Toate trec, zboară şi se scurg stingher, dar ne încrâncenăm să le facem pe toate ca şi cum am fi nemuritori, mereu grăbiţi, mereu prea ocupaţi uitând să scoatem din colţ prăfuitul suflet.
Alergăm oriunde până în cele mai îndepărtate margini pentru câteva clipe de fericire investind oricât şi oricum, dar pentru eterna fericire nu investim nimic, ori poate prea puţin, aşa târât şi greoi împinşi parcă din spate de braţe nevăzute.
În răstimpuri alunecăm precum o frunză spre lutul plămădirii noastre, dar haideţi să facem pământul cer, căci putem!
Haideţi să nu tragem sufletul la pământ.
Credeţi în desprinderea de viciul urât şi dens chiar dacă boabe de sudoare ne vor umple tâmpla.
Noe a rămas virtuos când nu avea în jurul lui nici o pildă de virtute.
E doar un prag peste care trebuie să ne trecem şi sufletul!
*sursa imaginii: http://www.trilulilu.ro/imagini-diverse/de-la-suflet-la-suflet-1
Nu avem doar trup ci si suflet
Anunțuri
iar eu îţi întorc zâmbetul şi mulţumirea… cu drag.
Te imbratisez si te las in compania lui Beethoven (always makes me feel better) 🙂
Pingback: Plînge inima mea « Tiberiuorasanu's Blog·
Pingback: Duzina de cuvinte-Ispita « Cățărătorii·
un gand bun pt un suflet frumos:) o zi frumoasa sa ai !
Multumesc, Vanessa.
Iti trimit in dar o coronita de sanziene impletita cu multa dragoste.
” dar haideţi să facem pământul cer, căci putem!”
ce bine-ar fi să putem face asta, cît mai mulţi şi cît mai des…
Expresia „să facem pământul cer, căci putem” nu e de la mine, e din Omiliile Sf Ioan Gura de Aur.
O seara linistita iti doresc Tiberiu.
Randurile acestea, in care ai pus suflet din sufletul tau, sunt o minune!
Multumesc, ganduri bune draga mea.
Pingback: Vibraţii « Almanahe·
Pamantul cer…. frumos ar fi!
Da Simona, ar fi frumos sa incercam sa devenim mai buni. 🙂
cred că de data asta, noeişti cum suntem, nu trebuie să mai luăm şi căţel şi purcel…cred că tre’ să ne descurcăm singuri, fără să mai avem de unde împrumuta năravuri! 🙂
un om cu virtuti pare deja suspect 😆 , sau noi suntem prea sceptici 😉
Uitam de suflet fiind prea prinsi de carcasa trupului pe care nu-l pretuim nici pe acesta cu adevarat! Ar trebui sa fim mai constienti de bogatia interioara a fiecaruia! Multumesc pentru frumosul oferit!
Asa este Lolita, pana si de trup ne ingrijim prea putin.
O duminica faina!
Pingback: duzina de cuvinte- mireasa | psi-words·
Pingback: Dialog cu Mine Insumi·