Chemarea lui Hristos către inima tinerilor: „TALITA KUMI!” (Copilă, trezeşte-te!)

„Şi iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa Lui, Căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau. Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată, Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Şi, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace. Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. Şi venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi pe tatăl copilei şi pe mamă. Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Şi râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.” (Luca 8. 41-56)

 

Un singur lucru ni se cere, CREDINŢĂ!

Bucuria nădejdii

“Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi”, sunt cuvinte  care nădăjduim să se împlinească  pentru fiecare dintre noi şi să înviem  din duhul păcatului, adică murind patimilor şi viind statornic în Duhul-Cel-de-Viaţă-Făcător.

Importanta familiei

Eu cred ca aici se va juca „marea carte“ a jocului in care diavolul investeste efortul sau prostesc. In distrugerea familiei prin diluarea (uneori sub masca bunei intentii) functiei paternale a tatalui, transformat intr-un „functionar“ aducator de bani si bunuri, si nu in stalpul de foc care tine familia pe calea Canaanului ceresc in pustia canaanita a lumii pe care-o traim. Parafrazand, putem spune: „Fiti, dar, tati, precum si tatal fetei acesteia – dupa chipul Tatalui – tata este“. Adica purtator de rugaciune smerita inaintea lui Dumnezeu, de cugetare adanca la valoarea Celui Care Se afla pururea in fata noastra. Caci invatatorul din sinagoga stie – cu inima pe care doar un tata ranit de moartea copilului sau o are – ca in fata sa nu-i doar Invatatorul, cat, pentru el, mai ales, Invietorul.
Noi, noi stim ca El este. Stim ca in El copiii nostri isi pot afla nu doar trezirea din somn si din boli. Si nu doar atunci cand, bolnavi, pruncii ni-s pe moarte. Ci pururea, pe cale catre El, bucuria desavarsitei asezari in Tatal.-Monitorul de Cluj – Invierea fiicei lui Iair

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s