Doamne, nu am om

„Duminica Slabanogului de la Vitezda”

Una din cele mai mari griji ale omului este singurătatea şi nu vorbesc aici despre solitudinea/izolarea aleasă de bună voie pentru o perioadă determinată, ci despre frica de acea singurătate care se instalează în momente de neputinţă.

Nimeni nu-şi doreşte în clipa imobilizării la pat pentru tot restul vieţii, de exemplu, să rămână singur. Fiecare îşi doreşte un om lângă el, un suflet blând.

Bătrânii, pentru că sunt mai conştienţi de sfârşitul vieţii şi slăbirea/neputinţa trupească, se tem de singurătate.

Unii dintre ei (fini observatori ai propriilor odrasle), fără să jignească, cu multă diplomaţie îşi asigură o bătrâneţe la vre-un azil de bătrâni pentru a nu fi o povară pe capul copiilor, dar cu pensiile tăiate, care şi aşa au fost mici, poate mulţi nu-şi vor permite nici acest lux decât dându-şi proprietăţile şi casele în mâinile „binevoitorilor”, în azilele lui Cseke.

Iată câtă greutate se ascunde în cuvintele biblice ” Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.”(In 5, 7)

De câte ori nu are omul în clipe decisive nevoie de omul potrivit?
Doamne, nu am om” îşi spune.

Să nu uităm că însusi Iisus a trecut prin singurătate, căci s-a dus printre ai lui , iar acestia nu l-au primit, ci căutau să-L prindă în faptă sau cuvânt.

Nici în minunea săvârşită asupra slăbănogului de la Vitezda, un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani, pe ei nu i-a interesat vindecarea slăbănogului, nu au văzut dragostea cu care a răspuns El nevoilor acestuia.

„Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus şi căutau să-L omoare, că făcea aceasta sâmbăta.
Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez.
Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.
A răspuns Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întocmai.
Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi.
Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte.
Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului.
Ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis.
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.
Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia.
Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine;
Şi I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului.
Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.
Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
Dacă mărturisesc Eu despre mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
Altul mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că adevărată este mărturia pe care o mărturiseşte despre Mine.
Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit adevărul.
Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci spun aceasta ca să vă mântuiţi.
Acela (Ioan) era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui.
Iar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
Şi Tatăl care M-a trimis, Acela a mărturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu l-aţi văzut vreodată, nici faţa Lui nu aţi văzut-o;
Şi cuvântul Lui nu sălăşluieşte în voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe care l-a trimis Acela.
Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine.
Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!
Slavă de la oameni nu primesc;
Dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu.
Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi.
Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi?
Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit.
Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela.
Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele?”
(In 5, 16-47)

Atunci când credem că suntem singuri şi neajutoraţi, când credem că „nu avem om„, totuşi îl avem pe Dumezeu care răspunde prin dragostea Sa nemăsurăta, mai mult chiar decât pe măsura dragostei nostre faţă de El (pe Unicul Său Fiu L-a dat jertfă de răscumpărare pentru păcatele noasrte).

„Voieşti să te faci sănătos?” îl întreabă pe slăbănogul de la Vitezda.

Iisus i-a zis: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umblat „(In 5, 8-9)

Să-I cerem, să-L rugăm, să-L ascultăm, să ne întărim în credinţă, pentru că nu suntem singuri, suntem ai lui Dumnezeu.

Să îndrăznim să cerem, să îndrăznim să ne spunem păsul/oful.

Adesea stăm şi ne întrebăm ce se mai poate spune celor mulţi şi neajutoraţi de azi, sau celor care au contribuit la starea lor jalnică şi nu şi-au îndreptat dragostea spre ei prin lucrarea cea bună ci cu neruşinare şi-au urmărit propriile interese?
Apoi ne amintim de Hristos care spune: „Tată, iartă-le lor păcatul că nu ştiu ce fac”, căci spune Domnul: “Fiţi asemenea Tatălui Celui din ceruri”, ca să ne învrednicim şi de Împărăţia cerurilor, prin harul şi iubirea de oameni a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos.

Răspunsul biblic de azi, din Evanghelia lui Ioan este”Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s