Conştiinţa unicităţii

Ce bine e să ai încredere în partenerul tău şi să nu-ţi imaginezi ceva ce nu e adevărat!

Uneori nu ai prea multă încredere în tine şi  crezi că partenerul tău îţi mai şi dă motive să te îndoieşti, într-un fel sau altul, simţi că te frustrează de reciprocitatea sentimentelor tale.

E, aşadar posibil,  ca în opinia ta, partenera/ul tău să greşească. Important este să-şi asume responsabilitatea faptelor sale, dar în nici un caz, să nu se dezvolte o formă de posesivitate asupra celuilalt, altfel spus, respectând mereu libertatea celuilalt.

Oricum este evident cât de greu te controlezi pe tine însăţi, de ce ai avea pretenţia să-l controlezi pe cel drag ţie?

Partenerii să-şi spună în faţă ce aşteptări au de la celălalt, să-şi asculte păsurile/ofurile, să-şi stabilească de comun acord lucrurile ce li se par importante pentru familia lor, să accepte compromisurile atunci când găsesc soluţii reciproc avantajoase în depăşirea unor situaţii tensionate/ de criză, apărute  în urma unui act incomprehensibil.

Tot secretul stă în comunicarea sinceră. Atunci când simţi că eşti neglijat/ă, nu trebuie decât să o spui. Spune că pocalul dragostei este gol şi cel/cea ce te iubeşte îl va umple, pentru că, dacă te-a ales pe tine ca partener, are deja formată conştiinţa unicităţii, eşti unic/ă pentru ea/el, nu poţi fi înlocuit/ă !

Anunțuri

17 răspunsuri la „Conştiinţa unicităţii

    • Regret să-ţi spun, dar cine caută găseşte mereu oportunităţi, însă acolo sigur lipseşte iubirea conjugală autentică. Citeşte din Matei cap 5, 27-32; cap 19, 1-18.

  1. De necrezut, ca se poate simti astfel!
    Oare cum arata un Partener, langa o astfel de abordare? Sau, ea izvoraste, dintr-o neasemenea fiintare? Oricum,citindu-te, simt aburi de paine calda, abia scoasa din cuptor.Cu bine! Onu

    • Pentru o astfel de abordare partenerii trebuie doar să urmărească împreună îndemnurile Sf. Ap. Pavel- „cum să ne purtăm în viaţă cu sfinţenie. Datoriile soţilor”(EPISTOLA CATRE EFESENI A SFANTULUI APOSTOL PAVEL , capitolul 5).
      Şi biblia abundă de exemple similare. EX. : Epistola către Tit a Sf. Ap. Pavel, cap. 2; Geneza 2:24; Ecclesiastul 9, 9; Mt. 19, 4 etc.
      Am citit undeva că iubirea nu se naşte între doua suflete care sună la fel, ci care sună “armonic”(Schiller). Iubirea este un schimb de fiinţă, o întregire reciprocă.
      Fericitul Augustin spune: “Hristos a întărit la Cana ceea ce a instituit în rai”. Iubirea conjugală autentică este Taina desăvârşită.

    • Comunicarea este o problemă cu atât mai actuală azi, cu cât copilul este obişnuit să se izoleze singur în camera lui şi să stea necontrolat în faţa calculatorului. Nu este încurajat suficient la socializare „face to face”.

  2. draga mea, cred că știm cu toții lecția comunicării, dar hai să fim o clipă sinceri și să recunoaștem că nu o aplicăm întotdeauna. de fapt, de multe ori închidem în noi ceea ce ar trebui de fapt să spunem.
    păstrăm doar pentru noi neîmplinirile, neajunsurile tăcerilor noastre. nu vorbesc de mine sau de altcineva ci chiar generalizez, pentru că general este fenomenul lipsei de comunicare în relațiile nostre de orice fel. ba chiar sunt situații în care celălalt spune, când lucrurile sunt deja în hăul prăpastiei: dar tu n-ai văzut? ca și cum celălalt poate să vadă prin ochii noștri.
    îmi vin în minte diferite situații în care eu nu am spus. am tăcut pur și simplu. apoi am pus aceeași întrebare: dar tu nu ai văzut? da, am făcut aceste greșeli și o să le mai fac, știind că nu este bine. așa cum și cei din jurul meu au tăcut, când de fapt ar fi trebuit să îmi vorbească.
    dar am învățat în timp prețul tăcerii și am învățat să rostesc cuvintele așa cum sunt, așa cum vin. poate că nu este perfect, dar cu fiecare pas merg mai departe. spre mai bine.

  3. Sigur ca cea mai buna cale este comunicarea sincera!
    Numai ca uneori comunicarea lipseste sau schioapata din varii motive: timp limitat, starea cvasipermanenta de agitatie in care traim, temperament flegmatic sau melancolic – introvertit, adica! – al partenerului, inversarea prioritatilor in viata noastra – urgentul inaintea importantului etc. In astfel de conditii, ramanem restantieri la capitolul „comunicare”. Pe acest fond pot aparea usor „alunecari” – subiective sau chiar obiective!

    Cum sa ne comportam daca, vrand-nevrand, am ajuns aici?
    Eu cred ca ar trebui sa gasim in noi puterea de a trage o concluzie pe cat de simpla, pe atat de adevarata: „Nu e cel mai rau lucru care ni se poate intampla!” Si sa traim conform concluziei la care am ajuns!

    O abordare echilibrata, valabila INDIFERENT CE s-ar fi intamplat intre parteneri care se iubesc, as zice eu. Pentru ca, pana la urma, iubirea adevarata este libertate neconditionata 100% pe care o dai celuilalt…

    P.S. Daca-mi permiti, as recomanda o carte, Maria: „Cele cinci limbaje ale iubirii” – despre comunicarea in cuplu. Extraordinara prin simplitatea ei!

  4. Pingback: Poveste de vis (15) « Blogul lui Teo Negură·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s