Arzand

Cu geamul larg deschis Ligia încearcă să adoarmă.
Aiurea, nu reuşeşte. Butonează telecomanda, ochii obosesc, acum e momentul!
A aţipit. Nu pentru mult timp însă.
Pe banca din faţa blocului o trupă de tineri prea veseli joacă cărţi, înjură, beau, scuipă seminţe şi pentru că aşa vor muşchii lor, ascultă manele ce urlă invers proporţional cu dimensiunea aparatului mic, o fi avand boxe, frate!
Ligia s-a trezit, dar ţine ochii strânşi în speranţa că Moş Ene nu pleacă de la gene. Imposibil însă. Aleargă moşul în tălpile goale, departe, cât mai departe de drăcuşorii gălăgioşi de afară!
Asta e. Desi a fost aproape toata viata singura in jurul ei se dezlantuie o jungla. Nu e chip să adoarmă.
Îşi aminteşte că la parter stă o bunicuţă imobilizată la pat de câţiva ani buni. Fiica ei s-a mutat cu ea ca să o poată îngriji, probabil nici ea sărmana nu are cum să adoarmă măcar acum noaptea câte puţin. Cei de afară însă n-au grija ei, sunt oameni stăpâniţi de păcate şi patimi egoiste înstrăinaţi de Dumnezeu şi de semeni, indiferenţi faţă de suferinţa celor din jurul lor.
E clar, isi spuse Ligia in gand, respectul aproapelui, grija fata de semeni nu intra in ADN-ul acestora.
Un tip nervos de la ultimul etaj a aruncat o galeata de apa in capul petrecaretilor sa le mai racoreasca creierele arzande.
Pe la 4 dimineata Ligia a adormit, cu toate ca de afara se mai auzeau rasete si trivialitati oferite cu lejeritatea unui salut.
La 6 dimineata se auzea o cantare religioasa, semn ca s-a trezit „sectarul” din scara vecina si ce sa vezi, are si el boxe, doar doar l-o auzi si pe el acolo sus cineva. Nu stiu pana unde trebuia sa ajunga mesajul sau, cert e ca sigur a ajuns pana la etajul 4 al blocului, caci la cateva minute cineva de acolo a strigat:”ce pana mea e aici, sat de vacanta? Altii mai vor sa doarma!!!”, probabil a fost tot domnul de azi noapte cu galeata.
Ligia se trezeste incet, face un dus, isi spune rugaciunile in liniste, ia micul dejun si pleaca la servici.
Se pare ca azi are o zi incarcata, i se traseaza o serie de sarcini si ca mai mereu, toate sunt urgente. Isi simte tot corpul arzand, bule de transpiratie se reiau parca dispuse in verticil, dar isi onoreaza sarcinile cu aceeasi constiinciozitate.
Intra multumita pe usa casei si spera ca macar o jumatate de ora sa doarma. De afara razbat tipetele copiilor care bat mingea. Ligia se intreaba „cand Doamne au mai facut copiii astia?” , acum isi aminteste, sunt copiii copiilor galagiosi de mai ieri. Rade singura stergandu-si cu podul palmei transpiratia de pe frunte. O fi semn rau? Oare sa-si programeze un consult?!
Nu-i urgent, mai e timp… A adormit.
Treceti usor pe varful picioarelor, sau mai bine nu. Oricum nu mai are importanta, pot sa vina copiii, tinerii, vecinii cu difuzoare la maxim, Ligia nu-i mai aude.
S-a stins arzand!
*Alte articole „arzand” pe http://www.psi-words.com/

Anunțuri

4 răspunsuri la „Arzand

  1. @ Bună dimineața !
    Același SCENARIU și la mine !
    Copiii agramați de ieri își trimit seară de seară copiii analfabeți de azi
    care desfac semințe aruncându-le cojile peste tot în jurul băncilor pe care stau
    scoțând pe gurile lor mirosind a tutun și alcool de proastă calitate doar cuvinte obscene ce se aud în noapte până departe , inclusiv în dormitorul meu dispus cu fața spre părculețul din fața Policlinicii Municipale, părculeț dotat cu bănci destinate BOLNAVILOR și BĂTRÂNILOR ce vin la medicul de familii și cu COȘURI moderne de GUNOI în care nesimțiții ar trebui să arunce cojile de semințe și sticlele goale dar, e mai simplu să scuipe cojile pe jos și să arunce în noapte sticlele goale în jurul lor cu o plăcere diabolică și satisfacție bolnavă mai ales atunci când aud ecoul zgomotului rostogolirii sticlei pe asfaltul și așa încins de arșița de peste zi .Dar cel mai tare și mai tare se bucură golanii mai ales atunci când simt că au TREZIT pe cineva din somn iar dacă acel cineva încearcă să le atragă atenția începe CIRCUL de la miezul nopții ce nu-i potolit decât de POLIȚIA COMUNITARĂ sosită parcă în silă la chemarea vreunui locatar scos din sărite de copiii fără stăpân….Din păcate,grotescul scenariu din fața Policlinicii, se repetă seară de seară iar copiii analfabeți de azi înfierbântați de alcool, tutun,ierburi și fac sex fără rușine pe după gardurile vii ce împrejmuiesc părculețul plin de flori și verdeață iar copiii lor de azi vor fi infractorii de mâine iar ciclul vieții de boschetar se reia an de an .
    Felicitări pentru articol !
    Pe http://aliosapopovici.wordpress.com/2012/07/09/
    am postat ceva la care aș dori o lămurire căci sigur mi-o poți da de vei vrea .
    ALMANAHE s-a pronunțat deja ….
    O zi mai răcoroasă și o noapte nu ca a LIGIEI !!!
    Cu stimă,
    Alioșa.

  2. păcat că se împuţinează lumea bună. ai povestit despre multe în câteva vorbe. pe mine m-ai atins cu „isi onoreaza sarcinile cu aceeasi constiinciozitate”. lucru din ce în ce mai rar!

    • Aşa este Carmen, din păcate tot mai rar întâlnim oameni cinstiţi care să nu încerce să fenteze şi să chiulească, deşi suntem creştini si ar trebui să avem conştiinţa lucrurilor bine făcute.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s