amnezie

Acum regreta că şi-a ascuns mereu sentimentele şi i se părea prea târziu ca să mai poată schimba ceva. Nici această alunecare blândă a mâinii prin părul ei albit nu-i mişca amintirile încremenite într-un abis infernal şi nu intelegea de ce?
Căci nici cea mai cruntă beţie n-ar fi putut lăsa în urma ei ghirlande anosmice de adulmecări mai anapoda şi fără sens şi atunci de ce şi cum s-a ajuns aici?
Amfora îşi scurge bobul amarui pe buze stafidite si-ar vrea acum sa-i mai arunce macar odata anocra iubirii ca sa-l oprească in adâncul inimi ei.
Imobilizat la clipa pentru vecie, îşi duce prezentul într-o incertitudine ce-i amplifică arsura din pieptul tot mai firav sub care un arcus îşi joacă coarda în sunete grave.
Sta langa ea de ceva timp fără măcar să fi aflat cum de a putut sa o uite? Cine e ea defapt şi dacă ea e unica şi singura mare iubire a lui unde s-au îngropat amintirile?
O tu, amară bătrâneţe a minţii, stoarce buretele şi lasă cuvântul la locul lui să măture drumul spre trecut!

Anunțuri

12 răspunsuri la „amnezie

  1. Pingback: duzina de cuvinte – luna râdea·

  2. Pingback: L-am prins pe dumnezeu fumând « Almanahe·

  3. Pingback: Duzina de cuvinte – pre-text muzical în a minor « Tiberiuorasanu's Blog·

  4. E buna si uitarea… altfel, am innebuni, cred, sub povara gandurilor care se nasc si cresc in noi cu fiecare secunda!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s