Oare de ce nu venim măcar Duminica şi la marile Sărbători cu toţii la biserică?

În articolul precedent am prezentat o mănăstire şi  mulţi aţi fost cei care aţi recunoscut în ea o oază de linişte, pe care fiecare din noi ne-o dorim.

Părintele Porfirie din Grecia(-http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/parintele_porfirie.htm) ne sfătuieşte:

„Mănăstire poate fi şi casa ta, numai să vrei. Nu e cu nimic diferită de o mănăstire. Este de-ajuns să faci ce-ţi spun. Nu locul face mănăstirea, ci felul în care vieţuieşti. Du-te acum, roagă-te şi fii răbdător în toate.

Trebuie să-ţi spui mereu acestea: „Doamne, cei ce se îndepărtează de Tine se pierd.” Notează-ţi aceste cuvinte, ca să le ţii minte, căci sunt pline de înţeles.

Să fii bun şi ascultător. Să ai răbdare cu ceilalţi, să nu te necăjeşti, să nu fii prea sensibil, să fii destoinic în munca ta. Să nu vorbeşti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, dacă nu eşti întrebat. Să fii un exemplu demn de urmat, în drumul spre Hristos.

Să mergi la biserică în mod regulat, să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti des şi-atunci vei scăpa de toată frica şi ţi se vor tămădui toate rănile sufleteşti.

Nu vreau să te apropii de Dumnezeu din pricină că te temi de moarte. Vreau să te apropii de El cu multă dragoste. Acesta este lucrul cel mai de seamă, fiule.

Să te rogi şi să iubeşti. Să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să-i iubeşti şi pe semenii tăi. Nu vezi câte poate face dragostea lui Hristos? Să nu te intrebi în sinea ta daca te iubesc ceilalţi. Dacă-i iubeşti tu primul, să ştii că atunci şi ei te vor iubi deopotrivă.

Nu trebuie să-i silim pe alţii să meargă la Biserică. Hristos a spus: „Cine voieşte, să-Mi urmeze Mie„.

Oricât ai fi de obosit să nu uiţi niciodată, seara înainte de culcare, să faci rugăciunile de seară.

Când citeşti Sfânta Scriptură, căci trebuie să o citeşti necontenit spre a te lumina, Vieţile Sfinţilor sau alte cărţi bisericeşti, de găseşti o propoziţie sau un cuvânt ce te-a impresionat, zăboveşte mai mult în acel loc şi vei vedea că mult te vei folosi. Să ştii, fiule, că toate ni se depozitează în memorie, iar când Hristos socoteşte că a venit ceasul potrivit, le dezvăluie.

Să te spovedeşti periodic şi temeinic, fiindcă, chiar de-ai fi Patriarh, dacă nu te spovedeşti, nu te mântuieşti.

Să nu vă preocupaţi de cele de pe urmă, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindcă să ştiţi că, atâta timp cât îl avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatăma cu nimic.

Fii atent la mine. Şi iadul şi satana şi Raiul, toate sunt adevărate. Eu însă nu vreau să te temi de ele, sau să te gândeşti la ele aşa cum faci tu. Vreau să-L iubeşti pe Hristos, Care este Totul. Atunci, oriunde te vei afla, nu te vei mai teme de nimic din toate acestea. Vei avea toate lucrurile bune, fie că te afli aici, fie că te afli altundeva. Da, Hristos ne aşteaptă şi, îndată ce ne vom deschide inima cât de puţin, El va pătrunde în ea de îndată şi vom avea parte de toate cele bune. Este întocmai ca soarele. Când tragi fie şi puţin perdeaua, lumina pătrunde imediat în odaie, iar razele sale ne încălzesc.”

Predica Parintelui Cleopa la Duminica a XXVIII-a dupa Rusalii

( Despre chemarea lui Dumnezeu cea în multe feluri )

Iubiţi credincioşi,

În Sfînta Evanghelie de astăzi, Iisus Hristos Mîntuitorul lumii ne cheamă pe toţi la Cina Sa cea mare. Ne cheamă la ospăţul credinţei adevărate. Să nu ne împotrivim nici unul, nici să părăsească cineva Biserica Ortodoxă, mama noastră care ne hrăneşte din învăţătura dreptei credinţe, şi să meargă la cina sectelor care se înmulţesc mereu şi înşală pe mulţi.

Ne cheamă Hristos la ospăţul pocăinţei, la masa mîntuirii. Să nu amînăm pocăinţa, spovedania, rugăciunea, milostenia, Sfînta Împărtăşanie, grija pentru suflet, că în ceasul în care nu gîndim, Fiul Omului va veni!

Ne cheamă Iisus Hristos la ospăţul Sfintei Liturghii. În fiecare sărbătoare auzim toaca, clopotele bisericilor şi preoţii satelor care ne cheamă la cina cea mare a Sfintei Liturghii. Oare de ce nu venim măcar Duminica şi la marile Sărbători cu toţii la biserică?

De ce punem motive că „ne-am cumpărat ţarine”, adică griji pămînteşti, că „ne-am cumpărat cinci perechi de boi”, adică ne-am robit de patimi cele cinci simţiri, şi că „ne-am luat femeie”, adică ne-am dedat la beţii şi desfrînări, mai ales Duminica şi de aceea nu putem veni la ospăţul Sfintei Liturghii în sărbători, să ospătăm împreună cu Mîntuitorul Hristos, cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii din cer? Căci vedem la Sfînta Liturghie, Duminica, mai mult bătrîni şi văduve, dar tinerii şi copiii dumnevoastră unde sînt? De ce nu vin cît mai mulţi la slujbele bisericii, la Sfînta Liturghie? Hristos din cer se jertfeşte pe Sfînta Masă, sfinţii şi îngerii din cer cîntă cu noi în biserică, Mîntuitorul ospătează cu noi şi ne hrăneşte cu scumpul Său Trup şi Sînge, iar cei mai mulţi dintre fiii Bisericii noastre stau acasă, se duc la beţii, merg la petreceri imorale, la tot felul de păcate şi ospătează cu necredincioşii, cu beţivii, cu sectanţii şi cu slugile întunericului?

Vai celor ce lipsesc Duminica fără motiv binecuvîntat de la biserică, de la cina cea mare a Sfintei Liturghii, că cină mai mare ca jertfa liturgică şi Sfînta Împărtăşanie şi ca citirea sfintelor cărţi nu este alta pe pămînt!

Ajunge o săptămînă de lucru, de osteneală pentru trup. Să participăm o zi pe săptămînă, Duminica, în Biserica Domnului la Sfînta Liturghie. Destul ne ostenim pentru trup, să ne ostenim acum şi pentru suflet, că în curînd vom pleca la marea judecată să dăm socoteală de toate. Oare nu tocmai Duminica se fac cele mai multe păcate, petreceri, nunţi, beţii, certuri şi desfrînări?

Să lăsăm dar tot păcatul şi să ne pocăim de păcatele noastre. Creşteţi-vă copiii în frica Domnului, rugaţi-vă mai mult şi veniţi la biserică, la cina cea mare a Mîntuitorului Hristos. De vom face aşa, şi pe pămînt vom fi fericiţi şi mulţumiţi, şi în cer cu îngerii, cu sfinţii şi cu Însuşi Hristos vom cina în vecii vecilor. Amin.

 

 

16 răspunsuri la „Oare de ce nu venim măcar Duminica şi la marile Sărbători cu toţii la biserică?

  1. Pingback: SINAGOGA NEOLOGĂ DIN BRAŞOV (2) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI·

  2. draga mea, eu cred că nu mai mergem la biserică din cauza anilor când acest lucru nu era privit cu ochi buni. erau vremuri de mare curaj să recunoşti că ai citit biblia, că ţii post şi te rogi, darămite să mai şi mergi în lăcaşul Domnului.
    iar pentru generaţiile care vin acum, cele care vin, cred că ateismul promovat atâţia ani este un mare handicap.

    • Îţi înţeleg îngrijorarea, draga mea, dar eu mai cred încă în trezirea acestui neam atât de încercat.
      Chiar şi în perioada aceea, bisericile erau pline. Adevăratul creştin nu s-a împiedicat niciodată în aparenţe şi slavă deşartă.
      Nu poate arde mai tare ochiul omului decât cel a lui Dumnezeu.
      Curajul,fără să te încrezi în puterea lui Dumnezeu, e inconştienţă, demenţă chiar.
      Nu zadarnic avem atâţia martiri. Ei n-au avut ce pierde, decât o viaţă trăită în haos şi păcat. Ce-i putea opri? Un trai demenţial, contrar logicii şi bunului simţ? E logic ca dacă ai un crez să îl urmezi, dacă crezi în Dumnezeu să Îi urmezi Lui, dincolo de tot confortul şi plăcerile vremelnice.
      Nu ateismul promovat atâţia ani e cel mai grav motiv, ci inocularea dorinţei de a ajunge în vârful piramidei cu cât mai puţin efort, fără sacrificii, fără luptă, fără discernământ, călcând peste cadavre dacă se cere. Cocoloşirea copiilor,îmbuibarea, traiul uşor, manelizarea ce duce la idioţenie, o clasă intelectuală bolnavă, slabă calitativ, slabă valoric, ridicarea în rang a nonvalori, trândăvia, lipsa oricărui reper valoric, nonmodelele servite zilnic…, duc la controlul maselor şi ateizarea lor. Căci atei nu-i putem numi pe deplin, din mopment ce ei vor crede totuşi în ceva, dar vor crede în puterea banului, „ochiul dracului”, cum i se mai spune in popor.
      De aceea mai există părinţi, de aceea mai există bunici şi mari dascăli şi buni duhovnici,ca să le îndrepte paşii pe calea cea bună, care nu înseamnă că e şi cea mai facilă, să le deschidă ochii spre lumină, să nu apuce în întuneric tot ce le e la îndemână, să-i înveţe că nu tot ceea ce li se permite le este şi de folos. Dar toate acestea nu se pot face decât prin puterea exemplului. Trebuie să fim noi primii care să oferim acest exemplu ca reper valoric. Faptul că îţşi iei copilul de mânuţă şi te duci cu el la biserică,încă de mic,nu înseamnă că îl obligi, nici că-l îndoctrinezi, ci că îi oferi şi alte perspective de care se îngrijesc tot mai puţini, decât cele care i se servesc pe tavă, atât de generos într-o posibilă societate bolnăvicoasă.
      Să le oferim întâi şi această perspectivă, apoi să-i aruncăm în tumultul vieţii, ca alegerea care oricum le aparţine să fie în cunoştinţă de cauză. Aceasta e obligaţia oricărui părinte care vrea ce e mai bine pentru copilul său.
      Te pup dulce.

      • mi-a plăcut răspunsul tău. 🙂 deşi mă aşteptam să vii cu argumentele solide ale celui care ştie, tot m-ai surprins plăcut. şi, da, faptul că duci copilul la biserică de mic, nu este îndoctrinare ci alegere… eu le datorez mult bunicilor mei care, chiar în acele vremuri, mi-au dăruit nemăsurat de mult.

  3. Probabil pentru ca de multe ori, biserica si-a alterat, prin slujitorii ei, menirea, si-n loc sa reprezinte-un punct de referinta, un reper de echilibru si de regasire de sine, e doar un loc de intrebari, de indoieli, incertitudini, intrigi. Nu vreau sa pornesc o polemica, prietena draga, dar totul ar trebui sa porneasca de la capacitatea noasra de a privi dincolo de latura ei umana, de metehnele si minciunile tesute in jurul bisericii ca institutie de cult…

    • Cred, dragă Teo, că nu e o scuză plauzibilă, mergem la servici, stăm sau revenim în astă ţară chiar dacă nu ne onorează conducerea,sau slujitorii ei.
      Noi înşine greşim cu fapta, sau vorba, dar sunt oameni care ne apreciază şi văd dincolo de aceste aparenţe.
      O fi dragoste, o fi necesitate? Nu ştiu. Ştiu doar că şi sufletul are nevoie de hrană, nu doar trupul.
      Evanghelia de azi vorbeşte despre Hristos care ne cheamă pe toţi, dar înrobiţi de cele lumeşti nu pătrundem dincolo de aceste aparente griji, satisfacţii, sau nemulţumiri şi găsim tot felul de scuze.
      Am mai scris undeva despre cel care găseşte scuza de a nu mai merge la Sfânta Liturghie, în nemulţumirea sa faţă de un preot păcătos atins de vicii vizibile. Spuneam atunci că acesta se aseamănă cu omul care a primit în dar o mare moştenire, iar cel care a venit să-l înştiinţeze era o slugă nevrednică a celui care îi lăsase moştenirea. Desigur că nu a deranjat acest aspect, ba chiar a trecut neobservat şi a invitat în casă sluga trimisă, pentru a afla mai multe amănunte despre cum poate dobândi mai repede moştenirea.
      Hristos ne-a oferit ca moştenire Împărăţia Sa, ne cheamă la Cina Împărăţiei Sale. El, Împăratul ne cheamă la mântuire. Aceasta este moştenirea, iar noi mai stăm să o refuzăm că nu ne place sluga nevrednică? Cu ce ne-a greşit Mântuitorul?
      Biserica nu înseamnă acei câţiva slujitori nevrednici, nici un loc edulcorat după pofta fiecăruia în parte.
      Dar după cum spune şi Evanghelia zilei, Hristos n-a obligat pe nimeni să vină, a chemat alţii şi alţii, iar cei ce au vrut şi au fost flămânzi şi însetaţi au venit, L-au urmat, au urmat cale spre Dumnezeu şi încă mai era loc. „Mai e încă loc…și timp…și spațiu…pentru a fi împreună,încă mai e loc…pentru pocăință! Pentru cunoașterea lui Dumnezeu. Nimeni nu e exclus! Nimeni nu e damnat aprioric! Nimeni nu e impropriu, în mod congenital, pentru iertarea lui Dumnezeu! Iertarea de sub epitrahil e pentru toți.Bucuria e pentru toți…”spunea un părinte.
      Suntem liberi să facem cum dorim.
      Bunul meu prieten,ştiu că intenţia ta a fost departe de a polemiza şi ai surprins esenţa „totul ar trebui sa porneasca de la capacitatea noasra de a privi dincolo de latura ei umana, de metehnele si minciunile tesute in jurul bisericii ca institutie de cult…”. Mulţumesc pentru comentariul tău pertinent.
      O duminică frumoasă îţi doresc.

  4. Pingback: DACĂ E DUMINICĂ, E… FOLK (36) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI·

  5. Cammely, eu sunt pe principiul ca adevarata biserica a lui Dumnezeu e important sa fie in sufletul fiecaruia, pentru ca daca acolo e pustiu, mersul la biserica devine numai o uzanta sau un soi de sezatoare, pentru ca stiu destui care se duc acolo doar ca afle, chipurile, ce mai zice X sau Y. Iar crucile se fac la comanda, e un automatism… E regretabil.

    • Nimeni nu se mântuieşte în afara Bisericii.
      Participarea la slujbele oficiate în Biserică este la fel de importantă. Una nu exclude pe alta.
      Cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi Biserica. Altfel vorbim de un dumnezeu abstract. Fiecare moment liturgic îşi are însemnătatea lui.
      Am precizat în articolul https://cammely.wordpress.com/2010/07/24/despre-sfanta-liturghie/, explicarea Sfintei liturghii.Dumnezeiasca Liturghie „aduce aminte” de Jerfa a lui Hristos si prezenţa „tainică” sub semnele sacramentale ale Liturghiei cereşti. Jertfa implica comuniunea, participând sacramental la Trupul şi Sângele lui Hristos, membrii adunării devin „cotrupeşti şi cosangvini cu Hristos cel înviat şi între ei totodată”-http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/sfintele-taine/sfanta-liturghie-69152.html
      În zilele noastre, când avem atâtea mijloace de informare, nu mai putem fi ignoranţi, dacă avem un crez trebuie să îl şi cunoaştem. Nu putem fi asemeni membrilor de partid care nu-şi cunosc doctrina, platforma politică. Aceasta ar fi parşivitate şi atunci cu adevărat ar fi…regretabil.” Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in cer” (Matei 7, 21), este necesară credinţa lucrătoare prin iubire (Gal. 5, 6). Sfântul Chiril al Ierusalimului zice: „Cinstirea de Dumnezeu consta in doua parti: din cunoasterea exacta a dogmelor pietatii si din fapte bune. Dogmele fără de fapte bune nu sunt plăcute lui Dumnezeu. El nu primeşte însă nici faptele, dacă nu sunt întemeiate pe dogmele pietăţii”.

      • „Cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi Biserica”, doar că ne punem întrebarea… este oare Biserica de azi Casa Domnului. Nu vorbesc despre mănăstiri pentru care am tot respectul deşi şi acolo în unele aczuri planează anumite semne de întrebare… mă refer la cele care trăiesc pe seama enoriaşilor…

      • Cristian,am răspuns deja la această afirmaţie, iar atacurile aduse la adresa Bisericii, defapt constat că sunt atacuri la adresa clericilor,dar nici cu ăştia n-am avea nimic dacă nu am contribui financiar, aşa să înţeleg? Trist e că ne plângem de bănuţul dat pentru întreţinerea parohiei noastre. Mănăstirile au un regim de autogospodărire, au şi teren şi mână de lucru. Nu cred că te duci nici acolo cu mâna goală.
        Scuze, filmuleţul îl lăsăm la secţiunea pamflete ieftine. 😆

      • E normal ca să avem păreri diferite, doar că nu ai înţeles ceea ce am pus eu în discuţie. Sunt sigur că poţi să vii cu exemple bune ale clericilor şi chiar eu pot să aduc astfel de exemple. Totuşi, din păcate, pot să aduc şi o grămadă de exemple care nu fac cinste acestora. Nu vorbeam de taxele anuale sau de faptul că unii sunt înmormântaţi pe „gratis”… vorbeam că sunt cazuri în care preotul solicită pentru oficierea acestor servicii bani în plus. Nu toţi, şi sper să fie cât mai puţini astfel de oameni care nu folosesc banii pentru întreţinerea biserciii ci pentru întreţinerea propriilor vicii. Nu mai vreau să aduc în discuţie „moaştele” inventate, habotnicismul sau alergătura după lunina de Paşte…

      • Vorba lui Teo N, „totul ar trebui sa porneasca de la capacitatea noasra de a privi dincolo de latura ei umana, de metehnele si minciunile tesute in jurul bisericii ca institutie de cult…”

  6. În mare sunt de acord cu ceea ce spune Teo. Biserica, atât cea catolică cât şi cea ortodoxă şi-au alterat menirea foarte mult. Implicarea bisericii în treburi politice a fost din cele mai vechi timpuri şi este şi astăzi. Asta îndepărtează credinciosul de biserică. Principala vinovată pentru apariţia unui număr atât de mare de alte culte religioase este Biserica, ca instituţie. Noi trebuie să mergem la Biserică ca în casa Domnului, nu locul unde se spala bani. Tocmai am văzut la ştiri ceartă între doi preoţi pentru biserica ca şi clădire, oameni cu arme ce intră în biserică şi chiar ameninţări cu bombe în biserică. Sigur, nici una din acestea nu reprezintă o scuză pentru creştinul adevărat că nu merge la liturghie, dar poate este o teamă până la urmă. Mesajul prelaţilor este alterat şi ce nu pot să înţeleg sunt ameniţările.
    Sigur acum am putea dezvolta o adevărată discuţie exegetică, dar mă opresc doar prin a spune că nu îmi place să aud în timpul predicii spunându-se: Vai de cel care nu se va căii, vai de cel care nu vine la liturghie, fi-ţi cu frică de Dumnezeu. Din punctul meu Dumnezeu este Iubire şi nu cred că şi-ar şantaja emoţional fii. Multe sunt tot invenţii ale bisericii şi interpretări eronate ale Bibliei, pentru a atrage enoriaşi deci a trăi de pe urma taxelor, în multe perioade, exorbitante. Biserica ca instituuţie pentru mine ar trebui să moară li să rămâna Biserica ca şi Casă a Domnului.

    • A trăi de pe urma taxelor?
      Iartă-mă, dar la cât se ridică „taxele” de care vorbeşti? Par sume fabuloase, după cum laşi să se înţeleagă.
      Eu mă gândesc doar la faptul că orice casă trebuie întreţinută. Orice biserică are cheltuieli cu facturi, donaţii pentru familiile nevoiaşe ale parohiei, renovări, cotă parte din salariile clericilor, deoarece nu au salar integral de la Stat etc. Aşa că e normal să contribui, doar eşti beneficiar.
      La noi fiecare dă cât poate, dacă poate. Nu te dă nimeni afară din biserică dacă nu ai cotizat, ba am văzut servicii religioase, cum ar fi înmormântările, făcute fără vre-o contribuţie, dacă familia e săracă. N-au fost lăsaţi fără slujba de înmormântare, ba chiar au fost ajutaţi şi financiar.
      Doar dacă nu vezi preotul ca slujitor al lui Dumnezeu, ci ca simplu funcţionar într-o instituţie oarecare, poţi să crezi că menirea lui este să atragă enoriaşii la biserică pentru taxe.
      Iartă-mă Cristian, dar aici avem puncte de vedere diferite.

  7. Pingback: SINAGOGA NEOLOGĂ DIN BRAŞOV (3) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s