Pentheraphobia

Pentheraphobia este teama de soacre şi este probabil cea mai comună dintre fobii, având în vedere că este o temă folosită şi în filme. Această fobie poate duce uneori la divorţuri.

(Sursa: http://radiocodlea.ro/top-10-cele-mai-bizare-fobii-ale-oamenilor.html)

Se spune că putem fi trataţi josnic, dar nimeni nu ne poate înjosi!
E adevărat, de aceea poate în replică aplicăm dispreţul tăcut de cele mai multe ori.
Încercăm să uităm, să punem pe seama unor minţi toropite toate întâmplările care ne-au supărat cândva şi ca în desenele animate, reluăm aceleaşi încercări. Zadarnic însă, pentru că ne trezim la fel de neputincioşi în faţa injuriilor necenzurate.
Mai apăsăm o dată tasta ignore, căci delet nu putem da, au fost totuşi candva clipe minunate şi amintiri cu aripi de înger îţi ating coarda iubirii filiale.
Raveca părea că s-a născut soacră, instinctul maternal rămăsese blocat undeva dincolo de intrarea ei în această lume, cu ea nu puteai să ai alt tip de relaţii decât una şi lată, cea generatoare de tensiuni.
De la o vreme încoace însă se pare că şi socrul îi luase năravurile şi nu te mai puteai înţelege cu ei de nici o culoare.

– Bogdane, pot să accept ca din frica de a pierde teren în faţa nurorii ea să se comporte ca o soacră acră cu mine, dar să îşi înjosească propriul copil nu pot să înţeleg. Ce are domnule cu noi şi mai nou şi socrul e la fel?! spuse Ana.
– Draga mea, am senzaţia uneori că luptăm în tabere adverse şi asta mă înspăimântă. Ţi-am spus să nu mai mergem pe la ei o perioadă, dar tu nu şi nu, „hai că-s ai noştrii aşa cum sunt mai buni, mai răi, lor le datorăm existenţa noastră”. Ei, acum cred că te-ai lămurit, ţi-a ajuns sau mai vrei?
Nu mai aveau sens cuvintele, doar atât cât să-ţi verşi amarul şi să te descarci de toată furia, conştiinţa nu te lasă să dezvolţi sentimente nedorite faţă de proprii părinţi.
-Or fi bătrâneţile de vină, ce să faci, îi lăsăm niţel să se liniştească, dar obligatoriu îi vom îngriji când singuri nu vor mai avea puterea să o facă, zise ea.
-Chiar dacă nu vor înceta să ne umilească şi să ne facă viaţa un calvar, întrebă Bogdan?
-Chiar dacă! Probabil şi lor le-a fost greu când noi am trecut prin criza vârstei rebele, sau tu n-ai trecut prin aşa ceva?
-S-o lăsăm aşa, zise el vădit enervat de încăpăţânarea ei. Las-o baltă, ştii bine că ei au fost tot timpul aşa. M-am săturat!

Ana alege să tacă, mai bine aşa, n-are rost să-şi mai amărască sufletul cu amintirile unor cuvinte urâte, dar ele lovesc ca un ciocan nemilos în tâmplă şi doare. Ea, ar vrea totuşi să-l copleşească pe Bogdan cu toată dragostea maternală de care el nu a avut parte, dar ştie că pe lângă acest rol şi cel de soţie şi prietenă, va veni vremea când trebuie să şi-o onoreze şi pe cea de mamă pentru părinţii lui, căci fiică n-au considerat-o niciodată.

Anunțuri

Un răspuns la „Pentheraphobia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s