Sfânta Treime

Astăzi prăznuim Sfânta Treime, cea deoființă și nedespărțită.
Ne închinăm Dumnezeului nostru treimic(Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh), cel de o singură fiinţă şi întreit în persoanăîntr-o unire nedespărțită.

Una este ființa Dumnezeirii, dar sunt întreite persoanele dumnezeiești.

„Sfânta Liturghie începe cu binecuvântarea: „Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor”. Se pomenesc în acest cuvânt cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Noi credem că Dumnezeu este Unul în fiinţă şi întreit în persoană. E o taină a credinţei noastre, poate cea mai mare taină, ceva ce nu putem înţelege dar putem primi prin credinţă. Asta-i descoperirea dumnezeiască.
Aşadar începutul Sfintei Liturghii anunţă împărăţia lui Dumnezeu care se desfăşoară în cerul cel de pe pământ care este biserica, care se desfăşoară împreună cu noi şi în faţa noastră, împlinindu-se cererea din rugăciunea „Tatăl nostru”: „vie împărăţia Ta”, pentru că la fiecare Sfântă Liturghie vine împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Şi unde-i împărăţia lui Dumnezeu acolo-i de faţă şi Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt.
Un al doilea text în care apare cuvântul Treime este cel din imnul Heruvimic: „Noi, care pe Heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare aducem”. Deci noi, oamenii de pe pamânt care îi închipuim pe Heruvimi, îi închipuim pe Heruvimi pentru că aducem „întreit-sfântă cântare”, cui? „de viaţă făcătoarei Treimi”. E de asemenea un text în care apare Sfânta Treime iar noi mărturisim că suntem, că ne considerăm, că suntem de fapt, închipuitori ai fiinţelor cereşti pentru că aducem „întreit sfântă cântare”, cui? „de viaţă făcătoarei Treimi”, adică Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Pentru că facem pe pământ ceea ce fac Heruvimii în cer, ceea ce fac de fapt toate fiinţele cereşti în cer, de aceea îi închipuim pe Heruvimi. Şi bineînţeles ni se dă îndemnul ca să lepădăm toată grija cea lumească, pentru a putea primi în fiinţa noastră, în existenţa noastră, pe Împăratul tuturor, pe Cel care este în chip nevăzut înconjurat de cetele îngereşti şi căruia Îi zicem „Aliluia”, adică „lăudaţi pe Domnul”.

Al treilea text în care apare cuvântul Treime este cel cu care se răspunde la îndemnul: „Să ne iubim unii pe alţii ca într-un gând să mărturisim”, adică: „Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită”. Aici se pomenesc cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi se afirmă că aceste trei persoane formează „Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită”. Şi Tatăl e Dumnezeu şi Fiul e Dumnezeu şi Duhul Sfânt e Dumnezeu, e o Dumnezeire în trei persoane, „Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită”. Nu pot fi despărţite cele trei persoane ale Sfintei Treimi, se întrepătrund unele cu altele şi sunt de o fiinţă şi nedespărţite, nu pot fi separate. Fiecare dintre persoanele Sfintei Treimi lucrează în felul ei, cu rosturile pe care le are, dar împreună cu celelalte. Despre Dumnezeu Tatăl spunem că este nenăscut şi este Creatorul, despre Dumnezeu Fiul spunem că este născut şi este Mântuitorul, născut din Tatăl, Unul Născut din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede din Tatăl şi sfinţeşte. Deci funcţiile, să zicem aşa, ale celor trei Persoane sunt acestea: Tatăl-Creator, Fiul-Mântuitor şi Duhul Sfânt-Sfinţitor. Aşa este şi în gândirea ortodoxă şi aşa este şi în cuprinsul Sfintei Treimi. De aceea zicem: „Trimite Duhul Tău Cel Sfânt […] Şi fă, adică, pâinea acesta, Cinstit Trupul Hristosului Tău şi ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău”. Însemnă că se întâmplă ceea ce se afirmă despre persoanele Sfintei Treimi, în înţelesul că Fiul este mântuitor şi prin faptul că se dă spre mâncare credincioşilor, intră în alcătuirea existenţială a credincioşilor, iar Duhul Sfânt este sfinţitor.

Un al patrulea text, asemănător cu cel de-al treilea, este răspunsul pe care îl dau credincioşii la îndemnul preotului „Să mulţumim Domnului”. Răspunsul este: „Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimei Celei de o fiinţă şi nedespărţite”. În cuvintele acestea mărturisim de asemenea că Treimea este „de o fiinţă” şi că e „nedespărţită”, pomenim de asemenea persoanele Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi spunem ceva care n-ar trebui să uităm niciodată şi anume că e „cu vrednicie şi cu dreptate a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”, deci mulţumirea noastră către Dumnezeu este închinarea noastră, şi închinarea noastră este datorită faptului că aşa se cuvine, „cu vrednicie şi cu dreptate” este a face noi lucrul acesta, „a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimei Celei de o Fiinţă şi nedespărţite”. Prin urmare, de ce-i slujim lui Dumnezeu? Pentru că aşa se cuvine. De ce-i Slujim lui Dumnezeu? Pentru că aşa e cu „vrednicie şi cu dreptate”. De ce luăm parte la Sfânta Liturghie? Pentru că nu se poate ca un om credincios, dreptmăritor fiind, să ocolească Sfânta Liturghie.

Şi mai este un text din Sfânta Liturghie în care e pomenită Sfânta Treime, cel de-al cincilea text şi anume răspunsul la binecuvântarea pe care o dă preotul cu Sfântul Potir în mână când zice: „Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta” şi când credincioşii răspund: „Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi”. Deci credinţa cea adevărată ne pune în legătură cu Preasfânta Treime, Preasfânta Treime este mai presus de ceea ce putem gândi noi, de ceea ce putem spune, dar partea noastră în legătura cu Sfânta Treime este închinarea noastră, deci când zicem: „Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne”, semnul credinţei celei adevărate este şi închinarea adusă Preasfintei Treimi.

Acestea sunt cele cinci texte din Sfânta Liturghie în care se pomeneşte Preasfânta Treime, cu numele de Treime.

Şi mai este un text în cuprinsul Sfintei Liturghii în care cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt pomenite cu rost de binecuvântare, şi anume când preotul spune: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi”. Sunt de asemenea pomenite cele trei persoane ale Sfintei Treimi, adică Dumnezeu Tatăl cu iubirea Sa, Dumnezeu Fiul cu harul său şi Dumnezeu Duhul Sfânt cu împărtăşirea Sa, cu faptul de a se împărtăşi. De fapt legătura noastră cu Preasfânta Treime se face prin Duhul Sfânt Care sfinţeşte, prin Duhul Sfânt Care ne descoperă măreţiile Sfintei Treimi.”-fragmente din predica Pr. Teofil Paraian, sursa http://biserica.org/Publicatii/1996/NoI/06_index.html

Sfânta Evanghelie după Matei (cap. 18, vers. 10-20)

Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi ducându-se va căuta pe cea rătăcită? Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit. Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia mici. De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş. Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer. Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.

Anunțuri

2 răspunsuri la „Sfânta Treime

  1. Eu am aflat de pe un blog ca e singura data cand intr-un an se fac in biserica rugaciuni pentru sinucigasi. Pacat, ar trebui sa se faca asta mai des, sunt tot suflete…

    • Dragă Teo, după câte am auzit şi eu, se spune că preoţii fac rugăciuni de pomenire a tuturor celor care au murit, inclusiv pentru cei care şi-au luat viaţa, in cadrul Vecerniei din ziua Rusaliilor, în rest nu ne împiedică nimeni să-i pomenim în rugăciunea personală, lăsând sufletul lor la mila lui Dumnezeu, pentru că ce ştim noi judecăţile lui Dumnezeu?
      Nu noi hotărâm cine se mântuieşte şi cine nu, spune Pr. Prof. Adrian Cherhat , nu există o rânduială liturgică oficială sau publică a Bisericii în asemenea cazuri şi, deci, nu se poate face nimic în această formă, dar în particular mila şi iubirea noastră pentru sinucigaşi se poate manifesta, nu apreciind actul lor, ci plângând sufletul lor.
      De ce numai atunci? Rusaliile după cum ştim este sărbătoarea anuală a pogorârii Sfântului Duh. Poate la bază stă faptul că sinuciderea este păcat împotriva Duhului Sfânt despre care Hristos a spus că nu se va ierta nici în veacul acesta nici în cel viitor (Matei 12, 32), tocmai pentru faptul că nu mai există pocăinţă, dar luând în considerare că sinuciderea poate fi produsul unei tulburări psihice,de altfel greu de dovedit, cred eu că se face acea rugăciune de Rusalii. Chiar nu ştiu dacă e aşa. O să mai întreb duhonicul.
      De ce nu se fac pomeniri sau slujba înmormântării pentru sinucigaşi(cu excepţia celor bolnavi psihic)? Deoarece ne rugăm pentru „robul lui Dumnezeu adormit în dreapta credinţă şi în nădejdea învierii”, iar sinucigaşul nu moare, nicidecum, în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice. Dacă ar compara chinurile vremelnice cu cele veşnice ar renunţa cu siguranţă la actul suicidal.
      Spune Apostolul „Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt şi că nu sunteţi ai voştri? Preamăriţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu”. Astfel dacă cineva îş ia singur viaţa se produce acea ruptură definitivă dintre om şi Dumnezeu, a ales să nu fie al lui Dumnezeu, este un act al revoltei contra lui Dumnezeu, sinucigaşul renunţând de bunăvoie la şansa pocăinţei.
      Iar Sf. Apostol Pavel spune: ” Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Căci şi Hristos spre aceasta a murit şi a înviat şi a trăit, ca să domnească şi peste cei morţi şi peste cei vii”. ( Romani 14, 7-9).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s