Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci: Convorbirea lui Iisus cu Nicodim

După Sarbatoarea Nastereii Maicii Domnului,din sambata de 8 septembrie, urmează Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci – când se citeşte Ap. Galateni VI, 11-18 ; Ev. Ioan III, 13-17(Convorbirea lui Iisus cu Nicodim)


Aşadar tema de învăţătură din această duminică este cuprinsă în Convorbirea lui Iisus cu Nicodim(Ioan 3, 13-17 )
„Mesajul evanghelic este unul fără echivoc: Împărăţia lui Dumnezeu nu poate fi cunoscută şi nici nu se dobândeşte fără o re-naştere spirituală din apă şi din Duh! Urmarea lui Hristos nu este o simplă adeziune intelectuală la o …idee sau teorie. Este moarte pentru lumea păcatului şi renaştere pentru veşnicia lui Dumnezeu. Nu există alternative “convenabile”. Decizia este numai a omului. Alegerea îi aparţine. Nicodim L-a ales pe Hristos!”(http://oradereligie.wordpress.com/tag/convorbirea-lui-iisus-cu-nicodim/)

1. Si era un om dintre farisei, cu numele Nicodim, care era fruntas al Iudeilor.
In 7:50, In 19:30

2. Acesta a venit noaptea la Iisus si I-a zis: „Rabbi, stim ca de la Dumnezeu ai venit invatator; fiindca aceste minuni pe care le faci Tu, nimeni nu le poate face daca Dumnezeu nu este cu el”.
Mt 22:16, Lc 7:22, Lc 24:19, In 7:50, In 9:16, In 9:33, In 19:30, FA 2:22, FA 10:38

3. Raspunsu-i-a Iisus si i-a zis: „Adevar, adevar iti spun: De nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa vada imparatia lui Dumnezeu”.
In 1:13, 1Ptr 1:23

4. Iar Nicodim a zis catre El: „Cum poate omul sa se nasca fiind batran? Oare poate el sa intre a doua oara in pantecele mamei sale si sa se nasca?…”.
5. Iisus i-a raspuns: „Adevar, adevar iti spun, de nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu (1.Text fundamental pentru instituirea Botezului crestin ca Taina, necesitate absoluta mantuirii omului.)
Mc 16:16, FA 2:38, Tit 3:5

6. Ce este nascut din trup, trup este; si ce este nascut din Duh, duh este.
Rm 8:5, 1Co 15:48

7. Nu te mira ca ti-am zis: Trebuie sa va nasteti de sus.
8. Vantul sufla unde vrea si tu ii auzi glasul, dar nu stii de unde vine si nici unde se duce. Asa este cu tot cel ce e nascut din Duhul”( 2.In greaca veche, ca si in ebraica, acelasi cuvant pneuma, inseamna si vant, si duh (vezi si Iz 37, 9))
Ecc 11:5

9. A raspuns Nicodim si I-a zis: „Cum pot sa fie acestea?”
10. Raspuns-a Iisus si i-a zis: „Tu esti invatatorul lui Israel, si pe acestea nu le cunosti?
11. Adevar, adevar iti spun, ca noi vorbim ceea ce stim si marturisim ceea ce am vazut, dar voi nu ne primiti marturia.
In 3:32, In 8:26

12. Daca pe cele pamantesti vi le-am spus si nu credeti, cum veti crede de vi le vom spune pe cele ceresti?
Sol 9:16, Lc 22:67

13. Nimeni nu s’a suit la cer, decat Cel Care S’a pogorat din cer, Fiul Omului, Cel ce este in cer.
Pr 30:4, Dn 7:13, In 6:38, In 6:51, In 6:62, In 16:28, Rm 10:6, Ef 4:9-10

14. Si dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, tot asa trebuie sa Se inalte Fiul Omului,
Nm 21:8-9, 4Rg 18:4, Sol 16:6-7, In 8:28, In 12:24

15. pentru ca tot cel ce crede intr’Insul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
Mc 16:16, In 3:16, In 3:36, In 6:47, In 20:31

16. Ca intr’atat a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede intr’Insul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
Is 9:6, Is 53:6, Mc 16:16, In 3:36, In 6:40, In 10:28, Rm 8:32, 1In 4:9-10, 1In 5:13

17. Ca Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci pentru ca lumea sa se mantuiasca printr’Insul.
Mt 18:11, Lc 9:55, In 5:22, In 5:30, In 8:15-16, In 12:47, FA 17:31, 1In 4:14

18. Cel ce crede intr’Insul nu este judecat, dar cel ce nu crede a si fost judecat, fiindca nu a crezut in numele (3 In conceptia si limbajul semitic, numele este o realitate tot atat de concreta ca si persoana care-l poarta.) Celui Unul-Nascut, Fiul lui Dumnezeu.
In 5:24

19. Iar judecata, aceasta este: ca Lumina a venit in lume si oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina, fiindca faptele lor erau rele.
Pr 2:13, In 1:5, In 1:9, In 8:12, In 9:5, In 12:46, 1In 2:8

20. Ca tot cel ce face rele uraste Lumina si nu vine la lumina, pentru ca sa nu i se vadeasca faptele;
Ef 5:11-13

21. dar cel ce face adevarul vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa se arate ca intru Dumnezeu sunt savarsite”.
Tob 4:6

22. Dupa acestea a venit Iisus cu ucenicii Sai in tinutul Iudeii si statea acolo cu ei si boteza.
In 3:26, In 4:1-2

23. Si boteza si Ioan in Enon (4.Enon inseamna „Izvoarele”. Dupa traditie, se afla pe valea Iordanului, la cativa kilometri spre sud de Scythopolis.), aproape de Salim, ca erau acolo ape multe; si veneau si se botezau.
24. Caci Ioan inca nu fusese aruncat in temnita.
Mt 4:12, Mt 14:3, Mc 1:14, Mc 6:17, Lc 3:20

25. Si intre ucenicii lui Ioan si un iudeu s’a iscat o neintelegere asupra curatirii (5.Probabil despre ritualul iudaic al spalarii, botezul lui Ioan si botezul lui Iisus);
26. si au venit la Ioan si i-au zis: „Rabbi, Acela Care era cu tine dincolo de Iordan si despre Care tu ai marturisit, iata ca boteaza si toti se duc la El…”.
In 1:27, In 3:22, In 4:1-2

27. Ioan a raspuns, zicand: „Un om nu poate sa ia nimic daca nu i s’a dat din cer.
In 6:65, In 9:11, 1Co 4:7, Evr 5:4

28. Voi insiva imi sunteti martori ca am zis: Nu eu sunt Hristosul, ci sunt trimis inaintea Lui.
Mal 3:1, Mt 11:10, Mc 1:2, Lc 1:17, In 1:20, FA 13:25

29. Cel ce are mireasa este mire; iar prietenul mirelui, care sta si-l asculta, cu bucurie se bucura de glasul mirelui. Asadar, bucuria aceasta a mea s’a implinit.
Is 62:5, Mt 9:15, Mc 2:19

30. Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez.
31. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pamant, pamantesc este si ca un pamantean graieste. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor.
In 8:23, 1Co 15:47, 1In 4:5

32. Si ce a vazut si a auzit, aceea marturiseste, dar marturia Lui nu o primeste nimeni.
In 3:11, In 8:26

33. Cel ce I-a primit marturia a intarit ca adevarat este Dumnezeu.
Rm 3:4, 1In 5:10

34. Fiindca Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu graieste cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu da Duhul cu masura.
35. Tatal Il iubeste pe Fiul si pe toate le-a dat in mana Lui.
Dn 7:14, Mt 11:27, Mt 28:18, Lc 10:22, In 5:20, In 10:17, In 13:3, In 15:9, In 17:2, Evr 2:8

36. Cel ce crede in Fiul are viata vesnica; iar cel ce nu asculta de Fiul nu va vedea Viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el”.
Is 25:9, Avc 2:4, Mc 16:16, In 3:15-16, In 3:18, In 6:47, Rm 1:17, Ef 5:6, 1In 5:10, 1In 5:13

(http://www.crestinortodox.ro/biblia/Evanghelia-Ioan/Convorbirea-lui-Iisus-cu-Nicodim-Ioan-marturiseste-despre-Hristos/)

Din „Dăruind vei dobândi”
Nicolae Steinhardt despre NICODIM [la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci]

„Lui Nicodim, Domnul îi vorbeşte ca unui om inteligent şi cult. Îl califică „învăţător al lui Israel”. Drept care nu recurge la parabole ori la pilde clare ori la grăiri sfătoase, ci îi dezvăluie pe nepusă masă (cum ar veni) tainele finale şi principiile de căpetenie ale noii Legi.

Ca pentru o faţă bisericească şi ca pentru un profesionist, atacă nemijlocit partea practică a problemei în cauză; înseşi procedeele şi condiţiile sine quibiis nan ale mântuirii. Tonul e grav, de explicaţii lesnicioase nici pomeneală.

S-ar zice că Domnul urmează preceptul de mai târziu al lui Thomas More: I trust I make myself obscure, ce se tălmăceşte (cum mai potrivit nu se poate pentru convorbirea dintre Iisus şi musafirul său nocturn): trag nădejde că nu-s uşor de înţeles, că îţi dai seama -tu, cel căruia mă adresez – de complicaţia şi greutatea subiectului ce abordăm, de încrederea ce-ţi dovedesc expunându-ţi nu gânduri convenţionale în cuvinte oarecare, ci frământările cugetului meu celui mai intim, mai nedesluşit. Aşa şi Mântuitorul nu vrea să-l cruţe pe fariseu, să-l menajeze, să-i îndruge vorbe
degrabă inteligibile, să-l amăgească a crede că-i împărtăşeşte adevăruri simple, să-l cucerească în doi timpi şi trei mişcări.

Semne nu-i va da. Şi-i aplică regula : celui ce are mult, mult i se va cere. Domnul nu Se sfieşte a-l ului şi, oricum, nu-şi pierde vremea cu preambule şi pregătiri. Dă brânci unuia care nu ştie a înota şi-l azvârle în apă adâncă.

Parcă mai mult ca oricând Hristos Se învăluie în negură şi în mister, împrejurul Lui numai nori, apă întunecoasă şi cărbuni de foc, aidoma ca în Psalmul 17 al craiului David. Atât sunt de nepătrunse şi de zguduitoare cele pe care îi este dat lui Nicodim să le asculte.

Şi bietul om, învăţat şi doctor ce se afla, prea puţin pricepe. Iar de reacţionat reacţionează aidoma celui mai neştiutor ins şi pune întrebări vrednice de un tinerel naiv sau de chip fără de carte şi maliţie, unul dintre acei săraci cu duhul care sfinţesc locul unde hălăduiesc însă nu au nici un soi de acces la viata spirituală. Căci voitei obscurităţi a Domnului, metodei de şoc -de satori zenist – pe care o foloseşte interlocutorul său, năucitorul cărturar îi opune obiecţii de o elementaritate infantilă şi dând dovadă de o totală obtuzitate. I trust I make myself obscure: cu adevărat Domnul a izbutit să Se îmbrace în negură şi taine, cu adevărat Nicodim e ameţit şi pierdut. De unde rezultă două concluzii certe:

a) caracterul extrem de neaşteptat paradoxal şi surprinzător al învăţăturii creştine;

b) imensa dificultate pentru raţiunea comună şi cărturăria erudită de a-şi asimila arcanele acestei învăţături.

Nici nu sunt, la drept vorbind, de mirare totala neînţelegere manifestată de învăţatul fariseu ori infantilismul reacţiei sale: (cum adică? să se nască omul a doua oară şi să intre iarăşi în pântecele maică-si?) Infantilismul acesta nu-l compromite pe Nicodim ci, dimpotrivă, mărturiseşte cu totul altceva: cât de surprinzător, neaşteptat şi paradoxal e creştinismul! (Şi cât de falacioasă, urmare descoperirii manuscriselor de la Qumran, strădania universităţii din Ierusalim şi a rabinatului internaţional de a preface creştinismul într-o oarecare sectă de tip esenian.)

Botezul şi Cuminecătura sunt două soluţii întru totul extraordinare şi aproape de neconceput pentru mintea omenească normală, chiar neprevenită, neostilă, necoruptă. Cu atât mai vârtos vor fi apărut ele aşa unei minţi normale din vremea aeea: la orice nou sistem etic se putea aştepta; dar ca soluţia mântuirii să stea în stropirea cu apă şi în consumarea cărnii şi sângelui unui semen se arată dincolo de capacitatea de raţionalizare a făpturii gînditoare şi peste putinţa ei de a se dezbrăca de idei apriorice.

O doctrină morală, oricât de severă ori de rafinată, nu ar fi stupefiat, nici produs îndepărtarea. Dar naşterea de-a doua din apă şi din duh! Aşa fiind, lui Nicodim – depăşit, iritat, supărat desigur pe sine, prins ca într-o ambuscadă mintală – nu-i rămânea decât refugiul în extrema simplicitate a puterii de judecată, în perplexitate, într-o semiotică strict literală, în agăţarea de semnificant, în refuzul categoric de a trece la înfricoşăto¬rul (prin profunzime şi implicaţii) sens.

Domnul înţelegându-l, nu Se arată, El, surprins de răspunsul oaspetelui: nu Se osteneşte a-i da alte lămuriri, o tot ţine pe linia unui satori necruţător, încredinţându-se bunei voiri, bunei credinţe, bunelor intenţii ale interlocutorului care, negreşit, va sfârşi prin a pricepe.

Ceea ce s-a şi întâmplat. Nicodim va interveni pentru Hristos în faţa arhiereului şi fariseilor (Ioan 7, 51 : „Nu cumva Legea noastră judecă pe om dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut ?”). Va fi, alături de Iosif din Arimateea, unul din acei care vor îngriji de cuviincioasa înmormântare a Domnului, aducând o sută de litre dintr-un amestec de smirnă şi aloe.

Episodul Nicodim este, probabil, dovada cea mai bună a imposibilităţii culturii şi inteligenţei de a constitui singure calea către Hristos. Cultura, inteligenţa ori ştiinţa nu-s piedici, dar nici elemente ajutătoare. Iar cazul în speţă atâta chiar dovedeşte: că mintea şi învăţătura pot să nu stea în calea credinţei. (Odată omul ajuns la credinţă, cunoaşterea şi ascuţimea îi vor fi însă de folos, vor amplifica, adânci şi ageri credinţa).

Momentul Nicodim mai este – în cadrul referatelor evanghelice – şi singurul exemplu al unui fariseu luminat de credinţă. Va fi fost desigur şi pricină de mângâiere şi încredere pentru Domnul. Unul din ai Săi care-L caută, Îl recunoaşte, I se dăruie!

Nicodim e prudent (vine noaptea, intervine procedural), e un iudeu habotnic, e un fariseu, dar nu e orb; îşi dă seama că numai unul care vine de la Dumnezeu poate săvârşi ceea ce face Iisus Nazarineanul. De aceea şi merge la El. Mai târziu va fi mai puţin prudent: va interveni pentru învinuit, iscând supărarea colegilor săi (Ioan 7, 52 : „Nu cumva şi tu eşti din Galileea ?”), va purta de grijă trupului neînsufleţit al Răstignitului (Ioan 19, 39), stârnind fără îndoială mânia aceloraşi.

Nu ştim dacă Nicodim a fost ori ba mucenic. Ştim totuşi că prin el s-a arătat altceva: că, anume, la Hristos au venit nu numai vameşii, desfrânatele, păcătoşii, ci şi cărturarii.

Cazul Nicodim dovedeşte că toţi sunt chemaţi şi toţi primiţi.

Fiecare după măsura şi felul darului, pregătirii, minţii: Nicodim, aşadar, mai cu asprime şi mai cu exigenţă, ca unul învăţat ce este.

Nu numai vameşii, desfrânatele, păcătoşii – ci şi drepţii! Nicodim ni se înfăţişează ca atare, opusul fratelui celui bun din parabola fiului risipitor. Spre deosebire de acela, el – drept, cărturar, curat – intră la ospăţ, nu se sfieşte a se alătura desfrânatelor şi păcătoşilor; nici pic de orgoliu la el.

Nicodim ne oferă tabloul – încântător, consolator, splendid – al cărturarului modest, al fariseului nesigur şi nedelec¬tat de sine. Iată-l acolo, şezând în faţa Domnului, biet vizitator nocturn, oarecum zăpăcit de cele ce aude, înfricoşat neîndoielnic şi de cele ce i se spun şi de perspectiva descoperirii sale de către zeloşii farisei în casa amăgitorului, căznindu-se a înţelege, afurisindu-se probabil pentru răspunsurile neroade ce singur găseşte a formula şi de a căror stupiditate nu se poate să nu-şi fi dat prea bine seama.

Iată-l plin de bunăvoinţă, curiozitate şi incertitudine, de puternica dorinţă de a înţelege şi crede, plin de admiraţie şi simpatie şi veneraţie pentru Cel care-i stă în faţă şi ale Cărui vorbe le ascultă cu nesaţ, parcă şi cu teamă dar şi stăpânit de o nădejde nebună. Cu nădejdea aceea nebună despre care Fr. Mauriac socoteşte că s-ar cădea să ne-o insufle purtarea de pe cruce a tâlharului celui bun: iată-l pe Nicodim, tâlhar în ochii colegilor săi întru fariseism, rostind parcă şi el: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta, pomeneşte-mă şi pe mine, neîndemânatecul întru taine cărturar, neştiutorul întru cele adevărate doctor.

Şi nu numai la lumina acestui biet opaiţ de pe această sărmană masă, ci şi la lumina zilei înfricoşatei Tale judecăţi, pomeneşte-mă alături de toţi cei care de-a lungul vieţii Tale pământeşti Îţi vor fi umplut ori Îţi vor umple sufletul de mângâiere şi duioşie: Prea Curata Maica Ta, iubitul Tău ucenic, înaintemergătorul Tău, Veronica, tâlharul cel bun, aprigul Petru şi toţi ceilalţi şi toate celelalte. Nu ne uita nici pe mine, ori pe Luca, ori şi pe ceilalţi puţini care adeveresc oamenilor că şi cărturarilor le este deschisă calea spre cer.

Nicodim – nădejde nebună a intelectualilor unui sfârşit de veac covârşit de tipărituri, informaţii şi servo-mecanisme, înfometat de credinţă, dibuind în lumea semnificaţiilor şi semnificatelor – urma facerilor Atotţiitorului şi a făgăduinţelor lui Hristos.”

(http://nicolaesteinhardt.wordpress.com/2011/01/05/nicodim-2/ )

Ar fi de prisos să mai adaugam ceva despre Nicodim după acest frumos cuvânt de învăţătură al părintelui Steinhardt, căci cine altcineva ietată-mi fie comparaţia, ar putea fi mai potrivit decât un evreu care L-a ales pe Hristos şi s-a convertit la religia creștină ortodoxă pentru întelegerea mai clară a sincerităţii si dorinţei de cunoaştere a fariseului Nicodim convertit la Hristos.

Nicodim este fără îndoială modelul omului ascultător, care ia aminte la cele spuse de Domnul din dorinta de cunoastere a Adevărului şi devine un sincer mărturisitor al lui Hristos!

Fie ca să sporim cu toţii în înţelegere duhovnicească!

Anunțuri

Un răspuns la „Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci: Convorbirea lui Iisus cu Nicodim

  1. Pingback: Queen (9) – Live Killers « Colţu' cu muzică·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s