Iubirea prin ochi atei

Sărbătoarea îndrăgostiţilor  prinde contur spre încîntarea comercianţilor, o activitate superficială, comercialistă, un kitsch importat din Occident, începând din 14 februarie-Valentine’s Day până la 24 februarie-Dragobete.

Una dintre legende ne spune că  Valentin a fost un preot care căsătorea cuplurile în secret, împotriva legii date de Împăratul Claudius care interzisese căsătoria. El a fost dus la închisoare deoarece refuzase să treacă la credinţa în zeii păgâni. În închisoare, el se împrietenşte cu fiica temnicerului pe care o convinge să creadă în Dumnezeu. În ziua execuţiei sale–14 feb. 269, Valentin scrie o scrisoare de dragoste fetei temnicerului, pe care nu o semnează.

„Dragobetele sărută fetele!”, se spunea mai demult.
Mai e puţin până la Dragobete. Sărbătorit pe 24 februarie, acest fiu al Dochiei aduce bună dispoziţie şi petreceri unde tinerii se presupunea că legau prietenii care se finalizau cu viitoare căsnicii, de aceea se făceau logodne simbolice pentru anul următor.

Ce a mai rămas din sărbătoarea îndrăgostiţilor?

Doar voia bună şi cheful eventual, că de căsnicie fug tinerii ca de pârjol!

Sau fug de responsabilitate?

Le e greu să spună şi două cuvinte, darămite să „te legi la cap”-vorba românului şi să spui un singur cuvânt: „DA!”

Îndrăgostiţii de azi îşi duc povestea lor incertă în frică de… De ce?

De ce vedem atâtea cupluri trăind împreună fără să se căsătorească?

Pentru că se poate.

Sau mai bine zis,  de ce nu?

Unde a dipărut ruşinea de oameni, respectul faţă de părinţi şi frica de Dumnezeu?

Unde a dispărut acea dragoste fierbinte care te făcea să-ţi doreşti să fiţi împreună o veşnicie, să purtaţi acelaşi nume, aceeaşi soartă, să spui lumii întregi că ţi-ai găsit iubirea? Ori „peticul de hârtie” îi sperie mai tare decât propriile sentimente?

Îndrăgostiţii zilelor noastre par să aibă principii cel puţin îndoielnice; „bine, bine, îndrăgostiţi, îndrăgostiţi, dar… până la un punct”. Fără căsnicie, dacă se poate!

Şi atunci cum rămâne? Rămâne valabilă expresia”minţiţi-ne frumos” şi înainte şi după căsnicie?

Şi totuşi există iubire…

 

 

Anunțuri

19 răspunsuri la „Iubirea prin ochi atei

  1. 1. Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, Sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
    2. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa;
    3. chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu Sunt nimic.
    4. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
    5. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
    6. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
    7. nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
    8. acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
    9. Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
    10. Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;
    11. dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
    12. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
    13. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
    14. Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragoste.

    1 Corinteni 13

    Felicitari pentru acest articol!

    • Salut Nona. Mulţumesc.
      Unde altundeva, decât în aceste versete, este mai frumos descrisă dragostea?
      „Îndrăgosteala” asta a zilelor noastre nu prea are nimic în comun cu adevărata dragoste, din păcate.
      Tu ce mai faci?
      Eu am cam lenevit azi.
      Aici plouă, cum e la voi? Vreme de somn şi odihnă?

      • Salut Cammely!
        Stereoptipul din viata mea este benefic pentru faptul ca ma pot considera o madama cu tabieturi pe care nu mi le-am permis in tinerete.
        Veniti la noi din primavara pana in toamna tarziu! In curand ne vom dezlantui in colaborare cu vecinii care-si construiesc vila de sase ani si cu care avem de finisat etajul casei noastre si exteriorul de zugravit,vopsit,jaluzit,etc.Deja schela sta in curtea noastra…
        Asta nu-i de gluma,draga Cammely! Va asteptam!

      • Salut Nona, mulţam fain de invitaţie, dar ştii că nu trebuie să mă inviţi. Dacă o să avem ocazia venim cu mare drag la voi, nu trecem prin capitală fără să vă vizităm. Pentru mine capitala înseamnă Nonaaaaaaaaaaaaaaaa! 🙂
        Mă bucur să aud veşti bune. Spor la lucru. Dacă deja aţi pus schelele aveţi nevoie şi de mână de lucru. 😉
        Dai de băut? Venim. 😆

  2. Ce pot să scriu? De câte ori am aceea stare de puţină linişte sufletească ,ca să pot citi un articol de pe acest blog , sunt încântată. Nu am ştiut nimic despre Valentin.

    Felicitări !

    În ceea ce priveşte căsătoria, mai degrabă le-aş da dreptate tinerilor.Vremurile s-au schimbat .Să acceptăm acest fapt chiar dacă nu ne convine.

    • Bună seara, mulţumesc pentru cuvintele calde.
      Eu nu pot să le dau dreptate, dar nici nu pot să-i judec, ci doar să constat.
      Bănuiesc că scuze plauzibile se găsesc, dar bunicii noştrii au trecut prin vreme de războaie, şi-au lăsat familiile singure, fără voia lor, dar tot şi-au întemeiat familii, nu le-a fost frică de căsnicie, n-au stat să privească la drobul de sare. A existat o decenţă în toate, o conştiinţă care nu te lăsa să te joci „de-a familia” până ce nu ai primit şi Taina Cununiei.

      Vremurile s-or fi schimbat, dar păcatele tot păcate rămân, chiar şi cu permisivitatea noastră.
      O seară liniştită vă doresc.

  3. Păcătos este acela care face sex mânat de orice altceva decât de sentimente nobile de iubire, dragoste.

    Sunt de acord dar, deşi cred în Dumnezeu şi în dragostea Lui pentru noi, cei păcătoşi, nu pot să cred că dacă doi tineri se iubesc înainte de a se căsători înseamnă că Dumnezeu din Cer stă bosumflat şi vrea să-i pedepsească.

    Cred că este păcat ca o femeie , fată să încerce să despartă un bărbat însurat şi să lase nişte copii fără tată. Îl găsesc şi pe soţul infidel la fel de vinovat. Ingrid Bergman a avut un astfel de rol ingrat şi a fost singurul film al ei care nu mi-a plăcut.

    Dar şi a judeca pe alţii este un mare păcat.

    • Am scris undeva că pe Dumnezeu nu ar trebui să încercăm să-L pătrundem cu mintea noastră, ci să ne lăsăm pătrunşi de Dumnezeirea Sa. Atunci nu am fi tentaţi să emitem judecăţi personale cum că El ar acţiona într-un anume mod „bosumflat” sau plin de „pedepse”, ci probabil am pune accentul pe faptele noastre mai mult, încercând să menţinem o legătură strânsă între noi şi Creator.
      Educaţia determină în foarte mare măsură reacţiile omului, chiar şi pe cele organice.
      V-aţi întrebat vreodată cum pot de exemplu călugării trăi în abstinenţă şi mulţi au chipuri plăcute, luminoase? Sfântul Apostol Pavel spune: Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă întru dreptate.(Rom. 8, 10) Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a liberat de legea păcatului şi a morţii. (Rom. 8, 2) Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup. (Rom. 8, 12)
      Că vrem să fim „open mind” sau „înţelegători” faţă de acest păcat al desfrânarii este o opţiune doar, păcatul tot păcat rămâne, doar dacă nu îl dăm afară pe Dumnezeu din Univers, aşa cum au făcut Freud şi Darwin.
      Titlul articolului a fost suficient de grăitor sper.
      Poziţia unui creştin diferă faţă de cea a unui ateu.
      Fugind de Taina Sfintei Cununii, fugim de protecţia lui Dumnezeu, pentru că în această uniune este prezentă însăşi iubirea lui Dumnezeu.
      În repetate rânduri am spus că eu nu judec pe nimeni, nu este vorba de a judeca pe cineva, ci a observa ceva. Starea noastră de păcătoşenie şi slăbirea râvnei cu care ar trebui să urcăm în viaţa noastră duhovnicească, pentru că omul nu este doar trup, ci şi suflet.

  4. Bine te-am gasit!
    Sunt de acord cu tine, nu sunt de acord cu parteneriatul nelegalizat. Iubirea inainte de casatorie nu este acelasi lucru cu iubirea fara casatorie. Sunt de moda veche, am nevoie de responsabilitati, am nevoie de „al meu”, am nevoie de siguranta ca si maine vom fi doi. Evident, exista si divortul, dar il scot din discutie pentru ca atunci cand am spus „da” chiar am crezut (si cred) ca va fi pana la sfarsitul zilelor mele. Din pacate lumea s-a schimbat si pentru majoritatea se pare ca este mai bine asa. Este mai simplu sa nu avem o scara de valori morale, sa spunem ca bunul simt este demodat, ca tot ce este vulgar este frumos, ca e bine sa fim smecheri si nu corecti. Ma intreb: care si cand va fi sfarsitul?
    Noapte buna!

    • Modă veche zici? 😆
      Asta nu ţine de modă, ci de cum ne raportăm la acest subiect, privit prin ochi de ateu sau de creştin adevărat.
      Dacă îmi permiţi să-ţi sugerez o carte care ne invită la exegeză-„Între Freud şi Hristos”, poate ai citit-o deja, se observă aici diferenţa dintre omul lui Freud şi omul lui Hristos.
      Sunt perfect de acord cu tine în ceea ce priveşte scara de valorile morale.
      Doamne ajută.

  5. Saru’mina!
    Indiferent de religie,de vremuri (razboi sau alte situatii limita)pornirea in viata in doi s-a facut ori in fata preotului,ori in fata unui oficial care putea fi cel mai in virsta dintre cei prezenti,in prezenta unor martori(parinti,rude si nu numai) pentru ca „parteneriatul” presupune asumarea unor responsabilitati.A,ca stau impreuna ca studenti,se simt bine,se distreaza in timp ce responsabilitatile sint in sarcina parintilor.Asta e distractie.Dupa distractie ce urmeaza?

    • Scuze pentru că răspund cu aşa întârziere, dar zilele acestea am fost puţin ocupată.
      Corect, aşa cum ai specificat , chiar şi privită doar prin ochi de atei rămâne justificată întrebarea: „După distracţie ce urmează?”. Spunem că e lipsa asumării unei responsabilităţi, dar noi ştim că fără Taina Cununiei, problema este mult mai „spinoasă”.
      Toate cele bune, dragă Alexandru.

  6. Pingback: Bobu, Ceauşescu, Primarul PDL şi Udrea | Madi şi Onu Blog·

    • Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. (1 Corinteni 6:12).
      Nu cred că vârsta este aici subiectul discuţiei, ci credinţa.
      Mulţumesc că îmi citiţi articolele, dar aşa cum aţi observat probabil, din multe articole anterioare, acest blog este spaţiul unui creştin ortodox şi în acest context trebuie să îmi înţelegeţi atitudinea.
      Doamne ajută.

  7. Pingback: Departe « Cristian Dima·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s