Aceasta e porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.(IOAN 15,12)
Mitropolitul Bartolomeu Anania, adus la Cluj
„23 de ani de hăituire, prin închisori şi aresturi, cu răgazuri mai mari sau mai mici, cu săptămâni de pribegie prin păduri şi pe culmile munţilor, între o mănăstire sau alta. „Dacă într-un an nu eram arestat ori anchetat, începeam să mă gândesc că ceva nu e în regulă” – mărturiseşte şi astăzi, râzând, Valeriu Anania.”(sursa: aici)
Ca buni creştini suntem datori să avem milă de cei bolnavi şi pentru a nu-i condamna la singurătate să ne rugăm pentru ei, ca astfel să stăm în stare de veghe şi speranţă .
„Dragostea desavarsita iubeste pe toti oamenii la fel: pe cei buni si stradalnici, ca pe prieteni, iar pe cei lenesi ca pe dusmani, facandu-le bine, rabdand indelung si suferind cele ce-i vin de la el. Inca nu are dragoste desavarsita cel ce se mai ia dupa parerile oamenilor, de pilda pe unul iubindu-l, iar pe altul urandu-l, pentru pricina aceasta sau aceea, sau pe acelasi o data iubindu-l, altadata urandu-l, pentru aceleasi pricini. Daca pe unii ii urasti, pe altii nici nu-i iubesti, nici nu-i urasti, pe altii ii iubesti dar potrivit, si in sfarsit pe altii ii iubesti foarte tare, din aceasta neegalitate cunoaste ca esti departe de dragostea desavarsita, care este sa iubesti pe tot omul deopotriva.” (Sf. Maxim Marturisitorul)
Confessio
Doamne, tinde-Ti patrafirul
peste fata mea de lut,
sufletu-mi neghiob si slut
sa-l albesti cu tibisirul
cand amurgu-si toarce firul
peste-un pic de gand tacut.
Sa-Ti vorbesc, ne-aud vecinii,
iar osanda e pacat;
eu stau pe-un colt plecat
si sa-mi scriu povara vinii,
pe cand Tu, la vremea cinii,
sa-mi soptesti ca m-ai iertat
Aciuiati pe-o vatra noua
vom purcede spre nou cant;
eu, o mana de pamant,
Tu, lumina-n strop de roua,
migali-vom cartea-n doua:
Tu, vreo trei, eu, un cuvant.
Si-ncaltandu-Te-n sandale
sa pornesti pe drum stelar,
intr-ale slovelor chenar
eu opri-Te-voi din cale
si-n minunea vrerii Tale
Te-oi sorbi dintr-un pahar.
(Valeriu Anania)
Pingback: PÂNĂ CÂND… ?! | Madi şi Onu Blog·
Cantul cel nou a unei inimi iertate, lumineaza fata de lut, redandu-i stralucirea pierduta. 🙂
Pingback: Ascensiune « Gabriela Elena·
Sper sa -l mai lase Dumnezeu cu noi.Inca mai avem nevoie de cei care nu pot fi calcati in picioare.
Multumesc pentru articol!
Dumnezeu Sa-l odihneasca!
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!