Trec anii, cu bune, cu rele…

Ştiu, de urat am tot urat, dar acum am citit urarea la teonegura.wordpress.com. şi mi-am amintit cum trec anii, cu bune, cu rele…unii s-au dus alţii se nasc…

„Nu mă gândesc niciodată la viitor. Oricum vine destul de repede. „(Albert Einstein)
Cu fiecare an nou mă bucur că existaţi şi că v-am cunoscut, chiar dacă fiecare an mă împinge spre oase scrâşninde de furia împovărării cu un suflet prea tânăr pentru gustul lor, dar eu le spun „iubiţi-mă când o merit cel mai puţin, atunci am nevoie cel mai mult.” 😆

Aşa că, pun zâmbetul pe faţă şi vă urez din nou : LA MULŢI ANI TUTUROR!  🙂

*na, că nici eu nu mă pricep la urări Teo Negura, dar ne înţelegem bine, nu? 😉

 

Anunțuri

21 de răspunsuri la „Trec anii, cu bune, cu rele…

  1. Ne intelegem de minune, ca doi nepriceputi intr-ale urarilor, zicandu-ne din suflet, cu suflet pus printre cuvinte, gandurile bune catre cei prieteni 🙂
    La multi ani, sa fii sanatoasa si fericita mereu! 🙂

  2. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 49) « Blogul lui Teo Negură·

    • Mulţumesc la fel. Partea cu sufletul e un compliment frumos, dar eu mă înspăimânt uneori când mă gândesc cât mai am de lucru acolo… Oricum, mulţumesc. Am prins ideea.

      • O, da…cu totii mai avem mult de lucru acolo, dar e important macar sa stim asta si sa incercam sa facem ceva.

  3. eheeeei, da te pricepi chiar foarte bine! la mulţi ani, spun din nou, cu o îmbrăţişare mare, deocamdată vrtuală, dar ne-om scrâşni şi oasele cândva, cu drag. va fi şi vremea asta, eu ştiu.
    ne-a fost dat să ne găsim, ne va fi dat şi să ne vedem.

      • dacă ies din ţară către ungaria, austria sau germania, promit să ajung la tine.
        varianta low cost este grecia… dar varianta şi mai low cost este să ştergem vacanţa de tot din calendar.
        totuşi, pentru că am o dragă şi bună prietenă la zalău, cine ştie… (oare să-ţi spun că am rude în oraş cu tine?)

      • super
        ce bine ca ai rude pe aici
        e cea mai low cost variantă 🙂 , mai la ei , mai la mine, mai ieşim prin împrejurimi, pe la Rohia de ex. unde e casa memorială a părintelui Stainhardt. N-ar fi o problemă, am avea unde.

    • Dacă am putea închide timpul într-o clepsidră, doar să o întoarcem din când în când…, dar viaţa nu e un joc pe care să-l încerci din nou după ce s-a sfârşit repriza, să mai stăm împreună „atât cât se mai poate, /cât ni se mai cuvine(…) şi să săpăm în urmă,/până vom da de noi.”

  4. Pingback: Sete de foc « Gabriela Elena·

  5. E ora noastră de culcare,
    în geam se leagănă perdele,
    ca-ntr-o subtilă fluturare
    de frunze, aripi, doruri,
    stele

    Nu este nimeni să-nţeleagă
    de unde vine, cu ce rost,
    când noaptea se întinde-ntreagă
    peste acest oraş
    anost

    E poate doar o tresărire
    din foste vremuri viitoare,
    un vis hoinar, ori vreo iubire
    ce nu şi-a mai aflat
    hotare

    Sau este doar un tremur fin,
    al unei mâini ce se întinde
    şi, când atinge, doar puţin.
    se dă-napoi de la a
    prinde

    Ar putea fi o fâstâceală
    a unui Creator tăcut,
    ce-şi scaldă tocul în cerneală
    şi-o ia mereu
    de la-nceput,

    mânjindu-şi guler şi manşete
    cu stropi de cer, cu lună plină,
    atins de veşnice regrete,
    că nu creează
    pe lumină

    Oricum, toţi cred că-n şapte zile
    a terminat, şi-acuma şade,
    cuprins de nostalgii senile,
    ca o fantomă
    cumsecade

    De ce nu s-ar ivi în treacăt,
    la geamul tău, ori la al meu,
    să ne deschidă şi-acest lacăt
    al minţii, trist,

    chiar Dumnezeu ?

    Colectia :Poezii de dragoste

    • Salut Nona.
      Se simte si la voi primavara? Poezie, muzica buna… Multumesc pentru gandurile frumoase.
      Am fost plecata la Laura. Va pupa pe toti. Chiar imi spunea ca ea leaga Bucurestiul de voi (nu de spital 😉 ), si am povestit cu drag despre amintirile cu voi. Acum e primavara, post si speranta de mai bine si in inimile noastre. Ne e dor de voi.
      Sper ca sunteti si voi sanatosi cu totii.
      Sa auzim de bine.
      Post usor si cu folos sufletelor noastre!

      • Salut Cammely

        Se simte dorul de primavara si dorul de,,duca”.Voi iesi din hibernare saptamana viitoare..nolens-volens.Iulia mi-a facut programul deja .Ea are antebratul drept in ghips pentru o rupere de tendon,incident suferit intr-o lupta surda cu un pacient beeeeeeeeeeeeat.Asadar,m-a programat la coafor,cosmetica si sa-l insotesc pe Josh la olimpiada de engleza,sambata viitoare.
        Postul m-a inzdravenit,deja.Gatesc zilnic cat mai diversificat si in cantitati mici pentru ca parintele sa fie bine hranit.Este mai tot timpul solicitat aici si la parohia de la tara.

        O imbratisez cu drag pe Laura.

        Ti-as scrie mult mai mult(e) dar aici nu se cade..Poate voi relua comunicarea pe messenger dar nu cred ca am confortul necesar asa ca astept sa citesti printre randuri,deocamdata.
        Nu ti-am scris despre mucenici,scuze.Sunt anapoda si le iau asa cum vin.

        sS-a cutremurat pagina …nu sunt sigura ca v-a intra postarea….

      • Vai Iulia, draga de ea, îmi pare rău să aud asta. Încadrăm incidentul la riscul meseriei?! 😦
        Sper ca de sărbători deja să poată juca un badminton cu Josh.
        Sănătate Iuliei şi succes la oplimpiadă pentru Josh!
        Bunicuţo, bunicuţo…. ce program plăcut ai. Coafor, cosmetică. Bravo! Aşa da. Se simte primăvara.
        Lasă că-mi fac şi eu timp şi apoi să vezi cum o să dialoghez singură cu oglinjoara: „Oglindă, oglinjoară spune-mi cine e mai frumoasă…?” Scuze, mă ţin şi eu de glume în loc să fiu serioasă. 😆
        Vă pup dulce şi aveţi grijă de voi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s