cine sunt eu?

Îndemn părinţilor: educaţia cea mai reusită nu constă în sfaturi, porunci şi pedepse, ci în exemplu. „Copiii au mai multa nevoie de modele decat de critici.” (Joubert)
Faceţi voi înşivă ceea ce dotiţi să-i învăţaţi pe alţii!
Puterea exemplului îşi va spune cuvântul.
Atenţie aşadar la ce exemple şi modele le oferim!

Cea mai nouă prezentatoare:

Cam astfel de modele li se oferă noii generaţii şi ştiţi bine că exemplele de acest gen nu se opresc aici, ele curg cu nemiluita.
Li se inoculează ideea că nu trebuie să „ai carte ca să ai parte”.
Din ciclul „eu am bani şi o duc bine” fac parte şi băieţii deştepţi care ne păgubesc azi şi sufletul şi ţara.

Îndemn ca să nu ajungi să te întrebi degeaba:„cine sunt eu?”

pune mâna pe carte

nu te lăsa îndobitocit

nu lăsa nici partea spirituală la o parte

„Dintre toate sfintele lucrări, educatia religioasă a copiilor este cea mai sfântă.” (Sf. Teofan Zavoratul), iar Sf. Ioan Gura de Aur spune: „Nu exista arta mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură si oamenii, Se bucură si Dumnezeu.”
Propunere de carte Ioan Gura de Aur, tratat : „Despre slava deşartă şi despre creşterea copiilor” .

Spune NU campaniei de îndobitocire! şi atunci ai să găseşti răspuns plăcut la întrebarea „cine sunt eu?”: moştenitor al împărăţiei celei veşnice şi fiu al lui Dumnezeu!

Anunțuri

15 răspunsuri la „cine sunt eu?

  1. Pingback: Cine sînt eu? « Loc de dat cu capu'·

    • Buna dimineata, Anastasia, ceva nu merge la tine pe blog, am incercat sa intru la comentarii si nu ma lasa, incerc mai tarziu.
      Scrisoarea e clara pentru puterea de perceptie a oricui, dar sper sa o asculte si cei care au nevoie. 😉

      • SCRISOAREA e veche dar dureros de NECESARA in aceasta perioada de MINCIUNA TOTALA in societatea noastra ! O zicala romaneasca spune :” Pestele de la cap se impute ”
        iar la noi, la varf de tot, totul PUTE INGROZITOR iar TINERETUL TARII are cel mai URAT exemplu ! Vai de noi si de viitorul ROMANIEI !!!
        Multumesc pentru vizita !
        Ai vorbit din suflet dar, cu mare DURERE !
        Cand ma gandesc ca sun DASCALI care au uitat de menirea lor si fac POLITICA IMPOSTORILOR, ma cuprinde un sentiment de mila si sila spunandu-le : IARTA-i DOAMNE ca NU STIU ce FAC ” !!!
        Oare si NOI trebuie sa ne consideram vinovati de aceasta STARE de FAPT ???
        Tu, ce zici ?
        O seara pe masura sufletului tau !
        Cu stima si respect,
        Aliosa.

    • Bună, draga mea, tu ştii foarte bine în ce parametrii e inclusă partea de cultura si educatie în prezent.
      Semnale de alrmă se tot trag, dar pare-se că degeaba! 😦

  2. Pingback: colţul cu rock clasic – 23 « Colţu' cu muzică·

  3. Puiule, am mari rezerve în ceea ce priveşte educaţia religioasă, care nici pe departe nu cred că-i „cea mai sfântă”. Eu am văzut copii terorizaţi de-a dreptul cu scularea-ntru Dumnezeu şi culcarea la fel, de părinţi cu o frică şi dragoste întru El, exagerată de-a dreptul.
    La curs îi aduceau bunicii, şi ei cu frica Lui, dar un pic mai maleabili, ca să-i mai elibereze din strânsorile educaţiei religioase. Bineînţeles că părinţii au aflat, si nu i-am mai văzut.

    La cursurile mele de teatru vin copii fel si fel, cu mămici bătute de taţi si fugărite pe scări cu cuţitul, în braţe cu pruncul, copii înfiaţi, copii cu părinţi bogaţi ş.a.m.d. Ştii ce am observat de-a lungul timpului? Că ar trebui să-i ascultăm mai mult pe copii, fiindcă ne spun cine sunt, şi câteodată şi cine suntem, cel mai ades vorbe care au dumnezeu, dar nu, noi ne încăpăţânăm „să-i educăm” cum „se cuvine”, crezând că deţinem noi răspunsurile.

    In fine, mă opresc aici, pentru mine e un subiect delicat educaţia, fiindcă cu asta mă ocup, poate de-asta mă aprind mai mult decât ar trebui. Aş fi putut să mă rezum la un comentariu placid, dar n-aş fi eu, care-s atât de eu. 🙂

    • Buna seara, draga mea si da, ai dreptate, e un subiect delicat.
      Te-am inteles si stiu ca nemultumirile decurg din experiente proaste din care ne straduim sa invatam cate ceva. Un fel de „asa NU, asa DA”. Educatia poate fi facuta bine sau rau, dar asta nu inseamna ca educatia in sine e un lucru rau si ca ar trebui sa nu ne mai ocupam deloc de ea.
      In educatie pornim mereu de la iubire, fara iubire nu facem nimic, crearea unui climat de armonie in familie este exemplul cel mai bun pt a inlesni reflexul iubirii divine.
      Educatia religioasa nu se impune copilului ci se cultiva cu dragoste, altfel nu-l va putea cunoaşte pe Dumnezeu care este Iubire.
      Nu cred in educarea prin inspaimantarea cu un judecator, hai sa-i zicem, inflexibil de care trebuie sa porti doar frica. Ortodoxia trebuie perceputa ca o religie a bucuriei( bucuria invierii) , a iubirii si nu a constrangerilor.
      Doar cand iubesti cu adevarat esti dispus si la sacrificii, de dragul celui iubit, nu-i asa? In alti termeni i-am putea spune jertfelnicie, dar una din dragoste si atunci nu mai pare atat de grea, sau mai mult- devine o bucurie, bucuria ca poti fi impreuna cu cel iubit, indiferent de sacrificii.
      Nu micile sau marile sacrificii dor, mai rau doare cand simti ca nu mai sta in puterea ta sa faci ceva, oricat de mult l-ai iubi. Nu alergam inebunite sa gasim solutii pt a pastra iubirea care ne umple golul din inimi? De abia cand iubesti, aceste solutii nu le privesti ca pe niste legi impuse, ci ca pe unele pe care doresti sa le respecti/indeplinesti.De abia atunci ai constiinta care te asaza in postura de a-ti vedea continuu greselile/pacatele si de a cauta iesire din aceasta situatie, de abia atunci ai sa cunosti si bucuria iertarii.
      Iubirea insa nu poate fi impusa.
      Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege şi ne respectă deciziile, dar pentru a alege e necesara existenta alternativei, deci ar fi inechitabil sa neglijam educatia religioasa, sa nu le prezentam religia si credinta in care i-am botezat, cu toate practicile care o imbogatesc.
      Modul in care o facem poate fi corect si frumos, sau urat si gresit, dar asta nu inseamna ca educatia religioasa ar trebui neglijata, cred ca ar trebui doar sa o percepem corect intai noi.
      Te imbratisez cu dragoste si iti urez noapte buna! 🙂

  4. cammely, problema cu educaţia şi calitatea ei tot mai scăzută nu este ceva specific româniei. genraţia tânără fără aplecare spre carte nu este un fenoment strict românesc. eu aşa spun…

    • evident, draga psi
      odata cu intrarea in Europa am adoptat si practicile urate, din pacate, iar fenomenul de indobitocire e unul mondial, dictat -tacit ‘au ba nu stiu, dar stii si cum e cu „prosti da’ multi” … 😉 nu se gandesc la efectul de bumerang 😆
      ei insa mizeaza pe faptul ca sunt mult mai usor de manipulat cei prosti
      „fiecare cu falitii sai” 😉

  5. Atât de actual şi dureros de adevărat aspect al vieţii din zilele noastre. M-au dat gata Paraziţii cu mesajul lor. Dar câţi oare îl vor înţelege şi urma? Iar exemplul părinţilor…da! Aici este cheia renaşterii României! Dacă se mai vrea această renaştere şi revenire la normalitate.
    Numai bine şi o zi frumoasă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s