„Un vecin fãcuse curăţenie pentru primirea preotului şi pregãtise papuci pentru acesta şi însoţitor…”

Am citit http://daurel.wordpress.com/2011/01/06/chiralexa-tiralexa/ şi răspund aici deoarece consider că e un aspect cu care se confruntă probabil  şi alţii.

„Protocol complicat…”, „in ziua dedicata si la ora potrivita”,”pregãtise papuci pentru acesta si insotitor… ”

Ce să zic? Are omul tot felul de griji lumeşti.

Stau şi mă întreb în ce constă protocolul?!

Programul sfinţirii caselor este relativ(condiţionat). Poţi eventual aproxima ziua, dar indiferent cum o fi, dacă nu ai fost acasă se poate lăsa la biserică numele şi adresa, urmând ca preotul să meargă şi la acele adrese după ce şi-a terminat programul iniţial stabilit.

Curăţenie în casă trebuie să fie şi când eşti singur şi apoi, nu ştiu cum sunt alţii, eu prefer să fac curat decât să se descalţe musafirii, sau să le dau şoşoni. Dar ce era la vecinul în casă, muzeu?   Vecinul  intră cu papuci în casa Tatălui(în biserică)?

Cred că problema este prea simplist pusă. Mai sunt alţii care nu deschid uşa deloc, uitând că preotul vine şi ne sfinţeşte în numele Sfintei Treimi. Aceştia consideră poate că li se încalcă proprietatea, uitând să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra lor. Nimic nu este dobândit fără ajutorul lui Dumnezeu. Nimic nu vom duce cu noi.

Numai cel ce L-a primit întâi în suflet îi va deschide şi uşa casei.

Să ne gândim doar că Dumnezeu ne cheamă pe toţi la El, dar nu intră cu bocancii în casa sufletului nostru, stă răbdător şi aşteaptă să-i deschidem uşa când simţim noi să o facem.

O frumoasă priceasnă(din care am să redau doar câteva strofe) spune:

„Iisuse, veşnic călător,

Prin lumea de păcate,

Tu baţi străin şi iubitor

La uşile-ncuiate.

Nimic Tu nu ceri nimănui

Când baţi şi-aştepţi să vină

Şi vrei să laşi în casa lui

Din pacea Ta divină.

Ai vrea din viaţa Ta să-i dai,

Căci viaţa lui e moartă,

Dar el nu vrea; Tu plângi şi stai

Afară lângă poartă.

Tu, Domnul dragostei, ai sta

Pe veci de veci cu dânsul

Şi baţi şi-aştepţi, dar el nu vrea,

Şi stând, Te scapă plânsul.

(….)

Dar astăzi singur mă-nfior

De-a mele fapte rele

Iisuse şi Te chem cu dor

În noaptea vieţii mele.

O, vino iar, Iisuse blând,

Mai bate iar o dată,

Te-aştept cu sufletul plângând

Şi uşa descuiată.
Cred că se pierde din vedere semnificaţia acestei sfinţiri.
N-am să mai comentez aspectul acesta al „deranjului”, dar am să spun că doar cel care simte iubirea lui Dumnezeu faţă de el să Îl primească în casă fără rezerve şi protocoale, atunci când se simte onorat de vizită.

Botezul Domnului este o sărbătoare a bucuriei: „Acesta este Fiul Meu cel Iubit, întru Care am binevoit.”spune Dumnezeu Tatăl.
Vă invit, dacă-mi permiteţi, pe cei doritori să cunoască mai multe despre Botezul Domnului,să ascultaţi povestea Sfântului Ioan Botezătorul pe https://cammely.wordpress.com/sfantul-ioan-botezatorul/, aşa cum ne-o prezintă Preot Profesor Nicolae Feier.

 

Anunțuri

5 răspunsuri la „„Un vecin fãcuse curăţenie pentru primirea preotului şi pregãtise papuci pentru acesta şi însoţitor…”

  1. Pingback: Un articol deloc exclusivist « Gabriela Elena·

  2. Cammely,
    daca atat il duce capul, asta a facut. Curatenia este permanenta, mai ales dupa ce s-a facut inainte de Sarbatori, vorba vine ca faci curatenie, pui randuiala in lucrurile tale, adica iti pregatesti locul tau si sufletul tau , cum stii tu mai bine, sa-l primesti pe preotul care sfinteste casa ta .
    Banuiesc ca nu de imala (ca n-a fost) s-a protejat respectivul , nici de microbi, c-a fost ger, atunci de ce? Si, chiar scrie asa ceva pe un blog? Doamneee, cate mai auzi!
    Draga mea, La Multi Ani ! nu-mi amintesc daca ti-am spus anul acesta 🙂

    • Da, chiar aşa, multe mai auzim Doamne!
      Am făcut trimitere la articolul respectiv, la început. Sincer, nici mie nu mi-a venit să cred că unii despică firul în 4, pierzând esenţa.
      În definitiv, Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege, că doar nu suntem roboţei programaţi, aşa că face fiecare cum simte.
      Cred că ne-am tot urat La mulţi ani şi nu mai ştim cui. 😆
      Nu contează, important e că am avut gândul îndreptat spre toţi prietenii blogosferei şi nu numai.
      Te pup dulce!

    • Nu ştiu pentru alţii cum este, dar pentru mine contează mesajul unei melodii, exceptând cazurile când sunt la un chef, sau o nuntă şi importanţa se direcţionează spre semeni. dacă ei se simt bine, pot şi eu să mă integrez şi să dansez sau să cânt alături de ei, „de dragul amorului”, pentru că îmi place să văd lumina din ochii celor dragi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s