călător printre stele

Cel mai plăcut vis pe care îl am încă din copilărie este acela când mă desprind de pământ şi mă înalţ, uneori până la stele, plutind aşa…, uşor. Nu poate fi exprimat în cuvânt ceea ce simt defapt în acele vise.  Ceea ce am putea noi înţelege prin cuvântul dragoste e mic copil pe lângă acel sentiment ce mă încearcă în acele momente, e ceva între sentimentul de siguranţă, dor împlinit şi imensa căldură sufletească.

N-am căutat niciodată să înţeleg semnificaţia viselor, sunt doar vise şi atât, dar faptul că ele au un impact asupra noastră e recunoscut. Să ne gândim doar cât de amar e gustul dimineţilor în care ne trezim cu imaginea unui coşmar pe retină şi ce diferenţă e când imaginea îţi aduce o stare de beatitudine. Altfel ne începem ziua, nu-i aşa?

Cum ar fi să reclădim acea stare aici pe pământ? 

Recunosc că uneori  m-am întrebat de unde vine starea de bine după un asemenea vis. Pricina să fie oare  călătoria printre aştrii şi lumea lor fascinantă , sau simţămintele noastre sunt legate de  prezenţa îngerilor, de faptul că ei ne acoperă cu acoperămîntul aripilor lor cele îngereşti de tot răul şi primejdia?

Se spune că îngerii sunt duhuri curate, duhuri netrupesti,  imateriale superioare omului, mult inferioare lui Dumnezeu,  dar măr­ginite şi nemuritoare. Deşi sunt superioare omului , noi oamenii avem totuşi un atu în plus, dacă putem să ne exprimăm în termenii aceştia şi anume acela că numai omul are parte de pocăinţă din pricina slăbiciunii trupului. * Adică îngerii căzuţi rămân diavoli, omul căzut  mai are însă o şansă de a-şi urma Creeatorul, cerându-şi iertare şi căindu-se de toată fărădelegea sa.

Fiecare dintre noi primim la botez şi un înger păzitor nevăzut,  tibi ?nca o data ne atrage atenţia asupra existenţei îngerilor conform experienţei unor astronauţi sovietici. Dar dacă îngerii sunt nevăzuţi (Col. 1, 16), cum au reuşit aceştia să-i vadă totuşi? 

Dumnezeu este Creatorul „tuturor celor văzute si nevăzute” (art. 1 din Simbolul niceo-constantinopolitan/Crez) şi „după voia lui Dumnezeu în­gerii pot să ia formă omenească, de bărbat sau tânăr (II Regi, 6, 17 ; Fac, 32, 25), pot să vorbească omeneşte şi să mănânce, apar îmbrăcaţi şi uneori purtând aripi (Fac, 32, 25 ; Luca, 24, 4 ; Matei, 28, 3 ? Apoc, 14, 6 ; Isaia, 6, 2)”şi exemplele despre existenţa îngerilor ar putea continua prin toate cărţile Noului Testament care ne relatează des­pre multe apariţii de îngeri ca despre fapte istorice. Îngerul Gavriil anunţă preotului Zaharia naşterea sfântului Ioan Botezatorul, (Luca, 1, 11-13) ; acelaşi înger vesteşte Sfintei Fecioare Maria naşterea ca om a Fiului lui Dumnezeu (Luca, 1, 28-32) ; un înger îi descoperă lui Iosif întruparea  cea mai presus de fire a Fiului lui Dumnezeu şi despre alte evenimente în lega­tură cu dumnezeiescul Prunc (Matei, 1, 20 ; 2, 13, 19) ; un înger se arată păstorilor de lângă Betleem şi corurile cântă slavă lui Dumnezeu la naş­terea Mântuitorului (Luca, 2, 9-13). Desi sunt fiinte spirituale netrupeşti, îngerii sunt circumscrişi, căci atunci când sunt în cer nu sunt pe pământ şi când sunt trimişi de Dumnezeu pe pământ nu rămân şi în cer (Ibidem).*

*http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/ingeri/despre-ingeri-69080.html

Prin visele mele în care călătoream printre stele, nu pot să zic că am întâlnit un înger, dar că am simţit aripa lor protectoare şi starea de beatitudine asta  e cert, deşi n-am legat niciodată conştient visele mele de prezenţa lor.

Dacă ar fi să ne luăm după vise, cred că o dată, o singură dată , când am dormit la casa părintească, mi s-a întâmplat să am un vis ciudat în care am văzut nu ştiu dacă un înger, era mai degrabă un bătrân atât de pur şi blând, într-un veşmânt alb lung, care mi-a spus să nu-mi cert soţul că şi-a luat cămaşă albă cu gulerul murdar, că oricum trebuie să o schimbe cu cea neagră ca semn de doliu pentru bunicul meu. Ciudat impact a avut acel vis asupra mea. A fost atât de intens încât m-am trezit şi am alergat la casa bunicilor situată în curtea casei părinteşti. Tatăl meu atunci a intrat în casă spunându-mi că a fost cu bunicul până în grădină şi acum a aţipit, să nu-l trezesc. Dar eu am strigat, nu doarme, a murit! Toţi au crezut că sunt sub imperiul vre unui vis şi s-au luat după mine să nu cumva să cad în goana mea. Aşa am constatat împreună decesul bunicului meu… , iar pe feţele celor prezenţi se citea uimirea.

Probabil deja călătorea printre stele…