Vis, crez sau destin?

Dupa nenumaratele imagini cu GIULIANO STROE e randul altor stiri care sa socheze devoratorii de senzational
Gimnastica chineza este in varful ierarhiei in fiecare competitie la care o delegatie din aceasta tara participa. De foarte multe ori concurente cu romancele noastre, chinezoaicele au fost subiectul multor controverse. Cele mai aprige dispute din forurile sportive internationale au fost legate de varsta la care sunt introduse in competitiile oficiale gimnastele. S-a presupus, iar pana acum nu s-a putut dovedi nimic, ca fetele care au ajuns in concursuri erau mult prea mici pentru a avea voie sa participe, asa ca li s-ar fi falsificat actele si ar fi avut varsta necesara in mod artificial. Insa pana cand nu vor exista probe totul ramane doar o presupunere.(…)Un foto-reportaj surprinzator ne arata lumea in care micutele gimnaste isi traiesc chinul si totodata visul.
„Durerea este prezenta in fiecare zi in viata lor, si totusi acesti copii rezista. Ii intareste si le da putere visul lor de a deveni campioni”.(intregul articol in sursa: http://stirileprotv.ro/stiri/sport/antrenamente-in-lacrimi-durere-si-visuri-prin-ce-chinuri-trec-micile-gimnaste-din-china-foto.html, vedeti si imaginile: http://image.stirileprotv.ro/media/images/620xX/Jan2012/60540022.jpg , care vorbesc de la sine)

Ma intreb cum poate avea un copil de 2 ani asemenea vise? Cred mai degraba ca traiesc visul altcuiva. E asemeni unei oglinzi cu 2 fete, una a copilului maturizat prea devreme si alta a parintelui/adultului imatur.
Exemplele curg. Tot aceeasi sursa http://stirileprotv.ro/stiri/sport/ , prezinta o fetita, Naomi Kutin care la doar 10 ani „isi doreste o cariera in…haltere!”, citez : „record incredibil: a ridicat 97 de kilograme la stilul ghemuit „.
Nu e de mirare ca unii cred mai degraba in extraterestrii si in suprazei daca tot ne chinuim atat sa schimbam sistemul de valori.
Ce vina au acesti copii? Asa le-o fi fost soarta?

Dar soartă şi destin nu există. Acestea sunt fantezii. Să luam de pildă ceea ce s-a întâmplat în Ierihon. Întrebăm: Întâmplarea aceasta a fost sortită? Nu. Pentru că înainte ca Hristos să privească, a premers un şir de acţiuni.

Zaheu era mai-marele vameşilor. Dar când a auzit că a venit Hristos în cetate, i s-a născut dorinţa de a-L cunoaşte pe Hristos. A ieşit în drum, dar pentru că era mic de statură, nu putea să-L vadă. De aceea, a alergat înainte ca un copilaş, s-a căţărat într-un copac şi de acolo aştepta să treacă Hristos, ca să-L vadă. Această dorinţă puternică a lui Zaheu a văzut-o Hristos, Care cunoaşte inimile oamenilor, şi a hotărât să-i îndeplinească dorinţa puternică şi să-i răsplătească bunăvoinţa. Dacă Zaheu n-ar fi avut această râvnă, Hristos nu Şi-ar fi ridicat privirea spre el. Aşadar, evenimentul n-a fost sortit. Zaheu a meritat interesul lui Hristos. Atâţi alţi oameni, care erau în jurul Lui, nu s-au învrednicit de onoarea de care a fost învrednicit Zaheu.

Dar la fel ca în cazul lui Zaheu, aşa şi în alte episoade şi întâmplări din viaţă nu există soartă. Fiecare om este creatorul sorţii lui. Pentru că Dumnezeu a dat omului şi minte şi inimă şi conştiinţă şi libertate, ca să se gândească, să judece şi să ia hotărâri care să fie spre folosul lui şi spre propăşirea lui. Îşi foloseşte bine darurile dumnezeieşti? Va avea o soartă bună, va trăi fericit. Foloseşte rău aceste daruri? Va avea o soartă rea, va trăi mizerabil. Cine e de vină?

Unul se duce şi doarme pe gura unei fântâni. Noaptea, în timp ce doarme, se întoarce pe-o parte, cade în fântână şi se îneacă. Întrebăm: Cauza este inexistenta soartă? Sau el însuşi, care ar fi trebuit să se gândească la asta înainte de a se întâmpla? Din nefericire, acelaşi lucru îl fac mulţi, iar după aceea îşi blesteamă soarta. Vreţi şi alte exemple? Unul se îmbată. În pofida sfatului medicului, în pofida îndemnurilor şi lacrimilor femeii şi copiilor lui, prietenilor şi rudelor lui, acesta continuă să bea. Se îmbolnăveşte. Devine alcoolic. Cele dinăuntru ale lui ard. Moare. Cine e de vină? Soarta inexistentă sau patima băuturii? Altul este jucător la cărţi şi joacă tot timpul. În sfârşit, falimentează şi ajunge la închisoare. Cine e de vină? Soarta sau patima lui? Bine zice poporul: „Cum îţi aşterni aşa vei dormi”. Astfel, prin aceste exemple se demonstrează că omul este creatorul viitorului său, al sorţii lui.

Dar trebuie să mărturisim că există şi lucruri care nu depind de acţiunile omului. Astfel de lucruri sunt de pildă cutremurul, inundaţia, neplouarea, seceta, epidemiile şi alte rele care se întâmplă în viaţa umană. […]

***

Concluzia noastră este că nu există soartă. Omul prin faptele lui bune sau rele este creatorul viitorului său. Dar deasupra tuturor stă Dumnezeu, Care, fără să anuleze voinţa omului, se îngrijeşte cu nesfârşită dragoste de întreaga Lui creaţie, iar mai înainte de toate de om. Aşadar, nu sorţii, nu destinului şi norocului, ci „Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm” (Dumnezeiasca Liturghie)(sursa: http://ruga.ro/2164/exista-soarta/).

Cu atat mai mult se cade sa nu ne jucam cu „soarta” altora, ci sa le lasam libertatea de a alege in cunostinta de cauza, nici Dumnezeu nu anuleaza vointa omului, ne credem mai mari ca El? Cata mandrie…!

*Adaug si o poezie.

CONTABILITATE, de Marin Sorescu

Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.
Câteva momente când era să fim fericiţi,
Câteva momente când era să fim frumoşi,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos –
Pe care l-am trăit.
O femeie pe care am iubit-o
Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de an de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.
Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieșit?)
Fac două (Scriem una și ținem una,
Poate, cine ştie, există și viață de apoi).
(sursa:http://parohiasfarhangheli-satumare.ro/pagina-de-poezie/89-pagini-de-poezie-13)

Anunțuri

5 răspunsuri la „Vis, crez sau destin?

  1. Maria,
    Material demn de tine, Pedagogul.
    Chintesenta Justitiei Divine, oricum ai privi-o, se regaseste aci:
    [„Fiecare om este creatorul sorţii lui”.
    Pentru că Dumnezeu a dat omului şi minte şi inimă şi conştiinţă şi libertate, ca să se gândească, să judece şi să ia hotărâri care să fie spre folosul lui şi spre propăşirea lui.]
    [ Îşi foloseşte bine darurile dumnezeieşti? Va avea o soartă bună, va trăi fericit. Foloseşte rău aceste daruri? Va avea o soartă rea, va trăi mizerabil. Cine e de vină?]Mi-ar place sa am postul, sa il recitesc periodic,in rol de memento.
    Si inca ceva: Nu m-am inselat in privinta ta. De aceea, am fost entuziast sau retinut, in toate comentariile mele .In fata valorii, ma simt cuprins de respect, sau de sfiala!

    Madi si Onu

  2. Cred ca atunci cand vorbim despre soarta, destin, nu facem altceva decat sa ne cautam scuze: pentru esecuri, neimpliniri, ratari. Pentru ca, evident, tot ce se intampla bun in viata noastra e meritul nostru exclusiv: am fost destepti, pe faza, pregatiti, gata de actiune.
    Despre ”asta e destinul meu”, s-au scris cantece, carti, s-au facut filme. Cred ca notiunea de soarta e atat de populara, incat prea putini inteleg rostul real al puterii pe care, cu voia lui Dumnezeu, o avem asupra propriei vieti!

    • Bine punctat. Asa simt si eu. Sunt deacord cu tine, Gabriela.
      Cineva spunea ca multi oameni confunda un management prost cu destinul. Faptele noastre nesabuite sunt neasumate, pe cand reusitele noastre sunt asumate pe deplin de noi insine. In primul caz dam vina pe destin, multi implicandu-L chiar pe Dumnezeu si spunand”asa a vrut Dumnezeu”, dar vb ta cand avem o reusita uitam sa-l mai implicam pe Dumnezeu, totul e doar meritul nostru. Curios cum oamenii au tendinta de a gasi mereu un tap ispasitor pt a-si justifica consecinta faptelor lor rele si de a se lauda cu reusitele lor uitand de Dumnezeu.
      Omul bun este liber, chiar dacă e sclav. Omul rău este sclav, chiar dacă e rege-citat din Sfântul Augustin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s