate în legitimã apãrare, gata sã-si apere dreptatea si sã-si justifice întristarea, sã-si explice ei mai bine cauza si niciodatã nu simt trebuintã sã asculte si sã urmeze, dacã este o cale mai presus de ce pot ei pricepe. Asa se explicã îndepãrtãrile, împutinãrile si chiar întunecãrile de la rostul luminos al credinţei.
      Să nu ne supună mândria, ci să plecăm ochii în jos, iar sufletul să-l avem sus. Să fim între noi blânzi, răbdători, milostivi.

      „Deci să nu vi se nască părerea că eu le scriu pentru mustrarea altora. Eu toate le scriu spre mustrarea mea, că doar va lua vreun folos ticălosul meu suflet. Dacă mustrarea conştiinţei mele se potriveşte şi la alţii, asta nu înseamnă că eu le-am scris în pofida lor. „(Sfantul loan Iacob)

      O zi cu pace!

      • tu recomanzi o viata de inger, iar ingerii sunt (da, chiar asa) adeseori sodomizati.
        eu am facut sacrificiu si am lasat ochii. insa, la capatul lor, din frustrare, m-a podidit mandria.
        mandria e piatra de la capatul balantei?

      • Tu zici o viaţă de îngeri, eu zic o viaţă de om, după modelul lui Hristos.

        În timp ce smerenia este cea mai mare virtute, la polul opus pe primul loc al păcatelor capitale se situează mândria, deoarece din acest păcat se nasc toate celelalte, ceea ce anulează ideea vre unui echilibru .
        Se precizează în „Omilii la Matei „, că un om mândru e o adevărată enigmă: vrea să fie slăvit de aceia pe care-i socoteşte o nimica”. Care-i câştigul?
        Frustrarea intervine doar atunci când smerenia este percepută ca un sacrficiu, atunci defapt ne aflăm tot într-o stare de mândrie, am lăsat ochii jos, dar sufletul nu-l aveam sus.
        Am să-ţi dau un exemplu poate comun. Cineva ingrat îţi face un rău, te umileşte în mod absolut gratuit şi pe cât posibil o face în public, pentru că altfel ce rost ar mai avea pentru orgoliul lui?
        Tu ştii că dreptatea e de partea ta şi ai chiar posibilitatea de a o argumenta, dar de ce ai face-o?
        1. pentru a nu-ţi lăsa imaginea ştirbită în faţa semenilor.
        2. orgoliul tău nu permite aşa ceva.
        3. pentru a te răzbuna.

        Oricare variantă am alege-o, cădem sub incidenţa mândriei.
        Tu, pe bună dreptate îl socoteşti pe cel în cauză un om mândru, plin de sine, dar răspunzându-i cu aceeaşi monedă, unde te situezi? La ce-ţi foloseşte lupta între orgolii, până la urmă indifirent de partea cui, tot orgoliul iese în câştig de cauză. Ni se pare onorant? Crezi că ajută la pacea sufletului întărindu-l sau îl îngroapă în orgplii mărunte? Cum mai putem cere “Si ne iarta noua gresealele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri”?

        Ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? (Matei 16, 26)

        Am scris într-un articol că singura care mă poate ghida e constiinta, iar dacă cu ea rămân în pace, celelalte războaie, nu-mi aparţin! Adevărata poartă spre cer este propria noastră conştiinţă.
        Singura privire care mă doare este a lui Dumnezeu, însă ea mă întăreşte.

        Fericitul Augustin ne învaţă”Suferi de pe urma nedreptăţii unui om rău? Iartă-l, ca să nu fiţi astfel doi oameni răi!”

  5. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 40) « Blogul lui Teo Negură·

  6. Pingback: Amintire din trecut – Ardeu 6 « Cristian Dima·

  7. Bună ZIUA !
    Doamnei … cammely !
    ~
    Mă bucur ori ce câte ori … ajung şi pe „aici” !
    Acum am venit …. după citirea: http://flaviusobeada.wordpress.com/2010/10/28/poetul-sentinta-perfida/#comment-7398 ! 🙂
    Şi doream să vă spun altceva ! M-am „întrerupt” … şi v-am CITIT (căci … de „asimilat” ESTE mai greu … fiind prea lung !) … acest articol. La care NU pot comenta … deoarece îl „consider” (vă rog să mă Iertaţi !) … ANTIarticol !
    Aşa ceva … nu are nimeni (dintre „CEI Vizaţi” de fapt !) TIMP … să citească !
    NU este scris … în „limbajul” utilizat de ei !
    Nu este … domeniul lor de INTERES ! … o curată „pierdere de timp”, NU au nimic (a se citi: BANI, AVERI, PROFIT) de câştigat !
    Aceşti domni şi doamne … nici măcar pe „pagină” nu vor intra, decât … accidental !
    ~
    Iartă-mă TE ROG ! : … este PREA „lung” mesajul şi (deşi … „în TEMĂ” !) … PREA Variat !
    Acum îmi dau seama … că ŞI EU … „comit” acelaşi GEN de „greşeală” :
    Încercând să „nu uit aproape nimic” despre un SUBIECT … îl ANULEZ … prin ABUNDENŢĂ !!!

    La mine fiind şi mai grav: AMESTEC în acelaşi Articol/Postare … mai multe TEME !
    ~
    Vă rog să nu mă Bannati … pentru sinceritate !
    ~
    Nu ştiu dacă v-am mai cerut acordul !
    Eu îmi „construiesc” (adeseori) … articolele, la primul „impuls” de INSPIRAŢIE aflată la cei din „blogolumea” … pe unde AJUNG … intuitiv, dar aleatoriu !
    Şi am nevoie … să „extrag” FRAGMENTE … pentru a-mi susţine, la mine … IDEEA care mi-a mijit !
    Uneori „trec” peste … acordul autorului, dar NU UIT să-l precizez şi să-i mulţumesc !
    ~
    Acum (dar deja nu mai am timp, trebuie să fug la servici !) mi-ar fi fost de folos TOATĂ POEZIA culeasă de dvs. … de la Adrian Păunescu, şi … un fragment dintr-un citat folosit de dvs. AICI, în Articol.
    ~
    Gata ! Închid ! … Vă rog să mă Iertaţi !
    ~
    Cornelius,

    PS: … NU am „obosit” citindu-l !! Reprivind articolul, cred că dvs. nu aţi separat VIZUAL (!) … un citat folosit, de propriul dvs. comentariu !
    Atunci când TOT TEXTUL este subliniat prin „înclinare” … DOAR „citatul” trebuie să rămână ÎNCLINAT (ca şi „caracter” de scriere ! … are o denumire, dar momentan … am un „lipsus” ~ vorba regretatului Toma Caragiu !).
    Voi folosi un exemplu (la întâmplare)(pentru exemplificare !) … din articol ! :
    :
    [“ce soarta a mostenit cela ce cu rabdare si recunostinta a suferit boala si foamea cea apasatoare? Ca “între noi si voi prapastie mare s-a întarit”. “Multa departare e între noi: si nu prapastie oarecare, ci prapastie mare”. Si, cu adevarat, mare e departarea si multa deosebirea între fapta buna si rautate – ca una este larga si lata, cealalta strâmta si necajita; dezmierdarea este larga si lata, saracia si nevoia este strâmta si necajita.

    Asadar, precum în aceasta viata potrivnice una alteia sunt caile, si cel care a ales fecioria, care urmeaza întreaga întelepciune, îmbratiseaza neagonisirea si dispretuieste slava desarta umbla pe calea cea strâmta si necajita, … …]

    Am folosit copy/paste … însă, chiar şi aşa (ÎNCLINAREA TEXTULUI … nu a fost „copiată” !) … vedeţi cât de GREU se diferentiează … UN CITAT (uneori … înnodat ALTUI citat !) urmat îndeaproape de UN COMENTARIU PROPRIU (de fapt !) … care „păstrează” ACEEAŞI „atenţionare vizuală” !
    Mi-am adus aminte cuvântul : CURSIV (italice).
    ~
    Dacă întregul text folosit necesită utilizarea italicelor (fiind preluat !!), măcar, ceea ce aţi pus între ghilimele, trebuia accentuat cu ajutorul … aldinelor !
    ~
    Vă rog să nu vă supăraţi ! … şi vă rog: … „AJUTAŢI-MĂ” … în acelaşi mod … TRANŞANT !
    Toţi avem nevoie … de ajutor ! …
    ~,

    • Bună dimineaţa Cornelius.

      Nu mă supăr, dovadă e şi glumiţa din -https://cammely.wordpress.com/2010/07/30/motto-uri/

      “Daca ati gasit in ultimele noastre numere anumite greseli sa stiti ca le-am pus intentionat acolo pentru cititorii care intotdeauna le caută. Ne dăm silinţa astfel să avem în paginile noastre câte ceva pentru fiecare.”

      Suficient de tranşant? 😆

      Acum, sper să nu vă supăraţi. Luaţi-o ca pe o glumă între prieteni. 😉

      Mulţumesc pentru sugestii şi pentru că aveţi răbdare să mă citiţi.

      O zi senină să aveţi!

      Doamne ajută.

      ps: În legătură cu:

      „mi-ar fi fost de folos TOATĂ POEZIA culeasă de dvs. … de la Adrian Păunescu, şi … un fragment dintr-un citat folosit de dvs. AICI, în Articol.(…)Şi am nevoie … să “extrag” FRAGMENTE … pentru a-mi susţine, la mine … IDEEA care mi-a mijit !
      Uneori “trec” peste … acordul autorului, dar NU UIT să-l precizez şi să-i mulţumesc !”

      Răspuns:

      Oricând, cu plăcere!

      • Am înebunit !
        Am intrat în Gravatar, inspirat de dvs. … şi … mi-am pus FRUNZA !
        Nu că aş fi avut „nevoie”, dar … curiozitatea !
        Tot aşa, m-am ales şi cu un cont G-mail (unde probabil AM mesaje primite !), dar pe care NU l-am utilizat NICIODATĂ ! 🙂
        ~
        Vă mulţumesc … pentru Acord !
        Acum chiar FUG la servici ! (să nu mă „dea” AFARĂ ! … oricum … sunt bugetar !)
        ~
        Cornelius,

        PS: … am să revin să răspund şi MAI SUS !
        Printr-o … întrebare ! (Nu este „GRAV” ! Vă rog … să aveţi răbdare !)
        La revedere ! 🙂
        ~,

  8. Da ! Vă mulţumesc !
    Iată … un citat SUPERB, pe care l-aş folosi … ORICÂND … la mine pe „pagină” :

    [Să fim între noi blânzi, răbdători, milostivi.] = Autorul ? … Cel/cea … care se semnează :

    cammely … / …. cammely ….. / …… cammely ……. !

    Vă mulţumesc !
    Dumnezeu VĂ Binecuvântează !
    … pentru ca şi „noi” … profanii … să fim Binecuvântaţi … citindu-vă !
    ~
    Cornelius,

    • Nu e un citat, sunt doar gânduri pe care le avem oricare dintre noi, probabil au mai spus-o şi alţii.
      Nu sunt autoarea 😆

      Să ne fie de folos!

      Vă rog doar să nu mă poziţionaţi valoric, Dumnezeu ştie nevrednicia mea! Iertare vă rog, dar cel mai nevrednic e mai vrednic decât mine…

      Aveţi toată simpatia mea.
      Numai bine.

      • Exact ! Vă aparţin !
        În concluzie … au devenit CITAT !
        ~
        Întrebarea (promisă):

        Sub [Răspunde la acest articol] … observ două „câmpuri” cu text ROŞU ! (sunt din partea Gravatar !) :
        :
        „Apasă aici pentru a renunţa.”
        şi :
        (Înregistrat drept) cornelius56. Delogare?

        Ce să fac ?
        Ce se întâmplă dacă „apăs” pentru a renunţa ? (La CE … să renunţ ?!!)
        Ce să fac la „Delogare?” Aici, dacă mă deloghez … dispare FRUNZA, şi îmi reapare VECHIUL … AVATAR ??! Sau este vorba despre o … delogare … banală ?
        Dacă nu mă deloghez, DAR ÎNCHID … data viitoare când „vin” … mă găsesc GATA „Logat” ?

        După cum vedeţi … era DoarATAT: … o întrebare !
        ~
        Cât despre poziţionarea Valorică … recunosc faptul că am „resimţit” imediat că am cam exagerat ! Totuşi … am „trimis comentariul”, aşa cum „a ieşit” … ascultând de INTUIŢIE !
        …. fug deja …
        ~
        Cornelius,

  9. Pingback: Năbădăiosu` şi broaştele ninja « Cristian Dima·

  10. Pingback: Cine pierde vremea in Parlamentul European si cine nu | Blogul Monicai Marinescu·

  11. Pingback: A murit poetul Adrian Păunescu | Dale de cultură·

  12. Pingback: Poate cea mai frumoasă poveste de iubire | ÎNK TÂNĂR, ÎNK CITITOR·

  13. Pingback: Va rog!, un mic ajutor ! | ÎNK TÂNĂR, ÎNK CITITOR·

  14. Pingback: Nu mai scriu aici … « ÎNK TÂNĂR, ÎNK CITITOR·

  15. Pingback: Plagiat. De acela la modul jenant |·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s