clipa fluturelui

Lui nu-i venea sa creada ce se intampla, ei doi in camera pustie, acum insa nu poate decat sa se bucure de moment si incearca fara prea multe cuvinte sa stranga intr-un sarut toata imensitatea de sentimente care-i fierbe in vene si-si joaca dansul de lebada alba.
Ea se lasa iubita, el trage jaluzeaua. E lesne de inteles ca-si sunt lor lumina si fiecare straluceste in oglinda inimii celuilat.
Marile iubiri nu au nevoie neaparat si de cuvinte mari, ajung priviri, atingeri si doar un singur fluture , dar cu un trilion de aripi si ei…, ei ii simteau fiecare aripa cum loveste in cioburile lor adunandu-i intr-un tot unitar si apoi ii imprastie iar ca pe un praf de creta usor plutind prin…Prin ce? Ca aer parca nu mai aveau, ii sufoca secunda molipsitoare ce le rasturna tot universul contompindu-i intr-un intreg ce nu mai lasa loc unor perceptii contrare celor anterioare, caci simteau la fel si acum ca si atunci, doar ca acum totul se conjuga la clipa fluturelui.

Offffffffffff, ce vis!
El ridica bratul si trase jaluzeaua si o lumina puternica il izbi in fata spunandu-i: „buna dimineata om frumos, grabeste-te sa-ti duci mireasa la altar”!
„Fiindcă cinstită este nunta şi patul neîntinat” (Evrei 13, 4).

Anunțuri

7 răspunsuri la „clipa fluturelui

  1. Pingback: hors d’oeuvres « Almanahe·

  2. Pingback: Duzina de cuvinte – iubire « Tiberiuorasanu's Blog·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s