Material didactic

Dioptriile mari îi dădeau mari bătăi de cap,dar el o vedea cea mai frumoasă şi se hotărâ să o prezinte mamei.

-Măi băiete, ce-ai văzut tu la asta, nu vezi că-i chioară? Neam de neamul nost n-o avut decât copii frumoşi. Mie să nu-mi aduci urâta la casă, îi spune indignată mama lui .

-Te rog mamă, vorbeşte mai încet…poate te aude.

Au făcut starea civilă înainte de sesiune, fără ştirea mamei lui. La câteva luni le-au făcut din nou o vizită părinţilor.

Ea nu ştia de ce se certase el cu părinţii, dar bănuia că probabil n-au acceptat-o. Când el s-a hotărât să calce din nou pragul casei părinteşti cu ea de mână, radia toată de fericire. Ştia că suferă şi voia atât de mult să-l vadă împăcat cu ai săi. Îşi alese atentă ţinuta, se machiase cu grijă şi îşi puse lentilele de contact.

-Bine ai venit fiule, poftiţi, poftiţi de intraţi în casa noastră…, îi întâmpină mama.

La masă băiatul îşi luase curajul să îi anunţe că ea este soţia lui.

-Cum aşa fiule?! Aţi făcut deja nunta?

-Nu mamă, doar starea civilă. Mă gândeam ca nunta să o facem în satul natal.

-Of, of, of copii, copii da’grăbiţi aţi mai fost. Amu nu-i bai, om vorbi cu părintele şi om face şi nunta. Dar tu draga mea de unde esti, ştiu părinţii că v-aţi cununat la sfat?

Ea se înroşi, îşi dădu seama că mama lui n-a recunoscut-o…

-Doamne ce ruşinoasă e draga de ea, uite cum s-a înroşit. No, lasă dragă că amu nu-i bai, aţi făcut-o aţi făcut-o, numa să fie într-un ceas bun că om face şi-o nuntă faină de să povestească tăt satu ce noră frumoasă am, nu-i aşa fecioru lui mama? Da cum ziceai că te cheamă, că n-am ţinere de minte?

-E Cornelia mamă, nu-ţi aminteşti că am venit în vacanţă împreună aici, spuse fiul?

Mama a rămas mută. O privi atent şi nu-i venea să-şi creadă ochilor…

Tatăl, care rar scotea o vorbă, îi şopti mamei la ureche: ai nevoie de ochelari mai tari? Mi-e că te urâţeşti „soacră”…

 

Anunțuri

17 răspunsuri la „Material didactic

  1. Pingback: DIN PRESĂ … | Madi şi Onu Blog·

  2. Marin Sorescu…da! Imi place mult de tot si il recitesc deseori. Uite o poezie care mie imi face bine de fiecare data:

    Am zărit lumina

    Am zarit lumina pe pamant
    Si m-am nascut si eu
    Sa vad ce mai faceti
    Sanatosi? Voinici?
    Cum o mai duceti cu fericirea?
    Multumesc, nu-mi raspundeti.
    Nu am timp de raspunsuri,
    Abia daca am timp sa pun intrebari
    Dar imi place aici.
    E cald, e frumos,
    Si atata lumina incat
    Creste iarba.
    Iar fata aceea, iata,
    Se uita la mine cu sufletul…
    Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
    O cafea neagra voi servi, totusi
    Din mana ta.
    Imi place ca tu stii s-o faci
    Amara.
    O zi buna sa ai, Cammely!

    • Mulţumesc mult pentru poezie. 🙂
      Poate că dacă s-ar asculta mai multă poezie ca aceasta viitorul ar fi mai blând.
      Am fost profund dezamăgită de revelion, ca de altfel în fiecare an, de programul propus de TV.
      Câte momente vesele şi educative s-ar fi putut creea doar prin opera lui Marin Sorescu şi mai avem atâţia…
      Păcat, mare păcat că aducem în faţa publicului român doar kitciuri. Încă mai avem mari actori, artişti care ar putea scoate ţara din acest program de îndobitocire mediatică. 😦
      O zi bună şi ţie Yana.

    • Singura morală pe care mi-am propus-o a fost straja limbii, îmbuibarea cu altă hrană. Da îmbuibare, dar îmbuibare prin cultură. Cultură pe pâine!
      Altfel vom ajunge să nu mai vedem realitatea prin nici un fel de dioptrii.
      Se spune şi se face atâta propagandă mediatică „ţaţistă” încât aujnge să ne scârbească.
      Dacă tot apar în faţa naţiunii măcar să o facă neluându-ne de proşti. Gratuitatea cu care se dau în spectacol e o decizie care deşi le aparţine lor, ajunge să se răsfrângă asupra noastră în ritm de „buriceală”.

  3. Mi-a plăcut această poveste de viaţă. Mulţi au de învăţat din ea. Din nefericire nu vedem gunoiul din ochii noştri, doar pe al celor din jurul nostru. A primit o lecţie serioasă doamna mamă, nu mi-aş dori să fiu în locul ei vreodată. Dacă a învăţat ceva din toată această situaţie, tot este bine. Dacă judecă cu aceeaşi măsură şi astăzi, îşi merită soarta, aceea de a fi pusă în faţa faptului împlinit.

    Sorescu este pe gustul meu. Mulţumesc.

    Zile pline de frumos alături de cei dragi!

    • Dragă Gianina, nu prea mă pricep eu la pamflete, dar adăugarea videoclipului s-a dorit a sporii atenţia(dioptrii) făcând diferenţa între flecăreală şi adevăratele valori .
      Dar da, putem spune şi aşa.
      Dacă flecăreala va prinde la marea masă vom fi ca soacra care îşi merită soarta şi vom fi puşi în faţa faptului împlinit.
      Vă salut şi vă îmbrăţişez şi eu cu mare drag atât pe tine cât şi pe soţul tău.

    • Alexandru. Să trăieşti sănătos maică . 😉
      Acum, pe bune. Zi şi tu, nu se cade să fim mai atenţi ?
      Toţi suntem supuşi greşelilor, dar e una să gafezi şi alta să perseverezi în atitudini greşite. Dacă nu ne putem păstra rafinamentul măcar să ne deschidem ochii şi să ne păstrăm sufletul curat.

    • Bine ai venit Ada. Mulţumesc pentru încurajare. Îţi mărturisesc că azi cochetam cu gândul să o dau încolo de blogăreală, dar îmi revin. 😆
      Vorba lui O Paler sunt momente în care „nu observ decât ceea ce mă deprimă. Restul îmi scapă”.

  4. Pingback: Năbădăiosu` şi prietenia « Cristian Dima·

  5. Pingback: Despre un blog descheiat la suflet « Blogul lui Teo Negură·

  6. Pingback: PAveste fără sfârşit. Medieval story. Cap. 11 « Blogul lui Victor·

  7. Pingback: Eu şi morcovii « Un blog cu năbădăi·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s