Duminica lui Zaheu

Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu, Lc.19:1-10)

Şi intrând, trecea prin Ierihon.  Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat.  Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.

Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

Aflată în faţa  acestui dud, încercam să refac în mintea mea acest episod evanghelic în care Zaheu, căţărat pe acest sicomor, îşi găseşte echilibrul spiritual printr-o prezenţă reală a lui Hristos în om.

Zaheu vameşul– omul lacom, omul zilelor noastre înclinat spre bunăstarea materială dobândită în mod ruşinos, omul obişnuit să fie respectat datorită puterii, bogăţiei şi poziţiei sale sociale, omul mândru de realizările sale, omul dispus la tot soiul de compromisuri pentru scopul său, omul corupt…

Cât de puternică putea fi dorinţa acestui vameş de a-L vedea pe Hristos, încât să treacă peste penibilul cocoţării în acest dud chiar sub ochii mulţimii, uitând de poziţia socială, de norme şi alte conduite?

Spre el, vameşul păcătos condamnat de semenii lui „toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos”, Iisus priveşte în sus, îi face cinstea de a intra în casa lui!

Cât de diferită poate fi judecata Lui Dumnezeu faţă de cea a omului…, pentru că El vede în adâncul sufletului şi nu caută la suprafaţa lucrurilor văzute în mod superficial de către om.

Cum altfel putea să răspundă el nevrednicul la marea dragoste a lui Hristos, decât prin aceea schimbare lăuntrică care se materializează faptic prin lepădarea lăcomiei şi instalarea în locul ei a dragostei, a milei şi a căinţei sincere „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.”?

Atunci când omul acţionează, face ceva spre a-L vedea pe Dumnezeu, se produce o schimbare lăuntrică, sufletul său tânjeşte spre Calea, Adevărul şi Viaţa prin care dobândeşte „mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.”, căci şi el devine creştin şi are dreptul la mântuire.

Fără Dumnezeu orice schimbare este deşertăciune, nu are substanţă, nu capătă durabilitate, nu ne face „fiu a lui Avraam” şi moştenitori ai Împărăţiei Sale.

Mântuitorul s-a „uitat în sus”, pentru că păcătosul îşi dorea să-L vadă, să-L cunoască, doar la vederea Mânduitorului se poate produce o aşa schimbare!

Credinţa fără fapte este moartă, iar  din fapte trebuie să răzbată credinţa!

A face fapte bune, dar a nu-L căuta pe Dumnezeu, sau a-L nega, sau a-L ignora devine un simplu moft, un act de mândrie, de dorinţă a încoronării noastre cu laude deşarte. E o formă de autosuficienţă, o falsă împăcare cu sinele.

Bogatul corupt al zilelor noastre, poate face o mulţime de fapte bune, de milostenie, dar dacă este om „fără de Dumnezeu”, fiţi siguri că acea schimbare lăuntrică nu s-a produs, e doar într-o campanie cu scopuri strategice sărmanul, doar manipulează şi mai lucrează câte puţin la imaginea sa…

Reclame

13 răspunsuri la „Duminica lui Zaheu

    • Îţi spun sincer că eu am avut ceva emoţii când ghidul a vrut să sară peste Ierihon, datorită timpului care ne presa. În final am reuşit totuşi să ajungem şi acolo.
      A meritat.

      • Tot la fel de sincer îţi spun că am ajuns la Ierihon, la aşezămîntul românesc de acolo şi la Marea Moartă, extra-programul excursiei, cu costuri suplimentare, dar, chiar A MERITAT.

        Dincolo de faptul că am ajuns acolo, rămîne în sufletul meu – al nostru – un vis împlinit : am văzut pe viu, acele locuri fabuloase; am păşit pe locurile descrise în Cărţile Sfinte, despre Pămîntul Sfînt….

  1. Pingback: BLOG de BLOG | Madi şi Onu Blog·

  2. Pingback: VREAU ALTCEVA | Blogul lui CARMEN·

  3. Editura Iona vă invită la un CONCURS
    Cei trei câştigători for primi o carte la alegere şi 30% reducere la un al doilea titlu comandat (dacă doresc).

    Pentru a participa vă aşteptăm pe blogul nostru http://edituraiona.blogspot.com

    Editura Iona a luat chip din dorinţa de a face o trecere lină de la cele ale lumii acesteia la năzuinţele duhului. Conceptul editurii se situează la graniţa dintre tărâmul Dreptei Credinţe şi cel al culturii, încercând să cultive în cititori nu numai o desfătare a sufletului, ci şi să înfăţişeze ochiului omenesc bucuria cărţilor frumoase.

    Editura publică cărţi de teologie ortodoxă, dar şi cărţi pentru copii, încercând să îmbine mesajul creştin-ortodox cu ilustraţii minunate, astfel încât copiii să se simtă atraşi să răsfoiască paginile poveştilor noastre.

  4. Pingback: De ce bloggerim? « Gabriela Elena·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s