Mama mea, fetiţa mea…

Frângându-şi mâinile, mama rămasă fără sprijinul soţului ei, îşi plânge durerea bătrâneţilor neputincioase, cu boli şi suferinţe.
Mă simt, la rându-mi, neputincioasă să-i alin durerea, nu găsesc cuvinte de mângâiere, o rog doar să mă lase să-i întorc dragostea şi grija pe care mi-a dăruit-o ea până acum.

Rugaciunea vaduvei

Dumnezeul meu, placut-a voii Tale celei nepatrunse de mintea omeneasca sa-l ia la Tine pe sotul meu. Grea este crucea ce mi-ai dat-o sa o port. La cine insa voi cauta scapare, fara numai la Tine, Cel ce esti aparatorul si sprijinitorul Atotputernic al vaduvelor si Parintele cel Atotbun al orfanilor! Ajuta-mi ca unei neputincioase, hraneste-ma ca pe o sarmana si ma intareste a face intru toate voia Ta cea sfanta! In tine, Preabunule Stapane, pun toata increderea mea, asculta umilita mea rugaciune, pentru Fiul Tau cel Unul-Nascut, Domnul nostru lisus Hristos, cu Care impreuna stapanesti in vecii vecilor. Amin.

Anunțuri

3 răspunsuri la „Mama mea, fetiţa mea…

  1. Pingback: Speranţa « Gabriela Elena·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s