Acum regreta că şi-a ascuns mereu sentimentele şi i se părea prea târziu ca să mai poată schimba ceva. Nici această alunecare blândă a mâinii prin părul ei albit nu-i mişca amintirile încremenite într-un abis infernal şi nu intelegea de ce?
Căci nici cea mai cruntă beţie n-ar fi putut lăsa în urma ei ghirlande anosmice de adulmecări mai anapoda şi fără sens şi atunci de ce şi cum s-a ajuns aici?
Amfora îşi scurge bobul amarui pe buze stafidite si-ar vrea acum sa-i mai arunce macar odata anocra iubirii ca sa-l oprească in adâncul inimi ei.
Imobilizat la clipa pentru vecie, îşi duce prezentul într-o incertitudine ce-i amplifică arsura din pieptul tot mai firav sub care un arcus îşi joacă coarda în sunete grave.
Sta langa ea de ceva timp fără măcar să fi aflat cum de a putut sa o uite? Cine e ea defapt şi dacă ea e unica şi singura mare iubire a lui unde s-au îngropat amintirile?
O tu, amară bătrâneţe a minţii, stoarce buretele şi lasă cuvântul la locul lui să măture drumul spre trecut!
Pingback: duzina de cuvinte – luna râdea·
Pingback: L-am prins pe dumnezeu fumând « Almanahe·
cuvintele dau cu aspiratorul…unde aspirator e de la verbul a aspira…:)
aspirator spre re_cunoastere 😉
Amnezie, regrete… Din păcate există şi ele, şi sunt amărui… 😦
N-am vrut să te intristez.
Scuze, Vero.
O duminică plăcută îţi doresc.
Nu m-am întristat, nu-ţi face probleme. Meditam doar…
O seară frumoasă!
Pingback: Duzina de cuvinte – pre-text muzical în a minor « Tiberiuorasanu's Blog·
off… buretele acesta al uitării. 😦
uneori e greu să-ţi reaminteşti clipa primei emoţii cand prezentul te izbeşte cu rutina 😉
E buna si uitarea… altfel, am innebuni, cred, sub povara gandurilor care se nasc si cresc in noi cu fiecare secunda!
Asta asa e Gabi, dar unele amintiri ar trebui pastrate in detrimentul rutinei 😉
O zi frumoasa sa ai.