Sfânta si Marea Vineri

Ceasurile Împărăteşti, ne pun din nou înainte nespusa coborâre şi smerenie a Domnului, spaima şi cutremurul întregii făpturi, Crucea cea dătătoare de viaţă, credinţa tâlharului, din care se impun câteva învăţături de mare însemnătate pentru mântuirea noastră.

Nefericitul ucenic şi vânzător va uimi de-a pururi lumea. Biserica va osândi fără cruţare pe Iuda cel fără de lege, care nu a vrut să înţeleagă nimic din toate minunile Domnului şi din toată dumnezeiasca învăţătură pe care o auzise de la Învăţătorul, pe Care vânzându-L pe bani, şi-a agonisit spânzurare şi moarte veşnică.

„Din ce pricină, îl întrebă ea, te-ai făcut vânzător Mântuitorului? Au doară te-a despărţit din ceata Apostolilor? Au doară te-a lipsit de harul tămăduirilor? Au doară nu ţi-a spălat şi ţie picioarele la Cină?”[1] Cât de absurdă şi de cât rău este pricinuitoare iubirea de argint, care a dat judecătorilor celor fără de lege pe Judecătorul cel drept, şi care face pe ucenic să se lepede de Învăţătorul şi să se lipească de diavolul, să cadă din lumină în întunericul morţii.

Pe de altă parte, ridicarea tâlharului celui răstignit de-a dreapta Domnului ne umple de nădejde sufletele. La începutul săptămânii, când eram în aşteptarea Mirelui, ne întristam şi ne temeam să nu rămânem afară din cămară neavând haină de nuntă. Acum însă Mirele a venit şi cel dintâi care a intrat în camera de nuntă a fost tâlharul: “Astăzi vei fi cu Mine în Rai!”

Strigătul de încredere şi smerenie către Dumnezeu Cel ascuns, cu Care împreună pătimea chinurile răstignirii, credinţa şi smerenia care au îndreptat pe vameşul, acestea au deschis tâlharului Raiul: „Puţin a slobozit tâlharul pe cruce, şi mare credinţă a aflat. Într-o clipeală s-a mântuit, şi întâi el deschizând uşile raiului, a intrat”.[2]

„Văzând tâlharul pe Începătorul vieţii pe Cruce spânzurând, a zis: De n-ar fi fost Dumnezeu Cel ce S-a întrupat, Care cu noi S-a răstignit, nu şi-ar fi ascuns soarele razele sale, nici s-ar fi clătinat pământul, cutremurându-se. Ci, Cel ce toate le-ai suferit, pomeneşte-mă, Doamne, în Împărăţia Ta.”[3]

Faptul acesta se cuvine a fi privit cu mare luare aminte. Vinerea Mare este ziua poticnelilor. Poporul cel ales îşi pierde dreptul de întâi-născut prin nelucrare şi necredinţă faţă de Dumnezeu; Iuda, din ucenic şi hărăzit împărăţiei, moşteneşte iadul prin iubirea de arginţi; Petru, ucenicul, se leapădă de Învăţătorul dintr-o nesocotită încredere în sine şi numai cu amare lacrimi îşi va putea spăla greşeala; păcătoasa cea desfrânată devine mironosiţă şi toată lumea va vorbi de umilinţa şi căinţa ei, iar tâlharul cel ucigaş intră primul în Rai, prin smerenie şi credinţă.(http://psaltiicatedraleipatriarhale.wordpress.com/2011/04/22/ceasurile-imparatesti/)

Sinaxarul pentru Sfânta si Marea Vineri :

În Sfânta şi Marea Vineri se prăznuiesc sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Se mai face încă pomenire şi de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstingnit împreună cu El.

Slujbele din această zi cuprind: Denia de Joi seara (în timpul căreia se citesc ,,cele douăsprezece Evanghelii” care vorbesc de Pătimirile Domnului), Ceasurile împărăteşti (de vineri dimineaţa), Vecernia (în timpul căreia se face şi ,,Punerea în mormânt” sau scoaterea Epitafului în mijlocul bisericii, spre închinare) şi Pavecerniţa.

În Sfânta şi Marea Vineri se posteşte total, încât nici chiar Sfânta Liturghie nu se săvârşeşte. Iar motivaţia este aceasta: „Aşa am luat din sfintele porunci ale Sfinţilor Apostoli, să nu mâncăm in Vinerea Mare; că şi cuvântul Domnului către farisei zice: „Dacă se va lua mirele de la dânşii, atunci vor posti in acele zile» (Matei 9, 14-15; Marcu 2, 19-20; Luca 5, 34-35). Post desăvârşit, întrucât atunci când Hristos, Mirele Bisericii, Se jertfeşte pe Cruce, Biserica, Mireasa Sa, se pune şi ea in stare de jertfă sau dăruire de sine prin rugăciune smerită şi postire desăvârşită, pentru că ,,pătimind impreună cu El, impreună să ne şi preaslăvim” (cf. Romani 8, 17; 2 Corinteni 4, 11 ; Filipeni 3, 10- 11 ; Apocalipsa 1, 9).(http://www.ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-in-biserica/119-saptamana-patimilor/17900-cantari-denia-vinerii-mari.html)

Tâlcuirea părintelui Teofil Părăian

Astăzi, în Vinerea cea Mare, Vinerea pătimirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne aducem aminte de suferinţele Domnului pentru noi şi pentru a noastră mântuire, de scuipările, de bătăile, de chinuirile de tot felul, de batjocurile, de răstignirea pe cruce şi de moartea pe cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care toate s-au făcut pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Ne-am pregătit vreme îndelungată pentru aceste întâmpinări, pentru aceste gânduri şi simţăminte care ne pun în legătură cu iubirea Mântuitorului arătată pe cruce, ne pune în legătură cu jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos adusă pentru noi. Fiind lucru mai presus de fire, fiind mai presus de lume, cu greu putem să apreciem aceste pătimiri pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a primit pentru mântuirea noastră şi în măsura în care le înţelegem sau înţelegem ceva din ele, stăm şi noi în fata Domnului Hristos, în fata crucii, stăm împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul şi cu Maica Domnului în apropierea crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi învăţăm de la El să iertăm pe vrăjmaşii noştri. Căci Domnul Hristos a zis: „Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac” (Lc. 23, 34), iar aceasta a zis-o despre răstignitorii Săi. Învăţăm de la Domnul Hristos să ne încredinţăm toate ale noastre în mâinile lui Dumnezeu, căci Domnul Hristos fiind pe cruce, a zis către Dumnezeu: „Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul meu” (Lc. 23, 46). Învăţăm de la Domnul Hristos să împlinim toate lucrurile până la deplinătatea lor. Căci îl auzim pe Domnul Hristos zicând: „Săvârşitu-s-a” (In. 19, 30). Învăţăm de la Domnul nostru Iisus Hristos ceva despre măreţia pocăinţei, pentru că tâlharul cel bine cunoscător, care si-a dat seama că pentru păcatele lui pătimeşte, că pentru ale lui păcate este răstignit împreună cu Domnul Hristos, care este nevinovat, a zis către Mântuitorul: „Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta”, iar Domnul Hristos i-a răspuns: „Adevăr grăiesc ţie, astăzi vei fi cu mine în Rai” (Lc. 23, 42-43). Toate acestea pomenindu-le, cerem de la Dumnezeu ajutor ca să înţelegem cât mai bine cele ce s-au făcut pentru noi şi înţelegându-le, recunoştinţa noastră să fie cât mai deplină. Conduşi de Sfânta noastră Biserică în această zi de Vinere Mare, în această zi de Vineri întunecată şi luminată. Întunecată pentru că s-a întunecat soarele şi s-a cutremurat pământul, dar şi luminată, pentru că-i luminată de iubirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în care se arată Dumnezeu Însuşi, Cel ce este iubire; întru această zi binecuvântată de Dumnezeu ne îndemnăm unii pe alţii cu cuvintele Bisericii şi zicem: „Pe cel ce S-a răstignit pentru noi veniţi toţi să-L lăudăm că pe acesta L-a văzut Maria – e vorba de Maica Domnului – pe cruce şi a zis: Deşi rabzi răstignire, Tu eşti Fiul şi Dumnezeul meu”. (http://www.nistea.com/blog/index.php/tag/vinerea-mare)

Poate va intereseaza si:

De ce tac clopotele?

,-https://cammely.wordpress.com/2010/04/01/de-ce-tac-clopotele/

https://cammely.wordpress.com/2010/04/01/patimile-lui-hristos-vinerea-mare/

Anunțuri

2 răspunsuri la „Sfânta si Marea Vineri

  1. Pingback: FICATUL | Madi şi Onu Blog·

  2. Pingback: Aminteşte-ţi! « Gabriela Elena·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s