nu exista Ortodoxie fara Maica Domnului

Azi, 6 Septembrie – Pomenirea minunii celei mari ce s-a facut în Colose (Frigia) de Arhanghelul Mihail.

Sfântul Arhanghel Mihail este denumit în cântările Bisericii Ortodoxe “Mare Voievod” sau “Arhistrateg al puterilor cereşti”, fiind considerat căpetenia cetelor îngereşti. El este înfăţişat în iconografia bisericească în chip de oştean purtând o sabie vâlvâietoare de foc, semn că el vesteşte dreptatea Lui Dumnezeu şi apără pe credincioşi. Pe 6 septembrie, Biserica face pomenirea minunii înfăptuite de Sfântul Arhanghel în oraşul Colose.

Oraşul Colose, din regiunea Frigia, astăzi în Turcia, a fost locul unei înfloritoare comunităţi creştine, pentru că aici Evanghelia lui Hristos a fost vestită de Sfinţii Apostoli Ioan, Filip şi Bartolomeu. Sfântul Apostol Pavel a scris şi o epistolă colosenilor, rămasă în canonul Sfintei Scripturi. Evanghelia lui Hristos a fost vestită colosenilor “întru adeverirea Duhului şi puterii”, adică însoţită de minuni şi semne, spre întărirea credinţei creştinilor. Astfel, Sfântul Ioan Evanghelistul a biruit prin “sabia duhovnicească a cuvântului lui Dumnezeu” pe preoţii păgâni şi a sfărâmat cu puterea numelui lui Hristos statuia zeiţei Artemis. Tot Sfântul Ioan a ucis şi o viperă pe care păgânii o cinsteau, proorocind că peste acest loc se va arăta darul Sfântului Arhanghel Mihail.

După plecarea Apostolului din Colose, aici a răsărit un izvor minunat care tămăduia de boală pe oricine se apropia cu credinţă, prin lucrarea dumnezeiască a Sfântului Arhanghel Mihail. Foarte mulţi păgâni au fost chemaţi de Dumnezeu la credinţă prin lucrarea acestui izvor minunat. Nu numai poporul devenise creştin, dar şi căpeteniile şi dregătorii din Colose se botezau din pricina minunilor ce se făceau la acest izvor. Lângă izvorul Arhanghelului Mihail, un om bogat a ridicat o bisericuţă, spre slava lui Dumnezeu care i-a vindecat fiica. În această biserică şi lângă izvorul tămăduitor a trăit şi Cuviosul Arhip, cel care vorbea cu Dumnezeu şi petrecea o viaţă cu adevărat cerească. Acest sfânt al lui Dumnezeu era ca un far călăuzitor pentru creştini, pentru că se îngrijea cu rugăciunea şi cu sfaturile spre mântuirea credincioşilor. Păgânii din Colose, ştiind de faima cuviosului, au încercat prin multe lupte şi chinuri să-l ucidă pe Arhip. Adeseori îl ocărau, îl batjocoreau trăgându-l de barbă şi de păr, îl tărau călcându-l cu picioarele. Cuviosul Arhip şi mai mult se ruga lui Dumnezeu.

Neputând să-l înduplece cu chinurile pe cuvios, păgânii s-au hotărât ca biserica şi întreg locul unde era izvorul Arhanghelului să le piardă. Au pus stăvilar pe două râuri care curgeau aproape de locul unde trăia cuviosul, astfel încât atunci când se va sfărâma barajul, apele învolburate să distrugă biserica şi izvorul Sfântului Arhanghel. Când au dărâmat stăvilarul şi când apele învolburate se îndreptau spre biserică, Sfântul Arhanghel Mihail s-a arătat în chip minunat şi însemnând în semnul Sfintei Cruci a oprit năvălirea apelor, care au rămas ca un zid nemişcat înaintea bisericii. Apoi Arhanghelul a însemnat o piatră şi despicându-se ea s-a făcut ca o adâncime în pământ. Acolo Sfântul Mihail a prăvălit întreg muntele de apă care stătea nemişcat în faţa lui Arhip şi a bisericii, zicând: “Aici să se sfărâme toată puterea cea potrivnică şi să fie izbăvire de toate răutăţile tuturor celor care vor alerga cu credinţă”. De când s-a făcut această minune, locul unde se află piatra despicată care a înghiţit apele se numeşte Hones, adică mistuire, pentru că acolo s-au mistuit apele în piatră.

Numele Arhanghelului Mihail înseamnă “Cine este ca Dumnezeu!”, şi tradiţia spune că el a fost căpetenia îngerească care i-a alungat pe satan şi ceata îngerilor căzuţi din ceruri, rostind cuvintele care se regăsesc şi în Sfânta Liturghie: “Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!” În Vechiul Testament, Mihail s-a arătat lui Iosua Navi şi profetului Daniel. Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că Sfântul Arhanghel Mihail a mers înaintea evreilor în timpul exodului din Egipt, el i-a păzit pe cei trei tineri evrei aruncaţi în cuptorul de foc pentru că nu au vrut să se închine idolilor şi tot el s-a certat cu diavolul pentru trupul lui Moise. Arhanghelul Mihail, în calitatea sa de conducător al oştilor cereşti, poartă în mâna dreaptă o sabie de foc şi în cealaltă mână poartă adesea un scut, o creangă de curmal, o lance sau un steag alb. De multe ori este înfăţişat călcându-l în picioare pe diavol, reprezentat în chipul unui dragon.

sursa: Ziarul Lumina/http://cidadededeus.wordpress.com/2011/09/06/6-septembrie-pomenirea-minunii-celei-mari-ce-s-a-facut-in-colose-frigia-de-arhanghelul-mihail/

Sâmbătă 8 septembrie sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, sau Sfântă Mărie Mică.

Despre iconografia si imnografia Sfintei Fecioare.

Traditia atribuie Sfantului evanghelist Luca primele reprezentari ico­nografice ale Sfintei Fecioare. Originalele acestora nu s-au pastrat dar se crede ca ele au servit ca prototipuri pentru iconografia de mai tarziu. Textele liturgice confirma traditia ca Sfantul Evanghelist Luca este primul care a pictat icoanele Maicii Domnului. Astfel, in slujba utreniei, din ziua de 26 August, cand se praznuieste icoana Maicii Domnului din orasul Vladimir, in canon se consemneaza numele Evanghelistului Luca: „Zugravind prea cinstitul tau chip, dumnezeiescul Luca, scriitorul cel insuflat de Dumnezeu al Evangheliei lui Hristos, a infatisat pe Ziditorul a toate pe bratele tale”. Tema Nasterii Maicii Domnului, apare insa in iconografie cel putin din secolul al VII-lea. O intalnim atat in icoane pe suport, cat si in reprezentarile murale.

Această prezentare necesită JavaScript.

Nasterea Maicii Domnului, praznuita de Biserica pe data de 8 septembrie, este prima sarbatoare importanta a noului an bisericesc. Maica Domnului s-a nascut din parinti sterpi si inaintati in ani: Ioachim – descendent din neamul imparatesc al lui David, din spita lui Iuda – si Ana – care se tragea din neamul preotesc al lui Levi -, ca raspuns la rugaciunile lor.

In iconografia traditionala, Nasterea Maicii Domnului este reprezentata astfel: Sfanta Ana sta pe pat inlauntrul unei case. Este zugravita la dimensiuni mari, in centrul icoanei. Conform traditiei care ne vorbeste despre ea, apare descrisa ca o femeie in varsta, cucernica. Pe langa ea se afla doua sau trei tinere, una ii aduce mancare pe o tava. Stau intr-o parte a ei si cu fata la ea. In unele icoane, in spatele lor, se afla Sfantul Ioachim. Mai jos, in planul frontal, este reprezentata copila, Maica Domnului, gata sa fie imbaiata de doua femei. Sfanta Ana, Sfantul Ioachim si Maica Domnului au aureole.

Inscriptia icoanei, redata in partea de sus pe un rand sau pe doua, este: „Nasterea Maicii Domnului”.

Imnografia bisericeasca pune in lumina semnificatia Nasterii Maicii Domnului in Troparul care se canta la slujbele praznicului: „Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea; ca din tine a rasarit Soarele Dreptatii, Hristos Dumnezeul nostru; si dezlegand blestemul, a dat binecuvantare; si stricand moartea, ne-a daruit noua viata vesnica.”

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Sarbatorile Maicii Domnului:
la Nasterea Maicii Domnului, dim 8 septembrie,
la Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, din 21 noiembrie,
la Soborul Maicii Domnului, din 26 decembrie,
la Bunavestire, din 25 martie,
la Adormirea Maicii Domnului, din 15 august.

La icoana Maicii Domnului se spune urmatoarea rugaciune:
Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce esti izvorul milei, invredniceste-ne si pe noi milostivirii tale. Cauta spre robul tau cel pacatos. Arata-ti puterea, ca intotdeauna. Caci nadajduind intru tine iti strigam, cum oarecand ti-a strigat Gavriil, mai-marele voievod al celor fara de trup: bucura-te!

Oamenii au avut dintotdeauna evlavie la Maria, Fecioara care L-a născut pe Mântuitorul sufletelor noastre. De aceea, ea a primit şi numele de Maica Domnului sau Născătoarea de Dumnezeu. Fiind mama Mântuitorului, dar şi a Judecătorului nostru, Fecioara Maria este pururea rugătoare la Fiul ei pentru iertarea păcatelor celor care i se închină. Este şi grabnic ajutătoare pentru cei care îi cer ajutorul. De aceea, Maica Domnului este prezentă în toate rugăciunile şi slujbele din cultul creştin-ortodox. Despre rolul Fecioarei Maria în cultul ortodox şi despre cele mai importante rugăciuni închinate ei ne-a vorbit preotul Silviu Tudose, asistent la Catedra de Teologie Practică a Facultăţii de Teologie „Patriarhul Justinian“ din Bucureşti.

Părinte, care este rolul Maicii Domnului în cultul ortodox?

Maica Domnului are, dacă putem spune aşa, locul cel mai înalt între sfinţi, ca de altfel şi între toţi sfinţii îngeri. Prin deplina ei ascultare şi afierosire lui Dumnezeu, a făcut posibilă unirea ipostatică a firii umane cu cea dumnezeiască, în Mântuitorul Iisus Hristos. Fără Maica Domnului şi fără încuviinţarea de a primi să se zămislească în pântecele ei Fiul lui Dumnezeu, n-ar fi fost posibil ca lumea să se izbăvească şi să se îndumnezeiască. De aceea Maica Domnului are un rol esenţial în viaţa şi cultul Bisericii noastre, în care i se acordă „supravenerare“ sau „supracinstire“, spre deosebire de ceilalţi sfinţi, cărora le acordăm numai „venerare“ sau „cinstire“. Sentimentul de „adorare“ este „rezervat“ numai lui Dumnezeu.

Ce tipuri de rugăciuni sunt închinate Maicii Domnului?

Dacă analizăm tipurile de rugăciuni pe care le întâlnim în cultul nostru, cu siguranţă vom constata că în toate întâlnim rugăciuni adresate Maicii Domnului. Nu există nici o slujbă în Biserica Ortodoxă care să nu conţină cel puţin o rugăciune adresată Maicii Domnului, şi acest fapt demonstrează rolul organic pe care ea îl are în viaţa şi cultul Bisericii Ortodoxe.

„Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine“

Ce puteţi să ne spuneţi despre prima rugăciune închinată Maicii Domnului?

Pentru a şti exact care este prima rugăciune adresată ei ar trebui să avem informaţii exacte despre conţinutul cultului creştin din epoca apostolică, aşa cum întâlnim în izvoarele liturgice păstrate, care sunt însă mult mai târzii. Pentru a răspunde întrebării dumneavoastră, aş îndrăzni să cred că o primă rugăciune ar putea fi considerate cuvintele cu care Arhanghelul Gavriil a întâmpinat-o în ziua Buneivestiri: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!“ (Luca 1, 28). De altfel, aceste cuvinte au şi fost păstrate în cult, fiind parafrazate la fiecare cântare a mărimurilor, în troparele finale, la slujba Utreniei.

Tot în Sfânta Scriptură şi tot în Evanghelia după Luca, întâlnim o primă „manifestare publică“ a admiraţiei oamenilor pentru cea care L-a născut pe Dumnezeu, atunci când Mântuitorului i-au fost adresate cuvintele: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii la care ai supt“. Şi aceste cuvinte sunt, parcă, o rugă adresată ei.

Rugăciunile alcătuite de imnografi au apărut, este adevărat, ca întreg cultul Maicii Domnului, ceva mai târziu, după secolul al V-lea, mai exact după Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes (431), când s-a combătut erezia nestoriană, care afirma că Fecioara Maria nu este Născătoare de Dumnezeu (theotokos), ci numai Născătoare de Hristos sau Născătoare de om (antropothokos). După acest sinod, cultul Maicii Domnului, care fusese până atunci unul cu forme mult mai discrete, s-a dezvoltat rapid, înmulţindu-se, bineînţeles, şi rugăciunile adresate ei. După expresia părintelui profesor Ene Branişte, cultul Fecioarei Maria a fost, înainte de veacul al V-lea, „ca o sămânţă care a stat prea mult timp în pământ pentru a răsări la lumină“, cunoscând după aceea „o dezvoltare explozivă şi mereu crescândă“.

Când a apărut rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat“? Ce sunt axioanele şi care este legătura lor cu Fecioara Maria?

„Cuvine-se cu adevărat…“ este, poate, cea mai cunoscută şi cel mai des folosită rugăciune către Maica Domnului. Originea ei este foarte interesantă şi învăluită uneori în mister. Se pare că a apărut mai întâi cea de a doua ei parte, care începe de la „Ceea ce eşti mai cinstită…“, fiind o creaţie a cunoscutului melod, Cosma de Maiuma, trăitor în veacul al VIII-lea, fratele vitreg al Sfântului Ioan Damaschin. Cercetătorii spun că, de fapt, Cosma a preluat de la Sfântul Efrem Sirul formula „Mai cinstită decât heruvimii şi fără de asemănare decât toate cetele îngereşti“, cu care acesta începea imnele sale în cinstea Fecioarei Maria. Chiar dacă este aşa, Cosma de Maiuma a reuşit să lase Bisericii o scurtă, dar deosebit de frumoasă rugăciune adresată Maicii Domnului şi care, aşa cum spuneam mai înainte, este foarte des folosită în cult. Se cântă cu mare bucurie la fiecare Utrenie, la cântarea a 8-a a catavasiilor.

În ceea ce priveşte prima parte, există mărturii că ar fi apărut într-un mod minunat, într-una din chiliile schitului Protaton, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, din Sfântul Munte Athos. Mai exact, într-o sâmbătă seara, un frate vieţuitor în acest schit a găzduit un monah străin în chilia sa, în lipsa stareţului, care plecase la privegherea din biserica mănăstirii. În timpul pravilei de noapte, fratele a intonat imnul „Ceea ce eşti mai cinstită…“, în momentul cuvenit, însă, după ce a terminat, străinul nu l-a lăsat să continue şi a început să cânte din nou imnul, întregit cu prima parte, care începe de la „Cuvine-se cu adevărat…“. La final, a fost rugat de frate să-i lase scrise cuvintele noi, iar acesta i le-a lăsat pe o lespede de piatră, îndemnându-l: „Voi şi toţi drept-slăvitorii aşa să cântaţi de acum înainte această rugăciune!“, după care s-a făcut nevăzut. Tradiţia consemnează că monahul străin nu ar fi fost altul decât Arhanghelul Gavriil, mai ales că, pe lespede, cuvintele nu erau scrise, ci săpate sau încrustate.

După minunata întâmplare, fratele a adus la cunoştinţa stareţului cele întâmplate, în cele din urmă ajungându-se ca axionul să se cânte peste tot cu noua lui formă, întregită, pe care o păstrăm până astăzi.

Am spus axionul şi nu am uitat că m-aţi întrebat ce sunt axioanele şi care este legătura lor cu Maica Domnului. Denumirea de „axion“ vine din limba greacă, în care înseamnă „vrednică eşti“ şi se referă la Maica Domnului. Denumirea a fost folosită, prin extensie, pentru toate imnele închinate Maicii Domnului, intonate de credincioşi în momentul pomenirii nominale a Sfintei Fecioare Maria, în timpul dumnezeieştii Liturghii, după Sfinţirea Darurilor. Axionul cel mai des folosit este „Cuvine-se cu adevărat…“, însă sunt şi altele, îndeosebi la praznicele împărăteşti, fiind preluate din canoanele praznicului, mai exact, irmosul cântării a 9-a.

De ce în fiecare ectenie este şi o cerere pentru Maica Domnului?

Este adevărat că în orice ectenie, oricât de mică ar fi, există şi o cerere adresată Maicii Domnului. De altfel, etimologic vorbind, „ectenie“ înseamnă „rugăciune stăruitoare“ şi nu ne putem închipui o rugăciune fără să ne gândim şi la Maica Domnului. În ectenii, noi o „pomenim“ pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu „cu toţi sfinţii“, adică o chemăm alături de ceilalţi sfinţi ca mijlocitoare pentru noi. Poporul răspunde cererii rostite de preot cu „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!“, exprimându-şi evlavia faţă de Maica Domnului şi cerându-i mijlocirea, aşa cum a făcut la nunta din Cana Galileii şi cum face dintotdeauna pentru tot sufletul necăjit şi întristat, care are nevoie de ajutor.( mai multe în sursa: http://www.ziarullumina.ro/articole;2065;1;13138;0;Cele-mai-frumoase-rugaciuni-inchinate-Maicii-Domnului.html)

La mulţi ani tuturor Măriilor!

Anunțuri

12 răspunsuri la „nu exista Ortodoxie fara Maica Domnului

  1. Frumos ai spus: nu exista ortodoxie fara Maica Domnului.
    Si eu ma gandesc mereu cum n-ar fi existat Domnul pentru noi, fara Maica Lui…

    La multi ani, Maria, in buna sanatate si toate cele de folos sufletului tau!

  2. Pingback: colţul european – 22 « Colţu' cu muzică·

  3. Sa ne traiesti cu numele , Maria ,
    Alaturi fie-ti tot mereu taria
    De-a izbandi in ale vietii incercari ,
    Doare fericire sa-ntalnesti in cale, far’de suparari.

    Sa-ti fie cu noroc preasfantul nume de Maria ,
    Sa te-ndulceasca zilnic bucuria
    Si implinirile sa-ti bata ne-ncetat in poarta
    Inrourand cu aur sufletu-ti si a ta soarta.

    Multi ani si sanatate maxima, Maria ,
    Belsug si fericire sa iti umple visteria
    Destinului ce ti se-asterne-n cale ,
    Iubirea sa iti dea mereu tarcoale.
    La multi ani,Maria!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s