un an de când Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a mutat în eternitate

MIEZONOPTICĂ, de Valeriu Anania

Cine-mi bate-n fereşti?…

Doamne, Tu eşti?

Cu braţele cruciş pe piept,

De când Te-aştept,

De când Te-aştept!

Mi-era dor să Te văd, să Te-aud

Ca Zaheu pe creanga lui de dud,

Să Te simt în suflet, comoară,

Cum Te-a simţit vecia-ntâia oară,

Când stelele nu aveau nume,

Când nu-ntinseseşi cortul peste lume,

Când din praştie nu azvârliseşi luna,

Nici stele multe, una câte una,

Când, ne-ncăput, urzeai din abur lut

Şi, neînceput, urneai un început…

Dar tu parcă n-ai fi Tu!

Prin ce-nţeles se prefăcu

Veşmântul tău de in

In strai de aur şi rubin?

Cununa ta de spini, cununa ta,

E cuşmă de diamant şi catifea!

De când ţi-ai pus panglici şi zurgălăi

Să te slăvească cerşetorii tăi?

Picioarele tale, desculţe, sărace,

Pe cine-ai pus să ţi le-mbrace

În ciuboţele negre, lustruite?

Eu le ştiam zgâriate, prăfuite,

Sfinţite de osândă, miruite

Cu lacrimile păcătoasei din Magdala.

Cin’ ţi-a schimbat frânghia cu beteala

Şi trestia, cu cârja de argint,

Şi rănile, cu bumbi de mărgărint?

Nu, nu, tu nu eşti Tu!

Tâlharii tăi

Nu sunt nici ei mai buni

Şi nici mai răi.

Urechile-ţi aud, din mii de guri,

Cea dreaptă, rugăciuni,

Cea stângă,-njurături.

In templul slavei zornăie parale

Lângă icoana sfântă-a Maicii Tale

Şi lângă poala sfinţilor cuminţi

Rânjeşte corvanaua cu arginţi…

Eu te-aşteptam sărac şi plin de har,

Să-ţi storc licoarea rănii în pahar

Şi să te sorb aşa, smerit cum mi-s,

Cel vechi, ucis,

Cel nou, închis,

Cel ce-o să vină, paradis,

Ca printr-un vis, Ca printr-un vis ..

.

Hai, suflete, pe calea ta întreagă,

Ia-ţi pâine şi icoană în desagă,

Şi-om rătăci aşa, pribegi,

Ceasuri întregi şi ani întregi,

Udaţi de ploi, uscaţi de vânt,

Şi ne-om opri lângă-un mormânt

Şi-om scormoni cu ghearele prin glod

Să dezghiocăm o inimă de voievod

Şi să vedem de-ntr-însa s-a ascuns

Cel neajuns,

Cel nepătruns…

Cu viaţa mângâiată în răspăr

Ne-om închina în duh şi-n adevăr

Şi, sângeraţi pe frunţi,

Ne-om răstigni privirile pe munţi

Unde-au crescut şi străjuiesc mereu

Veciile de piatră ale lui Dumnezeu.

(http://www.parohiasfarhangheli-satumare.ro/pagina-de-poezie)
Bartolomeu Valeriu Anania,Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului (n. 18 martie 1921, comuna Glăvile, județul Vâlcea; d. 31 ianuarie 2011, Cluj-Napoca)
„Parastasul de un an de la decesul mitropolitului Bartolomeu a fost oficiat ieri în Catedrala mitropolitană din Cluj-Napoca.”(http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/mitropolitul-bartolomeu-si-privirile-de-care-i-a-fost-dor–82946.html)

Viaţa te împovărează oricum.
Totul este dacă povara ei, acceptată cu umilinţă sau purtată ca un blestem, îţi proiectează în veşnicie un grumaz de zimbru sau o cocoaşă de cămilă.
(Valeriu Anania)

DUMNEZEU SA-L IERTE SI SA-L ODIHNEASCA UNDE TOTI SFINTII SE ODIHNESC!

Reclame

2 răspunsuri la „un an de când Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a mutat în eternitate

  1. Minunată poezia. A trecut un an de când a plecat la Ceruri… Dumnezeu să-l odihnească în pace!

    Frumos prilej de aducere aminte ne-ai oferit aici!

Lasă un răspuns la Alex Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s