un oarecare om certat cu legea fu legat,
normal că primul pas era să ceară un avocat,
dar libertatea costă, deci la cel mai bun a apelat,
acesta despre atitudine, cum şi ce să zică l-a luminat.
-am greşit din interes financiar doar, spuse el vinovat,
dincolo de orice coloratură politică de rahat.
-bine lasă asta, răspunde în mod abstract la orice vei fi întrebat.
pătruns de-un sentiment solar, optimişti şi deschişi au aranjat,
împreună cu avocatul său, un plan de apărare minunat,
căci din experienţa proprie ştie orice avocat,
o pledoarie cu ecou aduce şi renume şi buzunar umflat.
– acuzat, recunoaşte că ai furat
–onorabilă instanţă, apelez la bunătatea domniilor voastre, sunt curat.
domnule judecător la început aşa am crezut cu adevărat,
dar acum sunt incert , pledoaria avocatului m-a convis că n-am furat!
Blogul omului frumos 
@ Buna ziua !
” O pledoarie cu ecou…”
vei intalni si pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/2013/01/26/
de vei binevoi a intra !
O zi faina !
Aliosa.
Dacă ai ceva de spus la temă, spune aici.
Sau nu-ţi faci decît reclamă, ca la Olisabela pe blog?
Nu inteleg Tiberiu, cine-i Olisabela ?
Ştie Alioşa: o bloggeriţă exasperată de faptul că A nu comentează niciodată ci, face trimiteri la blogul său şi atîta tot.
🙂 🙂 🙂 ce face un avocat bun nici nu-ti vine a crede!
ba s-o crezi că nu-i banc fără să iasă fum 😆
Pingback: Duzina de cuvinte – Libertate « Tiberiuorasanu's Blog·
Pingback: Duzina de cuvinte-Consecințe « Cățărătorii·
Servus, Cammely!
M-a distrat anecdota asta 🙂
Din păcate, avocaţii nu se mai mulţumesc să asigure clientului un proces corect; au devenit maeştri în a-i spăla de păcate pe cei mai ticăloşi dintre penalii ticăloşi 😦
da Tiberiu, ideea a pornit de la un banc, dar bancurile au şi ele tâlcul lor 😆
Oricum, l-ai prelucrat de minune pe nenea bancul 😆
Si pe mine m-a amuzat anecdota. E bine ca a avut un avocat atat de bun incat l-a convins pana si pe vinovat ca nu a furat ci a facut-o intr-un scop nobil. 🙂 Sa ai o zi frumoasa, Cammely!
da, da, a uşurat pe alţii de „greutăţi” 😆
o zi frumoasa şi ţie Gabriela!
Tata a fost avocat în tinereţea lui, pentru scurtă vreme; s-a lăsat de meserie fiindcă l-au scârbit prea tare năravurile colegilor de breaslă.
Vero, bunica mea, Dumnezeu s-o odihnească în pace, nu şi-a lăsat băiatul să se facă avocat, se temea mai tare de judecata lui Dumnezeu decât de cea a oamenilor şi nu vroia ca dintr-o posibilă lipsă de probe să aibă pe conştiinţă vre-un suflet nevinovat.
Azi unchiul meu are o pensie de „cadavru didactic”, dar mulţumirea sufletească că a scos diamante şlefuite generaţii întregi.
şi iată că legea este de partea celor pricepuţi… off…
mda, cam aşa ceva…
Pingback: Duzină anacondeiată | Cioburi de chihlimbar·
O pledoarie cu ecou sau cu ,,papagal” bun??? :)))
trebuie „papagal” bun in meseria asta 😆
Bun avocat ! Te rog, să mi-l prezinți !
justitia e prezenta! bani sa ai ca avocati gasesti 😆
Pingback: Duzina de cuvinte…Libertatea și bunătatea « Dor De Dragoste·
Priceput avocat, cred ca o sa apeleze la el toti parlamentarii… 😆
ce-i a lor e pus de-o parte, deja s-au asigurat demult cu cate un astfel de avocat 😆
Pingback: Crime prea mult premeditate « Dictatura justitiei·
noapte buna tuturor!
Pingback: Duzina de cuvinte – Libertate, bunatate, iubire | vavaly·
Pingback: Fericiți cei săraci cu duhul? « BLOG D'AGATHA·
asta da pledoarie.. sa numai stie nici inculpatul ce cauta acolo, ca doar avocatul spune ca nici usturoi n a mancat … foarte faina anecdota.
vavaly, dacă ar rămâne doar anecdotă, fain ar fi 😉
Încurcate (de ticăloşia oamenilor) sunt căile justiţiei!
se zice ca orice lege are o portita de scapare, numai ca pe acea portita scapa doar ce-i care au facut-o 😉
Pingback: Duzina de cuvinte – Oglinda deformantă | VERONICISME·
Pingback: (d)uzina de cuvinte – promisiunea « Cu capul în nori…·
Pingback: Duzina de cuvinte – Libertatea « calatorprintaramea·
daaaaaaaaaaaaaa, corect! așa se întâmplă! Nu contează dacă ai sau n-ai dreptate, avocatul să fie bun!
😆
din pacate… 😦