o lume oarbă

Oricât de îndrăgostit ai fi, doar în situaţii de criză poţi încerca până unde poate merge dragostea ta, în oricare alte situaţii nu e decât o dragoste lesnicioasă.
În mijlocul unei mulţimi în clocot mereu avidă de judecată şi pedeapsă, să alegi să-ţi părăseşti dragostea făcând-o să sufere acum doar pentru a o proteja de povara unei vieţi mult prea triste alături de tine pare o cruzime, dar dragostea are tainele şi cotele ei de neatins.
Din exterior lucrurile nu par ce sunt defapt şi de aceea blamul mulţimilor aşteaptă o reacţie de autoapărare, altminteri îndreptăţită din partea ta, iar tu taci. Taci şi treci parcă nepăsător,fără să-ţi pară rău, fără să promiţi îndreptare lăsând palimpsetul golit de cuvintele pe care îi laşi pe alţii să le desluşească ca într-un rebus. Pesemne nu-ţi pasă de gura lumii, nu-ţi pasă de neatingerea tainei tale, n-ai trebuinţă nici de înţelegerea şi nici de mila lor. Ţi-ai pus singur sufletul la adăpost, ţi-ai dovedit ţie însuţi acea verticalitate pe care ei o terfelesc, orbiţi de aparenţe.
Tu taci şi stai doar de strajă. Asta ţi-e mai mult decât suficient, asta te face să străluceşti în întunericul unei lumi oarbe!

Anunțuri

11 răspunsuri la „o lume oarbă

  1. Câtă patimă, Cammely în cuvintele-ţi! Le-am simţit din buricele degetelor de la mâini şi până-n călcâie. E de neînţeles „ordinea” şi „desfăşurarea” lesnicioasă a unor acţiuni, deşi sentimentele zic altceva. Dar, asta ne face unici până la urmă, singularitatea-ne. Unici, adică ca acela, Unul…

  2. se spune că dacă iubeşti cu adevărat un om este bine să îl laşi să plece. nu ştiu cui aparţin vorbele… dar mai ştiu şi că decât să duci mila cuiva, mai bine dorul.
    privit de pe margine… e uşor, dar cine suntem noi să judecăm? să ridice piatra acela… ştii, nu? 🙂

    • ei psi, m-am jucat şi eu cu aceste cuvinte propuse de tine şi am pus niţică patimă 😆
      viaţa oferă multe exemple şi scenariile se nasc încet vrei nu vrei 😆

  3. Pingback: Verticalitate « Dictatura justitiei·

  4. Știi tu bine ce zici și sunt convinsă că ai dreptate. Se simte că este scris cu inima și nu doar cu mintea. La mulți ani.
    N-am putut să dau like dar nu ești singura pe ziua de azi și acest fapt mă irită.

    • îmi pare rău că n-ai reuşit să dai like, nu stiu de ce nu ai reusit, dar nu pune la suflet, ăsta sa fie cel mai mare bai, las că îşi revine el
      mulţam oricum că ai trecut pe aici, am trecut şi eu pe la tine şi am simţit aceeaşi patimă 😉
      o seară faină!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s