Se împlineşte un an şi dor îmi e de tata, cât mi-aşi dori să-l mai ştiu venind la copiii lui, blând, liniştit, urmărind retras toate realizările noastre şi bucurându-se cu noi.
Tăticul meu era de o modestie, blândeţe şi răbdare cum rar mai întâlneşti azi. Trudea pentru noi şi oricât îi spuneam să-şi trăiască liniştit bătrâneţile, să se mai odihnească că e rândul nostru să trudim acum şi din mila lui Dumnezeu avem tot ce ne trebuie, el tot punea de-o parte bănuţ cu bănuţ pentru nepoţii lui.
Făcea parte din generaţia de bunsimţ care îşi aşterne culcuşul din timp, economisise bănuţi pentru sfârşitul vieţii pământeşti ca să nu-şi împovăreze copiii cu cheltuieli în plus, iubea discret şi se dăruia în întregime în sprijinirea la nevoie a semenilor, fie ei vrednici sau nu de generozitatea lui.
Mi-aşi dori să nu am urmă de ironie în mine aşa ca tata, să pot ajuta şi iubi curat omul şi să nu-l ating cu o floare, să nu-l jigesc nici cu vorba, nici cu fapta.
El ştia să facă asta din fire, fără să fie nevoit să-şi înfrâneze tot soiul de porniri agresive şi accese de mândrie.
Un autodidact în ale firii omeneşti făcea pe oricine să se simtă important şi iubit, nimeni nu pleca de la el ruşinat şi neîmpăcat cu sine.
NU TE-AM UITAT TĂTICUL MEU DRAG , TE PORT ÎN MINE DOR IMENS ŞI GOLUL NU SE UMPLE!!!
„Dar ştiu un lucru mai presus
De toate câte ţi le-am spus:
Credinţa-n zilele de-apoi
E singura tărie-n noi,”
„DUMNEZEU SĂ-L IERTE ŞI SĂ-L ODIHNEASCĂ UNDE TOŢI DREPŢII SE ODIHNESC!”
Îmi pasă
Mi-e dor de tine
Şi nu-mi ajung celelalte
Uite că un surogat
Pentru puritate
Nu s-a găsit.
Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e înlăuntrul meu de tine
Mi-e nu ştiu cum,
Mi-e nu ştiu ce,
Mi-e dor de tine ca de acasă.
Îmi pasă!
poezie de Adrian Păunescu
Sa luam de dincolo putere
Suferintele intru-nviere
Cu rabdare-n lacrima sa tes
Peste bruma noastra de cules
(Ioan Alexandru)
Vesnica pomenire,
Vesnica lui pomenire.
In veci pomenirea lui. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
Multumesc, Nona!
Frumoasa corala. Mi-a facut placere sa reascult „Floare albastra”.
Multumesc, Nona.
Dumnezeu să-l ierte, draga mea.
respect dorul tău, durerea şi îţi sunt aproape. el trăieşte în sufletul tău, în amintirile tale. orice alte cuvinte sunt de prisos.
Durerea, cind e din prea plin,
Cind e din inimi de iubire,
Va naste iar in cei ce vin
Acelasi dor spre curatire.
Cind lacrimi se ivesc in ochi
Si cind in suflet cad suspine,
Nu dispera si nu te-opri
Atitia alti depind de tine !
(Daniel Branzai)
Mergem inainte, dar mai singuri draga psi!
multumesc pt ca imi esti alaturi!
Dumnezeu să-l ierte!
Te înţeleg, căci şi eu îmi plâng despărţirea de tata… de discreţia, delicateţea şi bunătatea lui…
Să fim vrednice de amintirea lor! Te îmbrăţişez cu drag.
Condoleante pentru tatal tau. Vesnica lor pomenire!
Aceleasi calde imbratisari, Anastasia!
Dumnezeu sa-l ierte! Iti inteleg durerea si iti sunt aproape oricand.
Buna dimineata si multumesc pt gandurile bune, pinkela.
Pentru cei care au adormit in Domnul, vesnica pomenire!
D-zeu sa-l odihneasca si sa-i dea lumina vesnica!
„Tatal nostru, primeste-i in limanul cel fericit si linistit;
Tatal nostru, deschide-le camarile Ingerilor si Sfintilor;
Tatal nostru, pe parintii si fartii nostri cei adormiti invredniceste-i vesnicilor Tale bunatati;
Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!”( din Acatistul catre Dumnezeu Tatal pentru cei adormiti)
Lucica dragă, probabil că simţi acelaşi dor pentru mămica ta, Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească pe părinţii noştri!
Dumnezeu să-l odihnească în pacea Sa cerească!
Multumesc Alex.
Vesnica lui pomenire. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca unde cei drepti se odihnesc!