Lumină în case, lumină pe uliţele albe troienite, lumină în suflete

Lumină în case, lumină pe uliţele albe troienite, lumină în suflete.

În aşteptarea Crăciunului, casele se împodobesc cu luminiţe la fereşti.

Lângă tomberonul gunoaielor aruncate din casele gospodarului, stă şi-şi împleteşte destinul chipul omului neom pentru semenii lui. La gura lui se umflă şi dezumflă mândră punga cu aurolac.

În parcarea dintre blocuri, un fost copil al străzii şi-a transformat rabla în lăcaş de găzduire, peste noapte, a câtorva astfel de nenorociţi ai sorţii. Geamurile maşinii sunt acoperite din interior cu carton, ca nimeni să nu vadă drama. În garsoneria lui e mai frig poate… patul, două saltele puse una peste alta, le răsfaţă trupurile celor doi tineri căsătoriţi, un ciot de copac în loc de scaun, căci de masă nu au nevoie deocamdată. N-au ce pune pe ea.

Mai la dreapta, o altă lumină sărută cerul prin fereastră. Aici un tată cu handicap locomotor lucrează cu spor  câteva nuieluşe pentru că: „Am un contract cu Moş Crăciun”, le spune el copilaşilor adunaţi lângă el.

Ceva mai veseli, în altă casă stau la masă cinci copilaşi, aşteptând ca mama lor să le dea  cartofii fierţi în coajă. Cinci cartofi mari aşteaptă să fie consumaţi! Ei sunt fericiţii care n-au auzit niciodată ameninţarea părintească „dacă nu mâncaţi tot, atunci…”

Alţii le mulţumesc celor ce le-au stat alături http://www.speranta2007.ro/article.php?id=35.

Şi e zăpadă şi linişte, lumină în case, lumină pe uliţele albe troienite, lumină în suflete…

Anunțuri

10 răspunsuri la „Lumină în case, lumină pe uliţele albe troienite, lumină în suflete

  1. ne scrii pe lemn, draga mea… dar parcă ne scrii pe suflete.
    tot la tomberonul despre care spui a fost găsită astăzi o fetiţă. avea în jur de zece zile şi vrea să trăiască… oare ce simte cea care i-a dat viaţă? la asta mă tot gândesc… 😦

      • Lemnul trosneşte în sobe, iar eu vin cu tolba de slovă plină 😉
        Ce drame poate să ascundă chiar şi-un tomberon…, copii printre gunoaie 😦

        *Nu ştiu de ce apare cu majusculă, văd că şi titlul apare cu majuscule, hmmm ….

  2. Trist, nespus de trist tot ce am citit. Obşnuită ca în apropierea sărbătorilor să găsesc doar veselie, venisem pregătită pentru încântare şi când colo, am revenit cu picioarele pe pământ acolo unde este atâta suferinţă încât mă cutremur… Acum ne putem arăta bunătatea şi frumuseţtea sufletuşui, acum putem ajuta cu cât şi ce putem pe cei ce au mai puţin decât noi… Un gest minunat Cammelz din partea ta, de a aminti tuturor de cei aflaţi în suferinţă. Binecuvântaţi fie toţi cei ce gândesc ca tine.

    Psipsina, cu majuscule a apărut numele ce ţi l-ai dat fiindcă în mod firesc calculatoul este programat să scrie corect româneşte…

    • Cum puteam să nu îi văd? Sunt mulţi. Toţi avem nevoie de iubire şi înţelegere.
      O pungă cu dulciuri şi ceva hrană nu schimbă mult faţa lucrurilor, dar tot e mai mult decât a-i sfida. Aşi vrea ca Moşul să nu treacă pe lângă ei cu frică.

  3. Pingback: BRAŞOV – PRIMA ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ (2) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI·

  4. Pingback: LICITAŢIE PENTRU LAURA « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI·

  5. Pingback: LICITAŢIE PENTRU LAURA « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI·

  6. Pingback: Poveste de vis (18) « Blogul lui Teo Negură·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s