cateva flori din gradina tatalui meu

Azi tata ar fi implinit 77 de ani si …. toate imi vorbesc de el.

Florile din gradina sunt inca cele ingrijite de el. Acum si ele si noi ţesem intr-o rugaciune acelasi gând tăcut.

„Cele ce prin adâncul întelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chivernisesti si cele de folos tuturor le daruiesti, Unule, Ziditorule, odihneste, Doamne, si sufletul robului Tau Vasile, ca spre Tine nadejdea si-a pus, spre Facatorul si Ziditorul si Dumnezeul nostru. Amin.”

„…m-a chemat într-o zi avva Arsenie şi mi-a spus: mângâie-l pe părintele tău, ca atunci când va urca la Domnul să se roage pentru tine, şi-ţi va fi bine.„(Pentru Avva Arsenie, Patericul Egiptean)

Anunțuri

9 răspunsuri la „cateva flori din gradina tatalui meu

  1. Pingback: Din studenţie… « Gabriela Elena·

  2. In incercarea de a umple golul ramas,il regasesti in toate locurile in care si-a lasat amprenta.Si vad eu,o amprenta de iubire si frumusete.Este si va fi mereu acolo in zimbetul fiecarei flori pentru tine si pentru toti…

  3. Pingback: Priveşte în jur! « Gabriela Elena·

  4. Nicio vorba sau altceva nu ne va scoate din suflet sau din minte durerea pricinuita de plecarea unuia dintre cei dragi. Singura alinare este ca Dumnezeu stie cel mai bine ce sa faca cu noi atat pe lumea asta cat si in cea nevazuta, important este sa intelegem ca trebuie sa facem ca EL, numai astfel ne este bine. As putea sa spun ca oricare altul ca „imi pare rau, sa fie iertat”…dar nu l-am cunoscut, dar daca ai postat atatea flori pline de lacrimi inseamna ca a fost un om minunat. Cu siguranta la un moment dat toti ne vom reintalni si atunci nu va mai fi loc nici macar de amintirea durerii! Toate cel bune!

    • Multumesc de vizita si sentiment. Asa este. Singura alinare este la Milostivul Dumnezeu .
      Tata a fost si ramane pentru mine un om minunat!
      Se spune ca fetitele sunt mai atasate de tatic, iar baietii de mamica. Nu stiu de unde aceasta vorba, dar eu raman fata tatii. Tata nu vorbea prea mult, dar si vorbele si tacerile lui ajungeau la suflet ca o imbratisare calda. Te atragea ca un magnet.
      Cineva m-a intrebat daca mi-a lasat o ultima vorba, un ultim sfat, de parca mai era nevoie de cuvinte. Noi ne intelegeam din priviri chiar si atunci cand nu mai avea putere sa vorbeasca. Mana parinteasca calda care o tinea pe a mea si a fratelui meu si privireai ce revarsa ocean de iubire a fost mai mult decat tot ce era de spus.
      Dumnezeu sa se milostiveasca de sufletul sau bland!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s